thumb|290px|Angela Winkler (Katharina Blum), într-o scenă din film Onoarea pierdută a Katharinei Blum (titlul original: în ) este un film dramatic german, realizat în 1975 de regizorii Volker Schlöndorff și Margarethe von Trotta, după romanul omonim al scriitorului Heinrich Böll, protagoniști fiind actorii Angela Winkler, Mario Adorf, Jürgen Prochnow și Dieter Laser.
Conținut
Când menajera Katharina Blum se îndrăgostește de un presupus terorist, ea însăși devine ținta unei campanii de hărțuire de către procuror și de către jurnaliști. În disperare, tânăra pune mâna pe armă. Filmul surprinde atmosfera opresivă din RFG în timpul activ al RAF.
Distribuție
Angela Winkler – Katharina Blum Mario Adorf – comisarul Beizmenne Dieter Laser – Werner Tötges (ziaristul ucis) Jürgen Prochnow – Ludwig Götten Heinz Bennent – dr. Blorna, avocatul apărării Hannelore Hoger – Trude Blorna, soția acestuia Rolf Becker – procurorul Hach Harald Kuhlmann – Moeding Herbert Fux – Weninger Regine Lutz – Else Woltersheim Werner Eichhorn – Konrad Beiters Karl-Heinz Vosgerau – Sträubleder Angelika Hillebrecht – doamna Pletzer Horatius Haeberle – procurorul Dr. Korten Henry van Lyck – „Șeicul” Karl Leo Weisse – Schönner (fotograful ucis) Walter Gontermann – părintele Urbanus Hildegard Linden – Hedwig Plotten Stephanie Thoennessen – Claudia Stern Josephine Gierens – Hertha Scheumel Peter Franke – Dr. Heinen Achim Strietzel – Lüding
Diferența față de originalul literar Filmul are un început și un sfârșit diferit de romanul lui Böll. În roman naratorul introduce cititorul în povestea provenită din mai multe surse (procesele-verbale de audiere ale poliției, avocatul apărării dr. Blorna și procurorul Peter Hach), iar filmul începe cronologic odată cu sosirea lui Ludwig Göttens în locul unde la o petrecere o va întâlni pe Katharina Blum. În timp ce cartea se încheie cu trimiterea la închisoare a Katharinei Blum, filmul arată în final, înmormântarea jurnalistului împușcat. O ironie deosebită constă în faptul că în discursul funerar (scris de Heinrich Böll), șeful editurii care publică cotidianul „ZEITUNG” (în ro: Jurnalul), descrie actul lui Katharina Blum ca un „atac la libertatea presei” și explică faptul că astfel de atacuri trebuie în viitor să fie mai puternic contracarate.
Imaginea finală a filmului este un text-bloc care apare deasupra coroanei funerare a lui Tötges, text care face legătura între tema filmului și „jurnalismul galben” al publicației „ZEITUNG”, de practicile actualului tabloid german Bild-Zeitung. Acest text apare și la începutul cărții lui Heinrich Böll: „Asemănările cu anumite practici jurnalistice nu sunt nici intenționate, nici accidentale, ci inevitabile.”
Heinrich Böll prefațează cartea sa cu un pasaj similar* : „Personajele și acțiunea acestei povestiri sunt inventate. Dacă din zugrăvirea unor practici ziaristice au reieșit cumva asemănări cu practicile ziarului „Bild-Zeitung”, aceste asemănări nu sunt nici intenționate, nici întâmplătoare, ci inevitabile.”
Note
Literatură
Vezi și Listă de filme străine până în 1989
Legături externe
Categorie:Filme din 1975 Categorie:Filme dramatice Categorie:Filme de crimă Categorie:Filme în limba germană Categorie:Filme regizate de Volker Schlöndorff Categorie:Filme regizate de Margarethe von Trotta Categorie:Filme vest-germane