Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană: ), oficial Republica italiană (in ),Search the agreements database Council of the European Union (retrieved 13 October 2013). este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud. Ea acoperă o arie de și are o climă temperată; datorită formei părții sale continentale, este denumită pe plan intern („Cizma”). Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară a Europei. Italia este o țară dezvoltată și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din lume după PIB nominal.International Monetary Fund (IMF), World Economic Outlook (WEO) Database- GDP Nominal 2010 to 2019, imf.org, Ediția octombrie 2014
Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei, până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și religios al civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu Întunecat, Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii ale triburilor barbare, dar începând cu secolul al XI-lea, numeroase au început să înflorească practicând navigație, comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia medievală). Mai ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli.Niccolo Machiavelli – Om al renașterii, Mihaela Ioniță-Niculescu, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Litere și Științe Sociale, Nr. 1/2010 Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria. Italia va intra astfel într-o lungă perioadă de declin până la jumătatea secolului al XIX-lea.
După diferite tentative nereușite, războaiele al doilea și pentru independența Italiei s-au soldat cu unificarea unei mari părți din Italia actuală între 1859–1866. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XX-lea, noul Regat al Italiei s-a industrializat rapid și și-a format un imperiu colonial, devenind Mare Putere.What is a great power?, Jon Rynn, globalmakeover.com Italia sudică și rurală au rămas în mare parte însă excluse de la industrializare, alimentând o mare și influentă. În ciuda victoriei din Primul Război Mondial, Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și agitație socială, care a favorizat apariția unei dictaturi fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Război Mondial de partea Axei s-a sfârșit cu o înfrângere militară, distrugere economică și un război civil. În anii care au urmat, Italia a abolit monarhia, a restaurat democrația și s-a bucurat de o , devenind astfel una dintre cele mai dezvoltate țăriThe Economist Intelligence Unit’s quality-of-life index, Economist, 2005 și a cincea economie a lumii până în 1990.
Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, culturale și diplomatice mondiale"Italy plays a prominent role in European and global military, cultural and diplomatic affairs. The country's European political, social and economic influence make it a major regional power." Vezi Italy: Justice System and National Police Handbook, Vol. 1 (Washington, D.C.: International Business Publications, 2009), p. 9. și este astfel considerată a fi o putere regională majoră." may be considered one of the most important instances in which Italy has acted as a regional power, taking the lead in executing a technically and politically coherent and determined strategy." See Federiga Bindi, Italy and the European Union (Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 2011), p. 171. Italia este unul dintre membrii fondatori și unul dintre membrii de frunte ai Uniunii Europene, fiind membră și a mai multor instituții internaționale, între care ONU, NATO, OCDE, OSCE, OMC, , , , G7, G8, , G20, a Uniunii Mediteranei, a Consiliului Europei, a Inițiativei Central-Europene, ASEM și a .
Etimologie Prezumpțiile privind etimologia numelui de „Italia” sunt numeroase și foarte variate.Alberto Manco, Italia. Disegno storico-linguistico, 2009, Napoli, L'Orientale, ISBN 978-88-95044-62-0 Conform uneia dintre cele mai comune explicații, termenul latinesc Italia, p. 974: "prima silabă natural scurtă (cf. Quint.Inst.1.5.18), și astfel citită în Lucil.825, dar în versuri lungită metri gratia." a fost împrumutat prin greaca antică din oscanul Víteliú, care înseamnă „țara vițeilor” (cf. Lat vitulus „vițel”, Umb vitlo „vițel”).J.P. Mallory și D.Q. Adams, Encyclopedia of Indo-European Culture (Londra: Fitzroy and Dearborn, 1997), 24. Taurul era un simbol al triburilor din sudul peninsulei și apărea adesea în luptă cu lupoaica romană ca simbol al sfidării Italiei libere în timpul Războiului Social. Istoricul grec Dionis din Halicarnas afirmă aceasta odată cu legenda că Italia ar fi fost denumită astfel după ,Dionis din Halicarnas, Roman Antiquities, 1.35, on LacusCurtius legendă amintită și de AristotelAristotel, Politica, 7.1329b, la Perseus și Tucidide.Tucidide, Războiul Peloponeziac, 6.2.4, la Perseus
Numele de Italia s-a aplicat doar la o parte din ceea ce este astăzi Italia de Sud – conform lui , porțiunea sudică a peninsulei Bruttium (Calabria de astăzi: provincia Reggio, și parte din provinciile Catanzaro și Vibo Valentia). Dar până la vremea sa și Italia deveniseră sinonime, și numele s-a aplicat și asupra a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și ei să folosească denumirea de „Italia” pentru o regiune mai extinsă, dar abia în timpul domniei lui Cezar August (sfârșitul secolului I e.n.) termenul s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi.Pallottino, M., History of Earliest Italy, trans. Ryle, M & Soper, K. in Jerome Lectures, Seventeenth Series, p. 50
Istorie
Preistoria și antichitatea
thumb|Colosseumul din Roma, construit c. 70 – 80 e.n., este considerat a fi una dintre cele mai mari opere de arhitectură și inginerie.
Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani,Kluwer Academic/Plenum Publishers 2001, ch. 2. ISBN 0-306-46463-2. urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane – cum ar fi , latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și , care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții – erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, și în Sicilia și sarzii preistorici.
Între secolele al XVII-lea și al XI-lea î.Hr. grecii micenieni au stabilit contacte cu Italia,The Mycenaeans and Italy: the archaeological and archaeometric ceramic evidence, University of Glasgow, Department of ArchaeologyEmilio Peruzzi, Mycenaeans in early Latium, (Incunabula Graeca 75), Edizioni dell'Ateneo & Bizzarri, Roma, 1980Gert Jan van Wijngaarden, Use and Appreciation of Mycenaean Pottery in the Levant, Cyprus and Italy (1600–1200 B.C.): The Significance of Context, Amsterdam Archaeological Studies, Amsterdam University Press, 2001Bryan Feuer, Mycenaean civilization: an annotated bibliography through 2002, McFarland & Company; Rev Sub edition (2 March 2004) iar în secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. au fost înființate colonii grecești de-a lungul coastelor Siciliei și în sudul peninsulei Italice, teritoriu ce a căpătat denumirea de Magna Graecia.Lorenzo Braccesi, Flavio Raviola, La Magna Grecia, op. cit., p. 72 Fenicienii au stabilit și ei colonii pe coastele Sardiniei și Siciliei.
Roma, un oraș-stat format în jurul unui vad de pe Tibru, fondat conform tradiției în 753 î.Hr., a evoluat de-a lungul secolelor într-un mare imperiu, întins din Britannia până la granițele Persiei, și cuprinzând întregul bazin al Mediteranei, în care cultura greacă și cea romană s-au unit formând o civilizație unică. Moștenirea culturală a Imperiului Roman a influențat puternic civilizația occidentală și a modelat în mare măsură lumea modernă. Într-un lent declin început cu secolul al III-lea, Imperiul s-a divizat în două părți în anul 395. Imperiul Roman de Apus, sub presiunea invaziilor barbare, s-a dizolvat în cele din urmă în 476, când ultimul său împărat a fost detronat de căpetenia germanică Odoacru, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani.
Evul Mediu thumb|left|Coroana de Fier a Lombardiei, simbol al regilor Italiei timp de multe secole.
După căderea Imperiului Roman, Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul lombard a fost ulterior absorbit de Imperiul Franc al lui Carol cel Mare la sfârșitul secolului al VIII-lea. Francii au contribuit și la formarea Statului Papal în Italia centrală. Până în secolul al XIII-lea, politica italiană a fost dominată de relațiile dintre împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în conflict, fie de partea primului (ghibelinii) fie de partea celei de a doua (guelfii) după cum le convenea pe moment. thumb|Castel del Monte, construit de împăratul german Frederick al II-lea.
În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul Scaun, comunitățile locale au căutat să-și afirme autonomia pentru a restaura legea și ordinea. În 1176, Liga Lombardă, o asociație de orașe-stat, l-a învins pe împăratul german Frederic Barbarossa în bătălia de la Legnano, asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia nordică și centrală. În zonele sudice și de coastă, orașele-stat-porturi s-au constituit în republici maritime, cele mai cunoscute fiind Veneția, Genova, Pisa și Amalfi. Ele s-au implicat mult în cruciade, au ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient.
În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele lombarde și bizantine din Italia sudică. Printr-un șir complex de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub dinastia capețiană de Anjou și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de Aragon. În Sardinia, fostele provincii bizantine au devenit state independente denumite ,Giuseppe Meloni, L’origine dei Giudicati deși unele părți din insulă s-au aflat sub control genovez sau pisan până la cucerirea sa de către Aragon în secolul al XV-lea. Pandemia Moartea Neagră din 1348 și-a lăsat amprenta asupra Italiei ucigând poate o treime din populație.Stéphane Barry and Norbert Gualde, "The Biggest Epidemics of History" (La plus grande épidémie de l'histoire), în L'Histoire n° 310, iunie 2006, pp. 45–46"Plague ". Universitatea Brown. Recuperarea din ravagiile făcute de ciumă a dus la o resurgență a orașelor, a comerțului și economiei, ceea ce a permis înflorirea umanismului și Renașterii, curente care s-au răspândit apoi în toată Europa.Konrad Burdach, Riforma, Rinascimento, Umanesimo, tradus de Delio Cantimori, Florența, 1986.
Începutul Epocii Moderne thumb|upright|Leonardo da Vinci, modelul de om renascentist (autoportret, c. 1512).