Nu confundați cu astronomia, studiul științific al obiectelor cerești. Astrologie Semne astrologiceBerbec Taur Gemeni Rac Leu Fecioară

Balanță Scorpion Săgetător Capricorn Vărsător Pești Astrologia este o pseudoștiință conform căreia pozițiile relative ale obiectelor cerești ar putea oferi informații despre personalitatea, relațiile umane și alte probleme legate de viața umană. Astrologia datează cel puțin din al II-lea mileniu î.Hr. și își are rădăcinile în sistemele utilizate pentru a prezice schimbările sezoniere și pentru a interpreta ciclurile cerești ca semne ale comunicărilor divine. Multe culturi au acordat importanță evenimentelor astronomice, iar unele - cum ar fi astrologia mayașă, chineză, hindusă - au dezvoltat sisteme elaborate pentru a prezice evenimentele terestre din observații cerești. Astrologia occidentală, una dintre cele mai vechi sisteme astrologice încă utilizate, își are rădăcinile în Mesopotamia, de unde s-a răspândit în Grecia antică, Roma, lumea arabă și, în cele din urmă în Europa centrală și de Vest. Astrologia occidentală contemporană este adesea asociată cu sisteme de horoscopuri care au scopul de a explica aspecte ale personalității unei persoane și de a prezice evenimente semnificative din viața ei pe baza pozițiilor obiectelor cerești; majoritatea astrologilor profesioniști se bazează pe astfel de sisteme.

De-a lungul majorității istoriei sale, astrologia a fost considerată o tradiție savantă și a fost comună în cercurile academice, adesea în strânsă relație cu astronomia, alchimia, meteorologia și medicina. A fost prezentă în cercurile politice și este menționată în diferite lucrări de literatură, de la Dante Alighieri și Geoffrey Chaucer la William Shakespeare, Lope de Vega și Calderón de la Barca. După sfârșitul secolului al XIX-lea și adoptarea pe scară largă a metodei științifice, astrologia a fost puternic contestată, atât din motive teoretice; cât și din motive experimentale, și s-a dovedit că nu are validitate științifică sau putere explicativă. Astrologia și-a pierdut astfel poziția academică și teoretică, iar credința comună în ea a scăzut în mare măsură. În timp ce sondajele au demonstrat că aproximativ un sfert dintre americani, britanici și canadieni spun că ei continuă să creadă că pozițiile stelelor și ale planetelor afectează viața lor,One quarter of Britons, Canadians & Americans believe in astrology. astrology.co.uk, retrieved 31 May 2017. astrologia este acum recunoscută ca o pseudoștiință o credință prezentată incorect ca științifică.

Etimologie Cuvântul astrologie provine din cuvântul latin timpuriu astrologia, care derivă din grecescul ἀστρολογία — din ἄστρον/astron („stea”) și -λογία/-logia („studiul” - „socoteala stelelor”). Mai târziu, astrologia și-a schimbat sensul în „predicția stelelor” iar astronomia a fost folosit pentru termenul științific.

Istorie

Multe culturi au acordat importanță evenimentelor astronomice, iar indienii, chinezii și mayașii au dezvoltat sisteme elaborate pentru a prezice evenimentele terestre din observații cerești. În Occident, astrologia constă cel mai adesea într-un sistem de horoscopuri care pretinde să explice aspecte ale personalității unei persoane și să prezică evenimente viitoare din viața ei, pe baza pozițiilor soarelui, a lunii și a altor obiecte cerești în momentul nașterii ei. Majoritatea astrologilor profesioniști se bazează pe astfel de sisteme.

Astrologia datează cel puțin din al II-lea mileniu î.Hr., cu rădăcini în sistemele utilizate pentru a prezice schimburile sezoniere și pentru a interpreta ciclurile cerești ca semne ale comunicărilor divine. O formă de astrologie a fost practicată în prima dinastie a Mesopotamiei (1950-1651 î.Hr.). Vedāṅga Jyotiṣa este unul dintre cele mai cunoscute texte hinduse despre astronomie și astrologie. Astrologia chineză a fost elaborată în timpul dinastiei Zhou (1046-256 î.Hr.). Astrologia elenistică de după anul 332 î.Hr. a amestecat astrologia babiloniană cu astrologia decanică egipteană din Alexandria, creând astrologia horoscopică. Cucerirea Asiei de către Alexandru cel Mare a permis ca astrologia să se răspândească în Grecia antică și Roma. La Roma, astrologia era asociată cu „înțelepciunea caldeană”. După cucerirea Alexandriei în secolul al VII-lea, astrologia a fost preluată de savanții islamici, iar textele elenistice au fost traduse în arabă și persană. În secolul al XII-lea, textele arabe au fost importate în Europa și traduse în latină. Principalii astronomi, inclusiv Tycho Brahe, Johannes Kepler și Galileo, au practicat ca astrologi la curți. Referințe astrologice apar în literatură în operele unor poeți precum Dante Alighieri și Geoffrey Chaucer și ale unor dramaturgii precum Christopher Marlowe și William Shakespeare.

În cea mai mare parte a istoriei sale, astrologia a fost considerată o tradiție savantă. A fost acceptată în contexte politice și academice și a fost legată de alte studii, cum ar fi astronomia, alchimia, meteorologia și medicina. La sfârșitul secolului al XVII-lea, noile concepte științifice în astronomie și fizică (cum ar fi heliocentrismul și mecanica newtoniană) au pus în discuție astrologia. Astfel, astrologia și-a pierdut poziția academică și teoretică, iar credința comună în astrologie a scăzut în mare măsură.

Lumea antică

Astrologia, în sensul său cel mai larg, este căutarea sensului pe cer. Dovezi timpurii despre oameni care încearcă conștient să măsoare, să înregistreze și să prezică schimbările sezoniere prin referire la ciclurile astronomice, apar ca marcaje pe oase și pe pereții peșterilor, arătând că ciclurile lunare au fost observate încă de acum 25.000 cu ani în urmă. Acesta a fost un prim pas către înregistrarea influenței Lunii asupra mareelor și râurilor și spre organizarea unui calendar comun. Agricultorii au abordat necesitățile agricole cu o mai bună cunoaștere a constelațiilor care apar în diferite anotimpuri și au folosit mișcarea pe cer a anumitor grupuri stelare pentru a anunța inundații anuale sau activități sezoniere. Până în cel de-al III-lea mileniu î.Hr., civilizațiile dezvoltaseră o conștientizare sofisticată a ciclurilor cerești.

Dovezi împrăștiate sugerează că cele mai vechi referințe astrologice cunoscute sunt copii ale textelor realizate în lumea antică. Se crede că tăblița lui Venus a lui Ammisaduqa a fost realizată în Babilon în jurul anului 1700 î.Hr.Russell Hobson, THE EXACT TRANSMISSION OF TEXTS IN THE FIRST MILLENNIUM B.C.E., Published PhD Thesis. Department of Hebrew, Biblical and Jewish Studies. University of Sydney. 2009 PDF File Un sul documentând o utilizare timpurie a astrologiei electorale este, fără îndoială, atribuită domniei conducătorului sumerian Gudea (c. 2144 - 2124 î.Hr.). Aceasta descrie modul în care zeii i-au dezvăluit în vis constelațiile care ar fi cele mai favorabile pentru construcția planificată a unui templu.From scroll A of the ruler Gudea of Lagash, I 17 – VI 13. O. Kaiser, Texte aus der Umwelt des Alten Testaments, Bd. 2, 1–3. Gütersloh, 1986–1991. Also quoted in A. Falkenstein, 'Wahrsagung in der sumerischen Überlieferung', La divination en Mésopotamie ancienne et dans les régions voisines. Paris, 1966. Totuși, există controverse cu privire la faptul că acestea au fost înregistrate cu adevărat la vremea respectivă sau pur și simplu atribuite conducătorilor antici de posteritate. Cele mai vechi dovezi incontestabile ale utilizării astrologiei ca sistem integrat de cunoaștere sunt atribuite primei dinastii din Mesopotamia (1950-1651 î.Hr.). Această astrologie a avut câteva similitudini cu astrologia elenistică, inclusiv zodiacul, un punct normativ de aproape 9 grade în Berbec, aspectul trigonului, și dodekatemoria (cele douăsprezece diviziuni de 30 de grade fiecare). Babilonenii au văzut evenimentele cerești ca semne posibile, mai degrabă decât drept cauze ale evenimentelor fizice.

Sistemul de astrologie chineză a fost elaborat în timpul dinastiei Zhou (1046–256 î.Hr.) și a înflorit în timpul dinastiei Han (sec. II î.Hr. până în sec. II d.Hr.), timp în care toate elementele cunoscute ale culturii tradiționale chineze - filozofia Yin-Yang, teoria celor cinci elemente, Cerul și Pământul, moralitatea confuciană - au fost reunite pentru a oficializa principiile filosofice ale medicinei chineze și ale divinării, astrologiei și alchimiei.

Obiecții antice

Cicero a emis obiecția gemenilor (conform căreia în cazul persoanelor cu momente de naștere apropiate, rezultatele personale pot fi foarte diferite), dezvoltată ulterior de Sfântul Augustin.Long, 2005. p. 173. El a susținut că, din moment ce celelalte planete sunt mult mai îndepărtate de Pământ decât Luna, acestea ar putea avea doar o influență foarte mică în comparație cu cea a Lunii.Long, 2005. pp. 173–174. De asemenea, a susținut că, dacă astrologia explică totul despre soarta unei persoane, atunci ignoră în mod greșit efectul vizibil al capacității parentale moștenite, modificările asupra stării sănătății de către medicină sau efectele vremii asupra oamenilor.Long, 2005. p. 177.

Plotin a susținut că, deoarece stelele fixe sunt mult mai îndepărtate decât planetele, este ridicol să ne imaginăm că efectul planetelor asupra activităților umane ar trebui să depindă de poziția lor față de zodiac. El susține că interpretarea conjuncției Lunii cu o planetă ca bună atunci când luna este plină, dar rea atunci când Luna este în scădere, este în mod clar greșit, deoarece din punctul de vedere al Lunii, jumătate din suprafața sa este întotdeauna în lumina soarelui.Long, 2005. p. 174. Favorinus a susținut că este absurd să ne închipuim că stelele și planetele ar afecta corpurile umane în același mod în care acestea afectează mareele,Long, 2005. p. 184. și la fel de absurd că mișcările mici din ceruri provoacă schimbări mari în destinele oamenilor. Sextus Empiricus a susținut că este absurd să legăm atributele umane cu miturile despre semnele zodiacului.Long, 2005. p. 186. Carneades a considerat că prin astrologie sunt negate liberul arbitru și moralitatea; că oamenii născuți în momente diferite pot muri cu toții în același accident sau bătălie; și că, contrar influențelor uniforme de la stele, triburile și culturile sunt toate diferite.

Egiptul elenistic

În 525 î.Hr., Egiptul a fost cucerit de perși. Zodiacul egiptean Dendera din secolul I î.Hr. împarte două semne - Balanța și Scorpionul - cu astrologia mesopotamiană.Barton, 1994. p. 24.

Odată cu ocupația de către Alexandru cel Mare în 332 î.Hr., Egiptul a devenit elenistic. Orașul Alexandria a fost fondat de Alexandru după cucerire, devenind locul în care astrologia babiloniană a fost amestecată cu astrologia decanică egipteană pentru a crea astrologia horoscopică. Aceasta conținea zodiacul babilonian cu sistemul său de exaltări planetare, triplicitatea semnelor și importanța eclipselor. Ea a folosit conceptul egiptean de împărțire a zodiacului în treizeci și șase de decanii de zece grade fiecare, cu accent pe decanii în creștere, și sistemul grecesc al zeilor planetari, regula semnelor și cele patru elemente.Holden, 1996. pp. 11–13. Textele secolului al II-lea î.Hr. prevăd pozițiile planetelor în semnele zodiacale în momentul creșterii anumitor decanuri, în special Sothis.Barton, 1994. p. 20. Astrologul și astronomul Ptolemeu trăia în Alexandria. Opera lui Ptolemeu, Tetrabiblos a stat la baza astrologiei occidentale și, „...s-a bucurat aproape de autoritatea unei Biblii printre scriitorii astrologi timp de o mie de ani sau mai mult”.Robbins, 1940. 'Introduction' p. xii.

Grecia și Roma