Băncuța era: numele unei mici monede de argint, care a circulat în România după 1872. Valoarea ei era de 50 de bani.Dicționar enciclopedic romîn (1962), vol. I, A - C Se mai numea și firfiricIoan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române. sau firfirică. numele unei monede de aramă sau de nichel, care a circulat în Transilvania, în secolul al XIX-lea. Valoarea monedei era de 10 sau 20 de creițari. bancnotă de mică valoare.
Etimologie Cuvântul românesc băncuță este un derivat al cuvântului bancă + sufixul -uță. Etimologia cuvântului românesc firfiric, cu variantele firfirig și firfirică, nu este clară, însă sunt de comparat turcescul firfiri, „ban roșu”, și germanul Fünterling,„mică monedă de argint”.Dexonline
Note
Bibliografie Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar enciclopedic romîn, vol. I, A - C, Editura Politică, București 1962. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
Vezi și Leu românesc#Primul Leu Creițar
Categorie:Istoria României Categorie:Numismatică