thumb|240px|right|Arca lui Noe pe o pictură din 1675 (artistul nu este cunoscut), aflată în prezent la Muzeul de Artă din Budapesta Arca lui Noe a fost o corabie imensă, pe care, potrivit Bibliei, Noe a construit-o la îndemnul lui Dumnezeu ca să își salveze familia și animalele terestre de marele potop. Dimensiunile corabiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți, iar înălțimea de treizeci de coțiFacerea (Geneza) Capitolul 6.15, dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu . Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului lemn gofer. Existența și proveniența acestui material necunoscut ingineriei maritime sunt puse sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici.FACTS ON NOAH'S ARK , Christian Information Ministries, citat pe data 12/15/2012.Lemnul Gofer, Jewish Encyclopedia, citat pe data 12/15/2012.
Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr. Un potop global cum este descris în Cartea Genezei nu este conform cu datele fizice ale geologiei și ale paleontologiei.
Despre întâmplările lui Noe se poate citi în Sfânta Scriptură, în pasajele 8-9 din cartea întâi a lui Moise („Facerea”), 38 Matei ori 27 după Luca.
Comentatorii universitari ai Bibliei spun că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii fundamentaliști (adepți ai lecturii literale a Bibliei/Coranului) resping varianta academică și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat.
Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș și într-o tăbliță denumită „Atra-Hasis”, ambele descriind circumstanțe similare potopului biblic) și la egipteni. Grecii Antichității au și ei o poveste similară cu cea biblică, anume povestea lui Pyra și a lui Deucalion, evocată de Pindar în cea de-a noua Olimpică.
Povestea corăbiei este des întâlnită în scripturile religioase. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au făcut cercetări de geologie și biogeografie în legătură cu arcă și potop. Având la origine o confuzie medievală provocată de proasta înțelegere a textului biblic original (semitic), s-au făcut numeroase săpături în Turcia, pe muntele Ararat, unde unii cred că Biblia spune că s-a oprit arca. În realitate, textul biblic nu indică un munte anume, ci întreaga regiune muntoasă a Armeniei.
Realitatea arcei thumb|left|280px|Pictură de Edward Hicks despre Arca lui Noe Potopul și salvarea lui Noe de către Dumnezeu sunt descrise în Biblie, în cartea întâi a lui Moise (Facerea): „Văzând Domnul stricăciunea oamenilor, I-a părut rău că a creat omul, așa că a decis să distrugă tot ce a creat până atunci”. Dumnezeu a văzut că Noe este om bun și cinstit, așa că s-a gândit să-l salveze pe el și pe familia lui, mai exact nevasta și fiii săi, Sem, Ham și Iafet, împreună cu nevestele acestora. Domnul a poruncit lui Noe să ia din fiecare animal câte o pereche, din păsări câte șapte perechi și să le ducă pe arcă, ca să fie din nou animale pe pământ și după potop.
Se spune că potopul a durat 365 de zile, alții spun că au trecut 371 de zile până când arca a eșuat pe vârful muntelui Ararat. Sfinții părinți spun că au trecut 40 de zile si 40 de nopți. De aceea se spune potop. 440 de zile au trecut până când apele s-au retras și munții au devenit vizibili. Noe a lăsat prima oară liber un corb, dar nu a găsit pământ uscat. După ce au trecut șapte zile, Noe a lăsat liber un porumbel care s-a întors cu o ramură. După alte șapte zile iar a lăsat liber un porumbel, care nu s-a mai întors. După un an și 10 zile de la începerea potopului, la porunca divină, Noe și toți cei care se aflau în arcă au ieșit afară.
După potop, Domnul i-a promis lui Noe că niciodată nu va mai șterge omenirea de pe pământ cu apă și a creat primul curcubeu pe cer (Moise I. 9:11).
În privința realității arcei și a veracității descrierii biblice a peripețiilor lui Noe, punctul de vedere științific - exprimat de geologie, de exemplu - este că de când oamenii populează Terra (istoria recentă a planetei) planeta n-a cunoscut un potop global, drept care Noe și arca lui descrisă în Facere sunt cam tot atât de reali pe cât sunt și uriașii sau șerpii vorbitori ai Facerii (Genezei), măgarii vorbitori ai Numerilor, vrăjitoarele Ieșirii (Exodului), peștii uriași cu pântece locuibile ai lui „Iona" sau demonii Evangheliilor."Davis Young nu scrie ca un istoric profesionist al științei ci ca un geolog creștin care se confruntă adesea cu întrebări din partea credinciuoșilor ca el. Scopul principal al lucrării este unul pastoral: să încurajeze creștinii contemporani să accepte dovezile strivitoare privitoare la faptul că Pământul este foarte vechi și la faptul că nu există indicii evidente ale unui potop global recent". - "The Biblical Flood: A Case Study of the Church's Response to Extrabiblical Evidence" by Davis A. Young, reviewed by V. Paul Marston, Isis, Vol. 87, No. 1 (Mar., 1996), pp. 146-147, published by "The University of Chicago Press" on behalf of "The History of Science Society"."Bailey dedică un capitol al lucrării lui chestiunii legate de existența dovezilor materiale ale Potopului lui Noe. Autorul trece în revistă afirmații atât de ordin arheologic cât și geologic, concluzionând că nu există dovezi fizice convingătoare pentru teza unui potop global. […] Apoi, sub titlul "Dovezi Geologice?" Bailey trece în revistă vreo șase ipoteze înaintate de diverși entuziaști ai Potopului ca și cauze propuse de aceștia, respingându-le pe toate în mod corect ca fiind improbabile." - "The Flood Myth by Alan Dundes; Noah: The Person and the Story in History and Tradition", Lloyd R. Bailey, review by Rodney L. Stiling, "Isis", Vol. 82, No. 3 (Sep., 1991), pp. 549-550, published by "The University of Chicago Press" on behalf of "The History of Science Society" Credibilitatea mitului biblic al potopului lui Noe"Nu numai că Adam și Eva, sau povestea Potopului lui Noe, au trecut la categoria mitologie, dar azi nu mai putem vorbi de o epocă a patriarhilor." - "The Mythic Past - Biblical Archaeology and the Myth of Israel", Thomas L.Thompson, BASIC BOOKS (A Member of the Perseus Books Group), first published in Great Britain in 1999 by Jonathan Cape, citat din Prefață a fost ruinată, acum aproape două secole deja, de descoperirile făcute în geologie"Acest argument nu pare să fi fost totuși prezent în controversele biblice ale secolului al XVIII-lea, și numai odată ce dovezile cumulative produse de Hutton, Cuvier, Lamarck și în primul rând de către Lyell, au arătat fără putință de tăgadă că vechimea Pământului că este un fapt științific și că viața a existat de-a lungul unor numeroase epoci, a devenit evident că relatarea biblică a Facerii nu era istorică. Sir Charles Lyell a încercat din răsputeri în ale lui Principii ale geologiei să adapteze descoperirile pe care le făcuse cu povestirile Facerii, postulând o serie de creații. […] În 1863 totuși, Lyell publică "Dovezile vechimii omului" în care prezintă probe decisive în privința rasei umane pe planetă cu mult timp înaintea momentului indicat de cronologia biblică. […] Rezultatul clar al dovezilor geologice era că acestea șubrezeau ideea infailibilității Scripturii, dar nu excludea posibilitatea că Adam și Eva au fost creați în mod special, într-un moment îndepărtat al preistoriei, pentru a da naștere rasei umane, așa cum susținea Biblia. Rămânea sarcina biologilor, și în primul rând a lui Charles Darwin, să îndepărteze și acest ultim sprijin al structurii ortodoxiei biblice, care se clatina deja." - "Cambridge Hisotory Of The Bible", Vol. 3 ("The West From The Reformation To The Present Day"), edited by S.L. Greenslade F.B.A., Regius Professor Of Ecclesiastical History In The Oxford University, Cambridge University Press 2008."În 1820 exegeții Vechiului Testament au fost puși în cauză de către descoperirile geologilor, care susțineau că lumea era cu mii de ani mai veche decât ce sugerau personajele Vechiului Testament". - "The Old Testament World", John Rogerson and Philip Davies, T&T Clark 2007 ("Continuum International Publishing Group"), first edition 2005, p. 111 (capitol 8). și (doar puțin timp mai târziu) din biologie."Și pe măsură ce naturaliștii au continuat să descopere noi specii de plante și animale, chiar și cel mai îndărătnic credincios a priceput că nici o ambarcațiune nu putea să le adăpostească, cu atât mai puțin transporte mâncarea și apa pentru o călătorie de o lună și jumătate". - "Why Evolution Is True", Jerry A. Coyne, Oxford University Press 2009, p. 96. ("And as naturalists continued to discover new species of plants and animals, even the staunchest believer realized that no boat could possibly hold them all, much less their food and water for a six-week voyage.")
Istoria primului altar Înainte de a-și construi o casă în care să stea împreună cu familia lui, Noe a construit un altar pe care l-a dedicat Dumnezeului său, ca semn de mulțumire pentru că l-a salvat de la moarte.
Descrierea arcei 180px|thumb|right|Arca – imagine din Evul Mediu
Arca a avut lungimea de 140 de metri, lățimea de 23 de metri și înălțimea de 14 metri. Avea un singur geam și o singură ușă aflată la mijlocul corăbiei. Corabia a fost construită din lemn de gofer (chiparos), era împărțită în cămăruțe, tencuită cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară. (Geneza 6:14)Muntele Ararat - Arca lui Noe
Arca avea trei punți, sau trei niveluri, ceea ce i-a mărit rezistența. Suprafața totală a punților era de 8.900 m2. A fost construită probabil din chiparos, un arbore rășinos, deci rezistent la apă, fiind etanșată pe interior și exterior cu un strat de catran (Geneza 6:14–16). Nu se spune cum a îmbinat Noe bârnele. Însă, înainte de relatarea despre Potop, Biblia vorbește despre făuritori de unelte de aramă și de fier (Geneza 4:22). În orice caz, și în prezent se folosesc cuie de lemn la construirea unor ambarcațiuni de lemn.
Arca avea compartimente, o ușă pe lateral și un țohar înalt de un cot, care, după cât se pare, era un acoperiș mansardat, având probabil niște deschizături pentru ventilație și lumină. Relatarea biblică nu menționează însă nici un fel de chilă ori proră, nici pânze, vâsle sau cârmă. De fapt, același cuvânt ebraic redat prin „arcă” este folosit pentru a descrie coșulețul dat cu smoală în care a fost pus micuțul Moise de mama lui pentru a pluti pe apele Nilului. — Exodul 2:3, 10.
Arca avea o lungime de șase ori mai mare decât lățimea și de zece ori mai mare decât înălțimea.
Tradiții medievale despre Arcă pe Ararat