Nouvelle Droite (în română Noua Dreaptă), cunoscută și sub denumirea de „Noua Dreaptă Europeană” sau sub acronimul de „ND” și „NDE”, este o mișcare politică de extremă-dreapta care a apărut în Franța spre finalul anilor '60. Mișcarea are legături cu grupuri fasciste, iar unii politologi o consideră drept o formă de fascism, deși această caracterizare este respinsă de majoritatea adepților.
Nouvelle Droite își are originea în înființarea organizației think-tank Groupement de recherche et d'études pour la civilisation européenne (GRECE), un grup francez aflat sub conducerea filosofului Alain de Benoist, în Nisa în 1968. De Benoist și alți membri ai organizației erau implicați de mult timp în politica de extremă-dreapta, iar noua lor mișcare a fost influențată de către alte curente de gândire de dreapta precum conservatorismul revoluționar din perioada Republicii Weimar. Cu toate că respinge ideea de egalitate a stângii politice, Nouvelle Droite a fost puternic influențată de tacticile Noii Stângi și diverse forme de marxism. Cea mai vizibilă influență este reprezentată de ideile marxistului italian Antonio Gramsci, unii membri ai organizației autocaracterizându-se drept „gramscieni de dreapta”. Apogeul comercial al ND a fost atins pe parcursul anilor '70 în Franța, însă nu pentru mult timp din cauza opoziției liberale și de stânga. Membrii ND s-au înscris în diverse partide politice, devenind astfel o puternică înfluență în rândul Frontului Național, în timp ce ideile ND au influențat mișcări de extremă-dreapta din alte state europene. În secolul XXI, ND a influențat grupuri precum mișcarea identitară și difierite forme de național-anarhism.
ND se opune multiculturalismului și amestecului de culturi în interiorul unei singure societăți. Nu este de acord cu democrația liberală și capitalismul, și promovează o serie de idei sub denumirea de „democrație organică” cu scopul de a prelua controlul oligarhiei. Militează pentru o metodă „archeofuturistă” sau conservator revoluționară de tip nonreacționar prin care se urmărește revitalizarea identității și culturii europene în timp ce încurajează conservarea unor anumit regiuni unde europenii și urmașii lor să poată locui. În același timp, încearcă să susțină protejarea diverselor grupuri etnice și a identităților lor; aceștia apără dreptul fiecărui grup etnic de a-și păstra propriile teritorii și regiuni. Pentru a-și atinge idealurile, ND promovează o „metapolitică” prin intermediul căreia încearcă să influențeze cultura europeană pe o perioadă lungă de timp în loc să participe în procesul electoral.
Istoric Ca urmare a încheierii celui de-al Doilea Război Mondial și a decăderii regimului de la Vichy, extrema-dreaptă franceză a fost alungată de pe scena politică.Vaughan 1995, p. 215. Și-a refăcut apariția la mijlocul anilor '50 când o parte din activiștii de extremă-dreapta au reintrat pe scena politică prin intermediul mișcării poujadiste. În următoarele decade, mișcarea franceză a susținut cauza colonialismului și s-a opus mișcărilor care militau pentru decolonizare în Indochina și Algeria.Vaughan 1995, p. 218. În acest context s-au înființat o serie de grupuri paramilitare de extremă-dreaptă precum Organisation armée secrète și Armée Révolutionnaire. O parte din intelectualii mișcării au adoptat o altă abordare: reformularea ideilor astfel încât să devină acceptabile în societate prin crearea unui think-tank intitulat Groupement de recherche et d'études pour la civilisation européenne.Vaughan 1995, p. 219.
Înființarea GRECE: 1968-1974 GRECE a fost înființat în orașul Nisa în ianuarie 1968,Bar-On 2001, p. 339. la scurt timp după evenimentele din mai 1968.Bar-On 2001, p. 333. Formată inițial din 40 de membri, printre care Alain de Benoist, Pierre Vial, Jean-Claude Valla, Dominique Venner, Jaques Bruyas și Jean-Jacques Mourreau.Bar-On 2001, p. 339; Spektorowski 2003, p. 116. Politologul Tamir Bar-On a declarat că „evoluția intelectuală a intelectualilor din GRECE și ND este cu siguranță situată în interiorul mediului revoluționar de dreapta”. GRECE a fost descrisă drept o „alternativă logică” pentru tinerii francezi naționaliști dacă luăm în calcul desființarea în 1958 a grupului Jeune Nation, a decăderii Organisation armée secrète în 1962 și a pierderii alegerilor în 1967 a partidului Rassemblement Européen pour la Liberté.Spektorowski 2003, p. 116. Acești tineri radicali erau ultranaționaliști și anticomuniști, iar convingerile lor erau fundamentate pe ideea protejării societății occidentale, pe rasismulul științific și eugenism. Aceștia erau și împotriva imigrării persoanelor de culoare din fostele colonii franceze în Franța, motiv pentru care au adoptat convingeri antiimperialiste și anticolonialiste. stanga|miniatura|Alain de Benoist, liderul Nouvelle Droite, în 2011. De Benoist a ajuns să fie considerat drept „liderul de necontestat” al Nouvelle Droite și „cel mai autoritar purtător de cuvântul” al acesteia.Griffin 2000, p. 35. Înainte, acesta a făcut parte din societatea studențească ultranaționalistă intitulată Fédération des Étudiants Nationalistes și a contribuit la revista racialistă Europe-Action, ambele reflectând ideile mișcării în „forma lor embrionică”.McCulloch 2006, p. 160. GRECE a moștenit o serie de subiecte din Europe-Action, printre care „poziția anticreștină, un elitism pronunțat, noțiunea rasială de Europă unită, trecerea de la definiția biologică de „diferență” la cea culturală și inversiunea rafinată a unor termeni ca rasism și antirasism”. De asemenea, de Benoit a fost influențat de mișcarea conservatoare interbelică din Germania - mai precis, de gânditori precum Ernst Jünger, Arthur Moeller van den Bruck și Oswald Spengler - ale cărei idei au fost promovate de către ND pe parcursul anilor '70.Bar-On 2001, p. 340.
Documentele din interiorul GRECE arată că membrii nu aveau voie să folosească „limbaj depășit” care să asocieze grupul cu vechile mișcări fasciste. Concomitent, acesta le recomanda membrilor să comunice cu persoane importante din politica franceză și europeană. GRECE nu era o mișcare intelectuală omogenă, ci era formată din membri cu convingeri diferite și uneori contradictorii. Nouvelle Droite a analizat evenimentele din 1968 și acțiunile Noii Stângi din acea decadă și a adoptat ideea că promovarea ideilor culturale reprezintă o precondiție a schimbării politice.Bar-On 2001, p. 336. De Benoist menționa că deși stânga franceză nu a mai fost votată de la sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, ideile acesteia au devenit populare în societatea franceză, în special printre intelectuali. Acesta a încercat să schimbe valorile și asumpțiile societății franceze într-un mod similar, și anume prin schimbarea ideologiei dominante fără implicare în procesul electoral.Johnson 1995, pp. 238–239.
GRECE a organizat o serie de seminarii și colocvii.Johnson 1995, p. 235. De asemenea, a început să lanseze câteva publicații cvasiacademice prin intermediul cărora își promova convingerile. Publicația Nouvelle Ecole a circulat pentru o vreme doar în interiorul organizației, însă a devenit publică începând cu 1969.Johnson 1995, pp. 235–236. Pe parcursul anului 1975 și 1976, au fost emiși fluturași care promovau ideile în mediile medicale, educaționale și militare. În 1976, GRECE și-a lansat propria sa editură, Copernic.Johnson 1995, p. 236.
Apogeul mișcării: 1975-1979 Deși au fost necesari aproape zece ani până ca această Nouvelle Droite să fie descoperită de către mass-media, discursul său elitist, pretențiile de științificitate și accentuarea culturalismului european au fost influente pe parcursul anilor 1970 în reabilitarea unor idei considerată înainte drept de nejustificat. Strategia Noii Drepte de reînarmare intelectuală a fost diametral opusă activismului de comando, însă continuitatea membrilor și, în esență (deși nu în formă), a ideilor fundamentale pot fi regăsite în OAS și chiar mai departe. - Michalina Vaughan, 1995Expresia nouvelle droiteDe Benoist 2014, p. 163. a apărut într-o serie de articole despre GRECE redactate de jurnalistul Gilbert Comte și publicate în Le Monde în martie 1978 sub titlul „Une nouvelle droite?”.Griffin 2000, p. 44; McCulloch 2006, p. 159. Acesta a fost aplicată într-un perioadă când denumirea „nouvelle” era utilizată în descrierea unui număr mare de mișcări din mediile culturale și intelectuale franceze precum nouveaux philosophes, nouveaux historiens, nouveaux économistes și nouvelle cuisine.
Spre finalul anilor '70, ND a capturat zeigeistul politic în Franța,McCulloch 2006, pp. 164–165. atingând apogeul în mass-media.Bar-On 2001, p. 334. Pe pacursul acestor ani, intelectualii afiliați cu mișcarea au publicat articole în celebra revistă Le Figaro, editată de Louis Pauwels.Johnson 1995, p. 236; Bar-On 2001, p. 334; McCulloch 2006, p. 165. În 1978, lucrearea Vu de droite a lui De Benoist a câștigat un premiu oferit de Academia Franceză. Creșterea popularității a ridicat semne de întrebare printre intelectualii liberali și de stânga din Franța care considerau mișcarea drept una rasistă, fascist și influențată de regimul de la Vichy. Pentru aceștia, ND încerca să submineze democrația liberală, egalitarismul și moștenirea revoluției franceze. O campanie care milita pentru respingerea ideilor ND a fost susținută de către mass-media (Le Monde, Le Nouvel Observateur, L'Express și La Croix), motiv pentru care Le Figaro și-a retras sprijinul.McCulloch 2006, p. 165. Ca urmare a acestor acțiuni, adepții Nouvelle Droite au emis acuzații de perspecuție intelectuală în stilul mccarthismului.Johnson 1995, p. 242. Lipsiți de o platformă populară, aceștia s-au desprins de rasismul biologic și au început să susțină ideea că diversele grupuri etnoculturale ar trebui să fie separate cu scopul de a conserva diferențele istorice și culturale ale acestora.
În 1974, un grup intitulat The Club a fost înființat de câțiva membri GRECE - printre care Jean-Yves le Gallou și Yvan Blot - alături de Henry de LesquenTaguieff, Pierre-André (1993). "Origines et métamorphoses de la Nouvelle Droite". Vingtième Siècle. Revue d'histoire (40): 4. doi:10.2307/3770354. ISSN 0294-1759. JSTOR 3770354. pentru a servi drept un think thank al elitelor pentru ideile ND.McCulloch 2006, p. 163. Strategiilor metapolitice pe termen lung ale GRECE au contribuit la îndepărtarea spre finalul anilor '70 a grupului prin adoptarea neoliberalismului economic și a romanocatolicismului ca aspect fundamental al identității naționale franceze, convingeri care intră în contradicție cu linia anticreștină a GRECE.McCulloch 2006, p. 164.
Influența politică: 1980 - prezent miniatura|Mișcarea identitară europeană a fost influențată de către Nouvelle Droite. La începutul anilor 1980, un număr de intelectuali asociați cu ND - printe care Jean Haudry, Jean Varenne, Pierre Vial, Jean-Claude Bardet și Pierre de Meuse - au susținut partidul de extremă-dreapta Frontul Național aflat la momentul respectiv sub conducerea lui Jean-Marie Le Pen.Bar-On 2001, p. 335; McCulloch 2006, p. 167. Frontul Național a fost influențat de Nouvelle Droite de la care au adoptat diferențialismul etnocultural.Bar-On 2001, p. 335; McCulloch 2006, p. 165. The Club le-a cerut partidelor Rassemblement pour la République și Union pour la démocratie française să intre într-o alianță politică cu FN cu scopul de a înfrânge guvernul socialist al președintelui François Mitterrand.McCulloch 2006, p. 167. În 1994, patru indivizi afiliați ND au fost prezenți în biroul politic al FN, devenind a doua cea mai influentă fracțiune din interiorul partidului.McCulloch 2006, p. 158. În interiorul FN însă au existat o serie de tensiuni, cu precădere între fracțiunea catolică care respingea păgânismul Nouvelle Droite.McCulloch 2006, p. 169. Pe deasupra, au existat tensiuni și între membrii ND și membrii ND aflați sub influența lui De Benoist.McCulloch 2006, pp. 171–172.