Tenisul este un sport cu rachetă care poate fi jucat individual împotriva unui singur adversar (simplu) sau între două echipe a câte doi jucători (dublu). Fiecare jucător folosește o rachetă de tenis pentru a lovi o minge de cauciuc acoperită cu fetru peste sau în jurul unui fileu și în terenul adversarului. Obiectivul jocului este să manevreze mingea în așa fel încât adversarul să nu poată juca o întoarcere validă. Jucătorul care nu poate întoarce mingea nu va câștiga nici un punct, în timp ce jucătorul opus va câștiga.
Tenisul este un sport olimpic și se joacă la toate nivelurile societății și la toate vârstele. Sportul poate fi jucat de oricine poate ține o rachetă, inclusiv de persoanele în scaune cu rotile. Jocul modern de tenis a luat naștere în Birmingham, Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca tenis de gazon.William J. Baker (1988). "Sports in the Western World". p. 182. University of Illinois Press. Avea conexiuni strânse atât cu diverse jocuri de câmp (gazon), cum ar fi croquet și bowls, cât și cu sportul de rachetă mai vechi numit astăzi tenis adevărat. În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, de fapt, termenul de tenis se referea la tenisul adevărat, nu la tenisul de gazon.
Regulile tenisului modern s-au schimbat puțin din anii 1890. Două excepții sunt că, din 1908 până în 1961, jucătorul care servește a trebuit să țină tot timpul un picior pe pământ și adoptarea tiebreak-ului în anii 1970. O adăugare recentă la tenisul profesional a fost adoptarea tehnologiei de revizuire electronică, cuplată cu un sistem point-challenge, care permite unui jucător să conteste decizia unui punct, un sistem cunoscut sub numele de Hawk-Eye.
Tenisul este jucat de milioane de jucători pentru agrement și este, de asemenea, un sport popular pentru spectatori în întreaga lume. Cele patru turnee de Grand Slam (numite și Majore) sunt deosebit de populare: Australian Open se joacă pe terenuri cu suprafață dură, French Open pe terenuri cu zgură roșie, Wimbledon pe terenuri cu iarbă și US Open pe terenuri cu suprafață dură.
Etimologie Cuvântul românesc „tenis” provine din englezescul tennis, care la rândul său își are originea din franceza veche, prin termenul anglo-normand tenez, care poate fi tradus prin „țineți!”, „primiți!” sau „ia!”, un strigăt de la un jucător care servește către adversarul său și care indică faptul că este pe cale să servească.
Istoric
Predecesori
Istoricii cred că originea antică a jocului se află în nordul Franței din secolul al XII-lea, unde o minge era lovită cu palma mâinii. Ludovic al X-lea al Franței era un iubitor al jocului jeu de paume („jocul palmei”), care a evoluat în tenisul adevărat. Ludovic a fost nemulțumit de jocul de tenis în aer liber și, prin urmare, a avut terenuri închise realizate la Paris „la sfârșitul secolului al XIII-lea”. Ulterior, jocul s-a răspândit la palatele regale din toată Europa. În iunie 1316 la Vincennes, în urma unui joc deosebit de obositor, Ludovic a băut o cantitate mare de vin rece și a murit ulterior fie de pneumonie, fie de pleurezie, deși existau și suspiciuni de otrăvire. Datorită evidențelor documentate despre moartea sa, Ludovic al X-lea este primul jucător de tenis din istorie cunoscut pe nume. Un alt dintre primii entuziaști ai jocului a fost regele Carol al V-lea al Franței, care a înființat un teren la Palatul Luvru.
Abia în secolul al XVI-lea a intrat în uz racheta și jocul a început să fie numit „tenis”, din termenul francez tenez, care poate fi tradus prin „țineți!”, „primiți!” sau „ia!”, o interjecție folosită ca strigăt de la jucătorul care servește către adversarul său. A fost popular în Anglia și Franța, deși jocul a fost jucat doar în interior, unde mingea putea fi lovită de perete. Regele Henric al VIII-lea al Angliei a fost un mare iubitor al acestui joc, care acum este cunoscut sub numele de tenis adevărat.Crego, Robert. Sports and Games of the 18th and 19th Centuries, page 115 (2003).
În secolele al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pe măsură ce tenisul adevărat a intrat în declin, au apărut noi sporturi cu rachete în Anglia. Se crede că invenția primei mașini de tuns iarba din Marea Britanie în 1830 a fost un catalizator pentru pregătirea terenurilor cu iarbă în stil modern. Acest lucru a dus la rândul său la codificarea regulilor moderne pentru multe sporturi, inclusiv tenis de gazon, majoritatea codurilor de fotbal, bowls și altele.Australian Broadcasting Corporation's Radio National Ockham's Razor, first broadcast 6 June 2010.
Originea jocului modern thumb|upright=1.4|Meci de tenis, Wimbledon, 1883
Între 1859 și 1865, Harry Gem, un avocat și prietenul său Augurio Perera, un comerciant spanio, au dezvoltat un joc care combina elemente de rachetă și pelota bască a jocului de minge, pe care l-au jucat pe peluza de crochet a lui Perera din Birmingham, Anglia.Tyzack, Anna, The True Home of Tennis Country Life, 22 June 2005 În 1872, împreună cu doi medici locali, ei au fondat primul club de tenis din lume pe Avenue Road, Leamington Spa. Aici a fost folosit pentru prima dată „tenisul pe gazon” ca nume al activității de către un club. După Leamington, al doilea club care a început jocul de tenis pe gazon pare să fi fost Edgbaston Archery and Croquet Society, tot în Birmingham.
În lucrarea Tenis: o istorie culturală, Heiner Gillmeister dezvăluie că la 8 decembrie 1874, ofițerul armatei britanice Walter Clopton Wingfield i-a scris lui Harry Gem, comentând că el (Wingfield) a experimentat versiunea sa de tenis pe gazon „de un an și jumătate”. În decembrie 1873, Wingfield a proiectat și brevetat un joc pe care l-a numit sphairistikè (, însemnând „joc cu mingea”) și a fost în curând cunoscut pur și simplu ca sticky („lipicios”) – pentru amuzamentul oaspeților la o petrecere pe moșia prietenului său din Nantclwyd Hall, în Llanelidan, Țara Galilor.
Conform lui R.D.C Evans, agronom, „Toți istoricii sportului sunt de acord că [Wingfield] merită o mare parte din credit pentru dezvoltarea tenisului modern”.J. Perris (2000) Grass tennis courts: how to construct and maintain them p.8. STRI, 2000Major Walter Clopton Wingfield International Tennis Hall of Fame. Retrieved 24 September 2011right|thumb|upright=1.4|Finala de dublu feminin, Wimbledon 1906. Potrivit lui Honor Godfrey, curator al muzeului de la Wimbledon, Wingfield „a popularizat enorm acest joc. El a produs un set în cutie care includea un fileu, stâlpi, rachete, mingi pentru joc – și cel mai important, avea regulile sale. A fost absolut grozav la marketing și și-a trimis jocul în toată lumea. Avea legături foarte bune cu clerul, profesia de avocat și aristocrația și a trimis mii de seturi în primul an sau cam așa, în 1874”."125 years of Wimbledon: From birth of lawn tennis to modern marvels" . CNN. Retrieved 21 September 2011 Cel mai vechi turneu anual de tenis din lume a avut loc la Leamington Lawn Tennis Club din Birmingham în 1874.[Tennis: A Cultural History by Heiner Gillmeister] Acesta a fost cu trei ani înainte ca All England Lawn Tennis and Croquet Club să organizeze primele campionate la Wimbledon, în 1877. Primele campionate au culminat cu o dezbatere semnificativă cu privire la modul de standardizare a regulilor. Tenisul pe gazon a devenit extrem de popular în Marea Britanie, înlocuind practic până în 1875 croquetul și badmintonul ca jocuri în aer liber atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
În 1874, Mary Ewing Outerbridge, o tânără americancă, s-a întors din Bermuda cu un set de sphairistikè. A devenit fascinată de jocul de tenis după ce i-a văzut pe ofițerii armatei britanice jucând. Ea a amenajat un teren de tenis la Staten Island Cricket Club din Camp Washington, Tompkinsville, Staten Island, New York. Primul campionat național american s-a jucat acolo în septembrie 1880. Un englez pe nume OE Woodhouse a câștigat titlul de simplu și o cupă de argint în valoare de 100 de dolari, învingând pe canadianul IF Hellmuth. A existat și un meci de dublu câștigat de o pereche locală. La fiecare club existau reguli diferite. Mingea din Boston era mai mare decât cea folosită în mod normal în New York.
La 21 mai 1881, a fost înființată cea mai veche organizație de tenis la nivel național din lume,[Heiner Gillmeister Tennis: A Cultural History] Asociația Națională de Tenis din Statele Unite (astăzi Asociația de Tenis a Statelor Unite) pentru a standardiza regulile și a organiza competiții. Campionatul Național Masculin din SUA, astăzi US Open, a avut loc prima dată în 1881 la Newport Casino, Rhode Island. Campionatele naționale de simplu feminin din SUA au avut loc pentru prima dată în 1887 la Philadelphia.
Tenisul a devenit popular și în Franța, unde Campionatele Franceze datează din 1891, deși până în 1925 a fost deschis doar jucătorilor de tenis care erau membri ai cluburilor franceze. Astfel, Wimbledon, US Open, French Open și Australian Open (datând din 1905) au devenit și au rămas cele mai prestigioase evenimente din tenis.thumb|Blanche Bingley Hillyard, jucătoare engleză de tenis, de șase ori campioană la Wimbledon, c. 1903 Împreună, aceste patru evenimente sunt numite Majors sau Slams (un termen împrumutat din bridge, mai degrabă decât din baseball).
În 1913 a fost înființată Federația Internațională de Tenis pe Gazon (ILTF), astăzi Federația Internațională de Tenis (ITF); ea a înființat trei turnee oficiale drept principalele campionate ale zilei. Campionatele Mondiale pe iarbă au fost acordate în Marea Britanie. Campionatele Mondiale pe suprafață dură în Franța; termenul „suprafață dură” era folosit pentru terenurile de zgură la acea vreme. Unele turnee au avut loc însă în Belgia. Campionatele Mondiale pe teren acoperit pentru terenurile interioare au fost acordate anual; Suedia, Franța, Marea Britanie, Danemarca, Elveția și Spania au găzduit fiecare turneul. La o întâlnire care a avut loc la 16 martie 1923 la Paris, s-a renunțat la titlul de „Campionat Mondial” și a fost creată o nouă categorie de Campionat Oficial pentru evenimente din Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Australia – evenimentele de astăzi de Grand Slam.
Regulile complete din 1924 ale ILTF au rămas în mare măsură stabile în următorii optzeci de ani, singura schimbare majoră fiind adăugarea sistemului de tiebreak de către Jimmy Van Alen. În același an, tenisul s-a retras din Jocurile Olimpice după Jocurile din 1924, dar s-a întors 60 de ani mai târziu ca eveniment demonstrativ sub-21 de ani în 1984. Această reintegrare a fost creditată de eforturile depuse de președintele ITF de atunci Philippe Chatrier, secretarul general ITF David Gray și vicepreședintele ITF Pablo Llorens și cu sprijinul președintelui Comitetului Olimpic Internațional Juan Antonio Samaranch. Succesul evenimentului a fost copleșitor, iar Comitetul Olimpic Internațional a decis să reintroducă tenisul ca sport cu medalii complete la Seul în 1988. left|thumb| Roy Emerson (stânga) și Pierre Darmon (dreapta) la finala French Open din 1963.
Cupa Davis, un concurs anual între echipele naționale de bărbați, datează din 1900. Turneul a fost inițial cunoscut sub numele de International Lawn Tennis Challenge. A fost redenumit în Cupa Davis după moartea lui Dwight Davis în 1945. Turneul s-a extins foarte mult și, la împlinirea a 100 de ani în 1999, au concurat 130 de națiuni. Competiția analogă pentru echipe naționale feminine, Fed Cup, a fost fondat în 1963 pentru a sărbători 50 de ani de la fondarea ITF.
În 1926, promotorul american C.C Pyle a stabilit primul tur profesionist de tenis cu un grup de jucători de tenis americani și francezi care joacă meciuri de prezentare pentru publicul plătitor. Cei mai notabili dintre acești profesioniști timpurii au fost americanul Vinnie Richards și franțuzoaica Suzanne Lenglen.Open Minded – Bruce Goldman Odată ce un jucător devenea profesionist, nu i s-a mai permis să concureze la turneele majore (amatori).