Proverbele olandeze este o pictură în ulei pe stejar realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1559, care prezintă o scenă în care oamenii și, la o scară mai mică, animalele și obiectele, oferă ilustrații literare ale proverbelor și idiomelor din limba olandeză.

Temele derulate în tablourile lui Bruegel sunt absurdul, răutatea și prostia oamenilor, iar aceasta nu face excepție. Titlul original al tabloului, Mantia albastră sau Nebunia lumii, indică faptul că intenția lui Bruegel nu a fost doar să ilustreze proverbe, ci să catalogheze nebunia umană. Multe dintre persoanele înfățișate arată atributele necizelate pe care Bruegel le-a folosit pentru a înfățișa nebunia și prostia.

Fiul său, Pieter Brueghel cel Tânăr, s-a specializat în realizarea de copii ale operei tatălui său și a pictat cel puțin 16 exemplare ale Proverbelor olandeze. Nu toate versiunile tabloului, realizate de tată sau de fiu, arată exact aceleași proverbe și diferă și în alte detalii minore.

Istorie Context Proverbele erau foarte populare pe vremea lui Bruegel, precum și înaintea sa; cu o sută de ani înainte de pictura lui Bruegel, ilustrații ale unor proverbe fuseseră populare în cărțile de ore flamande. O serie de colecții au fost publicate, inclusiv Adagia, a umanistului olandez Erasmus din Rotterdam. Scriitorul francez François Rabelais a folosit ilustrații numeroase în romanul său Gargantua și Pantagruel, finalizat în 1564.

Artistul flamand Frans Hogenberg a realizat, în jurul anului 1558, o gravură care ilustrează 43 de proverbe, aproximativ în același timp cu tabloul lui Bruegel. Lucrarea este foarte asemănătoare în compoziție cu cea a lui Bruegel și include anumite proverbe (cum ar fi mantia albastră), care apar și în mod evident în Proverbele olandeze. Prezentând redările literare ale proverbelor într-un cadru țărănesc, ambii artiști au arătat o „lume întoarsă cu susul în jos”.

Însuși Bruegel a pictat mai multe picturi mici pe tema proverbelor, printre care Peștele mare îl înghite pce cel mic (1556) și Douăsprezece proverbe (1558), dar se crede că Proverbe olandeze a fost primul său tablou pe scară largă pe temă.

Proverbe și idiomuri Criticii au lăudat compoziția pentru portretizarea ordonată și pentru scena integrată. Există aproximativ 112 proverbe și idiomuri identificabile în scenă, deși Bruegel ar fi putut include altele care nu pot fi determinate din cauza schimbării de limbă. Unele dintre cele încorporate în pictură sunt încă utilizate în mod popular, de exemplu „înotul împotriva valului”, „lovirea cu capul de un zid de cărămidă” și „înarmat până în dinți”. Multe altele nu s-au mai folosit, ceea ce face analiza picturii mai dificilă. „A avea acoperișul acoperit cu tarte”, de exemplu, ceea ce însemna să ai de toate din abundență, fiind o imagine pe care Bruegel o va utiliza mai târziu în pictura sa din Ținutul Cockaigne (1567).

Pelerina albastră, titlul original al picturii, apare în centrul tabloului și este așezată pe un bărbat de către soția sa, ceea ce indică faptul că ea îl înșeală. Alte proverbe indică nebunia umană. Un bărbat umple un iaz după ce i-a murit vițelul. Chiar deasupra figurii centrale a bărbatului îmbrăcat în albastru, un alt bărbat poartă lumina zilei într-un coș. Unele dintre personaje par să reprezinte mai mult de o figură de stil (dacă aceasta era intenția lui Bruegel sau nu, este un lucru necunoscut), cum ar fi bărbatul care tunde o oaie în partea din stânga jos a imaginii. El stă alături de un bărbat care tunde un porc, deci reprezintă expresia „Unul taie oaia și unul porci”, ceea ce înseamnă că unul are un avantaj față de celălalt, dar poate reprezenta și un sfat „Taie-le, dar nu le lua pielea”, adică valorifică la maximum activele disponibile.

Lista proverbelor și idiomurilor prezente în pictură