Valter Roman (menționat în unele surse ca Walter Roman, născut Ernő Neuländer; ) a fost un militant și politician comunist român, de origine evreiască, veteran al brigăzilor internaționale comuniste din Războiul Civil din Spania. A fost tatăl fostului prim-ministru român Petre Roman.
Familia și studiile Numele său la naștere era Ernő (Ernest) Neuländer.Gh. Dej și statul polițienesc (lb. maghiară)Revista Korunk, oct. 2006 (lb. maghiară) S-a născut într-o familie de evrei de proveniență hasidicăV.Tismăneanu „Dialectical Insomnias” 2004 stabilită la Oradea. Tatăl său era funcționar la o bancă. Valter Roman a devenit inginer, în urma studiilor la Universitatea tehnică germană din Brno, în Cehoslovacia.
Cariera politică Potrivit unor relatări, recrutarea sa în mișcarea comunistă ar fi fost făcută în 1931 de Nicolae Goldberger, care l-a ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia.
După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței. În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a „Venceremos”.
În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă. În cursul războiului a fost rănit la plămâni. După ce Republica Spaniolă a fost înfrântă în 1939, Valter Roman s-a refugiat în Franța, apoi s-a reîntors în URSS. Acolo a condus, pentru o perioadă, departamentul emisiunilor în limba română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi. În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Diviziei „Horia, Cloșca și Crișan”, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în 1945 în Uniunea Sovietică cu Ordinul Steaua Roșie. În același an, sub ocupație sovietică și sub noul regim dominat de comuniști, a fost în gradul de general-maior în armata română.
Un an mai târziu, în 1946, Valter Roman a fost numit șef al Direcției de Educație, Cultură și Propagandă a Armatei, iar între 1947-1951 ocupă postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. În 1951 devine membru al CC al PCR și ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor (până în ianuarie 1953, când a fost înlăturat din funcții odată cu îndepărtarea "grupului Luca-Pauker-Georgescu"). Din 1954 până la moarte a fost director al Editurii Politice, el susținând că astfel ar fi fost marginalizat de regim.
Istoricul sovietic T. M. Islamov, a publicat documente care arată că Valter Roman „ar fi pledat în fața membrilor Comisiei Litvinov în favoarea înființării statului independent Transilvania, girat de marile puteri Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”. Fiul lui Valter, Petre Roman, contestă cele spuse de istoricul sovietic, afirmând că tatăl său ar fi susținut rămânerea Transilvaniei ca provincie a României.
Documente recente demonstrează că Valter Roman a fost amestecat în complotul K.G.B. și al P.M.R. care avea drept scop arestarea guvernului Imre Nagy, după Revoluția ungară din 1956 de la Budapesta. După ce membrii guvernului Nagy au fost reținuți ilegal pe teritoriul României, într-un complex de vile de la Călimănești în județul Vîlcea, aceștia au fost aduși la București și instalați în complexul de vile ce a aparținut Misiunii Militare Germane în România între 1940-1944 de lângă lacul Snagov, vile aflate azi în posesia ambasadei ruse de la București. Imre Nagy a fost transferat după doi ani în Ungaria și judecat în 1958, condamnat la moarte și executat la Budapesta de noua conducere prosovietică a Ungariei.Tibor Méray: Budapesta 1956. Atunci și după 44 de ani , Editura Compania, 376 pagini, ISBN 973-8119-11-1
Opera URSS în răsboi. Direcțiunea efortului principal, 1946 Despre teoria războiului, 1948 Despre războiul contemporan, 1948 Probleme militare contemporane, 1949 Izvorul razelor de soare, ediția a doua, 1954 Despre fizica modernă și perspectivele utilizării energiei atomice, 1954 Știința și socialismul, 1958 Știința și tehnica în epoca trecerii societății de la capitalism la comunism, 1962 Revoluția industrială în dezvoltarea societății, 1965 Revoluția științifică și tehnică și implicațiile ei asupra desvoltării social-politice contemporane, 1968 Eseuri despre revoluția științifică și tehnică: concepte, ipoteze, controverse, tendințe și opțiuni, 1970 Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții, în care elogiază revoluția comunistă din URSS, 1970 File din trecut, evocări, 1971 Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței, Amintiri, memorii de front, 1972 Știința și marxismul: eseuri, 1972 Secolul XX, secolul marilor revoluții. Sinteze și perspective, 1976 Echilibru și dezechilibru, 1978 Evocări, 1980 Fenomenul militar în istoria societății, 1980 Limite sau cotitură, 1981 Revoluții și globalitate, 1983 Noile tehnologii de vîrf și societatea, 1983
Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99. Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383. Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 181. Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390. Ordinul Muncii clasa I (9 octombrie 1963) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naștere”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 614 din 9 octombrie 1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarășului Valter Roman, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XII, nr. 21, 11 noiembrie 1963, p. 147. Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (25 decembrie 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 838 din 25 decembrie 1964 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a tovarășului Valter Roman, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 23, 28 decembrie 1964, p. 248. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 157. Ordinul „23 August” clasa I (24 octombrie 1969) „pentru merite deosebite în muncă, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înființarea Editurii politice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 729 din 24 octombrie 1969 privind conferirea de ordine și medalii unor lucrători ai Editurii politice, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul V, nr. 116, Partea I, luni 27 octombrie 1969, p. 969. titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.
Note
Bibliografie Ziarul Ziua, Nr. 3723 de vineri, 8 septembrie 2006 Jurnalul Național, Marti, 5 decembrie 2006
Legături externe
Walter Roman - dedicat bolsevismului international Sfera Politicii Tatăl meu, Valter Roman, 1 mai 2008, Petre Roman, Jurnalul Național FOTO Apostolii lui Stalin. Politrucul regimentului: Biografia completă a lui Valter Roman și interviu cu fiul său, Petre Roman, 6 decembrie 2014, Laurențiu Ungureanu, Radu Eremia, Adevărul''
Categorie:Nașteri în 1913 Categorie:Decese în 1983 Categorie:Decorați cu Medalia de aur Secera și Ciocanul Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August Categorie:Decorați cu Ordinul Muncii (România) Categorie:Eroi ai Muncii Socialiste ai Republicii Socialiste România Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Propagandiști români Categorie:Români ai Războiului Civil Spaniol Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Orădeni Categorie:Decese în București