miniatura|Majoritate urbană vs. majoritate rurală în lume, 2024dreapta|miniatura|250x250px| Compararea vârstelor populației între județul rural Pocahontas, Iowa și județul urban Johnson, Iowa, care ilustrează exodul adulților tineri (roșu) către centrele urbane din Iowa. 2000 U.S. Census Data Migrația de la țară la oraș (sau exodul rural) este modelul migrator al popoarelor care au plecat din zonele rurale către zonele urbane. Este vorba despre o urbanizare văzută din perspectiva rurală.
În timpurile moderne, în regiunile în care a avut loc industrializarea agriculturii, întâlnim adesea urbanizarea - atunci când este nevoie de mai puțini oameni pentru a aduce aceeași cantitate de producție agricolă pe piață - iar serviciile și industriile agricole conexe sunt consolidate. Atunci când declinul populației duce la pierderea serviciilor rurale (cum ar fi întreprinderi de afaceri și școli), exodul rural se agravează, ceea ce duce la o pierdere mai mare a populației, cu cât oamenii pleacă să caute aceste caracteristici.
Tendințe istorice dreapta|miniatura|250x250px| Efectele furtunilor de nisip cunoscute sub denumirea de ''Dust Bowl'' din Dallas, Dakota de Sud, mai 1936 Înainte de Revoluția industrială, exodul rural a avut loc cu precădere în regiunile localizate. Societățile preindustriale nu au avut de a face cu fluxuri mari de migrație rural-urbană, în principal din cauza incapacității orașelor de a sprijini populațiile mari. Motivele pentru care orașele preindustriale au rămas mult mai mici decât omologii lor moderni sunt: lipsa industriilor mari de ocupare a forței de muncă, mortalitatea urbană ridicată și proviziile alimentare scăzute.Cercetătorii estimează că Atena și Roma Antică au avut populații maxime de 80.000 și 500.000.
Debutul Revoluției industriale în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea a înlăturat multe dintre aceste probleme. Pe măsură ce au apărut centre industrializate, iar aprovizionarea cu produse alimentare a crescut și s-a stabilizat, orașele au determinat începutul exodului rural la scară largă, sprijinând populațiile mai mici. Din 1800 până în 1925, populația Regatului Unit care trăia în zonele urbane a crescut de la 20% până la peste 70%. În timp ce sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au văzut o mare parte a exodurilor rurale din Europa de Vest și Statele Unite, pe măsură ce industrializarea s-a răspândit în întreaga lume pe parcursul secolului al XX-lea, exodul rural și urbanizarea au urmat rapid din urmă. Astăzi, exodul rural este un fenomen deosebit de distins în unele dintre zonele nou urbanizate, inclusiv China și mai recent Africa Subsahariană.
Dust Bowl La sfârșitul secolului al XIX-lea a început trecerea de la agricultura mixtă de subzistență la șeptel și produse agricole de bază. Noile sisteme de piață de capital și rețeaua feroviară au dat naștere tendinței dezvoltării fermelor mai mari cu mai puțini angajați pe acru. Aceste ferme au utilizat tehnologii mai eficiente, precum plugurile de oțel, combinele agricole mecanice și stocurile de semințe cu randament mai mare, care au redus efortul uman pe unitatea de producție. Celelalte probleme din Marile Câmpii au fost acelea că oamenii foloseau tehnici de agricultură necorespunzătoare pentru sol și condițiile meteorologice. În general, majoritatea gospodarilor aveau ferme familiale, considerate prea mici pentru a supraviețui (sub 320 de acri), iar agricultura de subzistență european-americană nu a putut continua așa cum era practicată atunci.
În timpul furtunilor de praf ''Dust Bowl'' și a Marii crize economice din anii 1930, un număr mare de oameni a plecat din zonele rurale ale Marii Câmpii și din Vestul mijlociu al Statelor Unite, din cauza prețurilor scăzute ale mărfurilor și a datoriilor foarte mari, exacerbate de ani de secetă și furtuni mari de praf . Exodul rural din Marile Câmpii a fost înfățișat în literatură, în romanul lui John Steinbeck ''The Grapes of Wrath'' (1939), în care o familie din Marile Câmpii Centrale migrează în California în perioada furtunilor de nisip din anii 1930.
Exodul rural modern
''Femeile pleacă în număr mai mare decât bărbații. Există un plafon de sticlă pentru femei pretutindeni, dar în zonele rurale are tendința să fie din oțel gros.'' Hiroya Masuda, autorul raportului japonez privind depopularea zonelor rurale.
Exodul rural de după cel de-al-Doilea Război Mondial a fost cauzat în principal de răspândirea agriculturii industrializate . Fermele familiale mici, în care era nevoie de muncă intensă, au devenit sau au fost înlocuite cu ferme industriale puternic mecanizate și specializate. În timp ce o fermă familială mică produce de obicei o gamă largă de culturi, grădini și produse de origine animală - toate necesitând forță de muncă substanțială - fermele industriale mari se specializează de obicei în doar câteva culturi sau specii de animale, folosind utilaje mari și sisteme de izolare a animalelor care necesită o zecime din forța de muncă pe unitate produsă. De exemplu, Universitatea de Stat din Iowa raportează că numărul fermierilor de porci din Iowa a scăzut de la 65.000 în 1980 la 10.000 în 2002, în timp ce numărul de porci pe fermă a crescut de la 200 la 1.400.
Consolidarea industriilor furajere, de semințe, de cereale prelucrate și de animale din zonele rurale a însemnat reducerea numărului de întreprinderi mici. La rândul ei, această scădere a agravat scăderea cererii de forță de muncă. Zonele rurale care erau capabile să ofere locuri de muncă pentru toți adulții tineri care doreau să lucreze în condiții dificile, le oferă acestora tot mai puține oportunități. Situația este agravată de scăderea serviciilor, precum școli, afaceri și oportunități culturale, care însoțesc declinul populației, iar vârsta tot mai mare a populației rămase subliniază în continuare sistemul de servicii sociale din zonele rurale.
Abandonarea orașelor mici Comunitățile rurale mici sunt afectate direct de către creșterea structurilor agricole corporative, ceea ce duce la scăderea populației, scăderea veniturilor pentru anumite segmente, creșterea inegalității veniturilor, scăderea participării comunității, mai puține puncte de vânzare cu amănuntul și comerț cu amănuntul și creșterea poluării mediului. "Changes in Iowa farm structure" ; University of Iowa Extension; Locuința umană a așezărilor rurale este un megatrend în societățile îmbătrânite de pe tot globul. Poate inversa parțial un boom istoric în utilizarea terenurilor pentru așezările care au coincis cu creșterea populației. Această creștere a început cu seriozitate odată cu răspândirea revoluției industriale și a medicinei curative . Chiar din anii '90 China a folosit fuziunile școlare în sate,orașe sau școli județene centralizate din zonele rurale pentru a rezolva unele dintre aceste probleme . Cernobâl este un exemplu privind repopularea abundentă a faunei, după abandonarea teritoriului de către oameni.
Cauzele exodului rural Există mai mulți factori determinanți, pentru acceptarea sau respingerea unui anumit loc, care contribuie la exodul rural: niveluri mai scăzute de oportunități economice (percepute) în comunitățile rurale față de cele urbane, niveluri mai mici de investiții guvernamentale în comunitățile rurale, oportunități de educație mai mari în orașe, căsătorii, creșterea acceptării sociale în zonele urbane și niveluri mai ridicate de fertilitate rurală.
Factori economici importanți Unii migratori aleg să părăsească comunitățile rurale din dorința de a descoperi oportunități economice mai bune în zonele urbane. Oportunitățile economice pot fi reale sau percepute. Conform modelului Harris-Todaro, migrația în zonele urbane va continua atât timp cât „venitul real urban preconizat la marjă depășește produsul agricol real” (127). Totuși, sociologul Josef Gugler subliniază că, deși beneficiile individuale ale salariilor crescute pot depăși costurile migrației, dacă sunt destui indivizi care respectă această rațiune, migrația poate produce efecte nocive, precum supraaglomerarea și șomajul la nivel național. Gugler, Josef. "Overurbanization Reconsidered." Economic Development and Cultural Change 31, no. 1 (1 October 1982): 173–89. Acest fenomen, când rata de urbanizare depășește rata creșterii economice, este cunoscut sub denumirea de supraurbanizare . Davis, Kingsley, and Hilda Hertz Golden. "Urbanization and the Development of Pre-Industrial Areas." Economic Development and Cultural Change 3, no. 1 (October 1954): 6–26. De la industrializarea agriculturii, mecanizarea a redus numărul de locuri de muncă prezente în comunitățile rurale. De asemenea, unii cercetători au atribuit exodul rural cu efectele globalizării, întrucât cererea pentru o competitivitate economică sporită îi determină pe oameni să aleagă capitalul în defavoarea forței de muncă. În același timp, ratele fertilității rurale au fost istoric mai mari decât cele ale fertilității urbane. Combinația dintre scăderea numărului de locuri de muncă rurale și o rată de fertilitate rurală persistentă ridicată a dus la fluxuri de migrație rural-urbane. De asemenea, exodul rural conține o legătură pozitivă în care migranții precedenți din comunitățile rurale ajută noii migranți să se adapteze la viața orașului. Cunoscută și sub denumirea de migrație în lanț, rețelele de migranți diminuează barierele pentru exodul rural. De exemplu, o majoritate covârșitoare a migranților rurali din China au localizat locuri de muncă în zonele urbane prin intermediul rețelelor de migranți.
Ca o formă de investiție pentru viitor, unele familii aleg să-și trimită copiii în orașe. Un studiu realizat de Bates și Bennett (1974) a arătat că comunitățile rurale din Zambia care aveau alte oportunități de investiții viabile, cum ar fi animalele, aveau rate mai mici de migrație rurală-urbană în comparație cu regiunile fără oportunități de investiții viabile. Trimiterea copiilor în orașe poate servi drept investiție pe termen lung, cu speranța că copiii vor putea trimite remitențele înapoi acasă după ce vor primi un loc de muncă în oraș.
Oamenii mai săraci din sectorul agricol se confruntă cu probleme serioase, din cauza diminuării accesului la terenurile agricole productive. Străinii care au investit prin proiecte de investiții străine directe (ISD) au fost încurajați să închirieze terenuri în zonele rurale din Cambodgia și Etiopia. Acest lucru a dus la pierderea terenurilor agricole, a pășunilor, a pădurilor și a surselor de apă aparținând comunităților locale. Proiectele agricole pe scară largă finanțate de ISD au angajat doar câțiva experți specializați în noile tehnologii corespunzătoare.
În alte cazuri, exodul rural poate apărea ca răspuns la determinanții sociali. Un studiu realizat în 2012 a indicat că o proporție semnificativă a exodurilor rurale din India s-a produs sub determinarea unor factori sociali, cum ar fi schimbarea reședinței, căsătoria și educația. Migrația datorată schimbării reședinței și căsătoriei afectează în mod special femeile, întrucât, cel mai adesea, ele sunt cele care trebuie să se mute, urmându-și familiile, sau să se mute în scopul căsătoriei, în special în regiunile în curs de dezvoltare.
Tinerii din mediul rural aleg adesea să părăsească comunitățile rurale ca metodă de tranziție spre vârsta adultă, căutând modalități de a dobândi prosperitate. În condițiile unei economii rurale care stagnează și încurajați fiind de părinți, tinerii din mediul rural aleg să migreze în orașe nonconformiste - demonstrând inițiativă și respect de sine. Tinerii din mediul rural reprezintă o mare parte din migranții care se deplasează spre zonele urbane, datorită încurajării venite din partea societății, combinată cu deteriorarea economică din mediul rural. Un studiu realizat de Touray în 2006 a indicat că în Africa Subsahariană aproximativ 15% (26 milioane) dintre migranții în mediul urban erau tineri.