Frumoasa și bestia

Frumoasa și bestia (în ) este un basm scris de romanciera franceză Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve și publicat în 1740, în La Jeune Américaine et les contes marins. Versiunea integrală a fost prescurtată, rescrisă și publicată de romanciera franceză Jeanne-Marie Leprince de Beaumont în 1756, în Magasin des enfants, de unde s-a ajuns la versiunea cel mai frecvent repovestită. Mai târziu, Andrew Lang a repetat povestea în Blue Fairy Book, o parte din seria Fairy Book, în 1889. Basmul a fost influențat de povești grecești antice precum „Eros și Psiheea” din Măgarul de aur, scris de Lucius Apuleius Madaurensis în secolul al II-lea d.Hr. și Regele porc, un basm italian publicat de Giovanni Francesco Straparola în Le piacevoli notti în jurul anului 1550.Harrison, "Cupid and Psyche", Oxford Encyclopedia of Ancient Greece and Rome',' p. 339.

În Europa există mai multe variante ale poveștii. În Franța, de exemplu, Zémire et Azor este o versiune în operă a poveștii, scrisă de Jean-Francois Marmontel și compusă de Andre Grétry în 1771, care a avut un succes enorm în secolul al XIX-lea.Thomas, Downing. Aesthetics of Opera in the Ancien Régime, 1647–1785. Cambridge: Cambridge UP, 2002. Zémire et Azor se bazează pe a doua versiune a poveștii. Amour pour amour, de Pierre-Claude Nivelle de La Chaussée, este o piesă de teatru din 1742, bazată pe versiunea lui de Villeneuve. Potrivit cercetătorilor de la universitățile din Durham și Lisabona, povestea a apărut acum aproximativ 4.000 de ani.

Rezumat

Versiunea lui Villeneuve

Un negustor văduv locuiește într-un conac cu cei doisprezece copii ai săi (șase fii și șase fiice). Toate fiicele lui sunt foarte frumoase, dar fiica cea mică a fost numită „Frumoasa mică”, pentru că era cea mai frumoasă dintre toate. Numele ai a rămas „Frumoasa” în continuare. Era cea mai încântătoare, precum și cea mai blândă, educată și cu sufletul curat, spre deosebire de surorile ei mai mari, care erau crude, egoiste, răsfățate și geloase pe ea.

Negustorul își pierde toată averea într-o furtună pe mare, când se scufundă aproape toată flota sa comercială. Prin urmare, el și copiii lui sunt nevoiți să se mute într-o căsuță mică din pădure și să muncească pentru a-și câștiga existența. În timp ce Frumoasa este hotărâtă să se adapteze la viața rurală și rămâne la fel de veselă ca înainte, surorile ei nu fac asta, ba chiar o consideră naivă și prostuță.

Câțiva ani mai târziu, negustorul aude că una dintre navele comerciale pe care le trimisese el tocmai a sosit înapoi în port, neîmpărtășind soarta celorlalte amabarcațiuni scufundate. Pregătindu-se de plecare, el își întreabă copiii ce cadouri să le aducă. Fiicele mai mari vor bijuterii și cele mai frumoase rochii posibil, deoarece ele sunt convinse că acum vor fi din nou bogați. Frumoasa nu cere nimic altceva decât ca tatăl ei să se întoarcă acasă cu bine, dar când el insistă să-i cumpere un cadou, ea se mulțumește să-i ceară un trandafir, deoarece astfel de flori nu creșteau în partea lor de țară. Ajuns în port, negustorul constată disperat că încărcătura navei sale a fost confiscată pentru a-și plăti datoriile, astfel că nu mai are niciun ban și nu poate cumpăra cadourile copiilor săi.

La întoarcere, negustorul se rătăcește în timpul unei furtuni și dă peste un castel. Crezând că nu e nimeni acasă, se furișează înăuntru, unde găsește mese încărcate cu mâncare și băutură, care par să fi fost lăsate anume pentru el de proprietarul invizibil al castelului. Bucuros, acceptă acest cadou și își petrece noaptea acolo. A doua zi dimineața, negustorul deja consideră că palatul îi aparține de drept și tocmai se pregătea să plece să-și aducă și copiii când vede o grădină de trandafiri și își amintește că Frumoasa și-a dorit un trandafir. El smulge repede cel mai frumos trandafir pe care îl găsește și vrea să culeagă mai mulți pentru un buchet, dar brusc apare o bestie hidoasă care încearcă să-l omoare pentru că i-a furat cel mai de preț lucru, deși l-a primit în casa lui și l-a ospătat. Negustorul imploră să fie eliberat, mărturisind că a cules trandafirul doar pentru a-l dărui fiicei sale. Bestia este de acord să-i dea trandafirul Frumoasei, însă numai dacă negustorul va aduce aici pe una dintre fiicele sale în locul lui, care va trebui să știe ce o așteaptă la palat și să își accepte soarta fără cale de scăpare.

Negustorul este trist, dar nu are de ales și acceptă această condiție ca să scape cu viață. Bestia îi dă drumul să plece încărcat cu bani, bijuterii și haine frumoase pentru fiii și fiicele sale și îi reamintește că nu trebuie să-și mintă fiicele. Ajuns acasă, negustorul îi dă Frumoasei trandafirul promis și îi spune ce preț groaznic a plătit pentru el. Frații ei spun că vor merge la castel și vor lupta cu Bestia, în timp ce fiicele mai mari refuză categoric să plece și dau vina pe Frumoasa, pentru că ea a cerut trandafirul. Negustorul le interzice fiilor săi să se apropie vreodată de Bestie. Frumoasa decide de bunăvoie să meargă la castel, iar a doua zi dimineața ea și tatăl ei pornesc la drum călare pe un cal magic trimis de Bestie.

La castel, Bestia o primește cu mare fast, iar sosirea ei este întâmpinată cu artificii care le împletesc inițialele. În dimineața următoare, negustorul este trimis acasă cu o recompensă consistentă. Bestia îi dăruiește fetei rochii frumoase și mâncăruri alese și poartă conversații lungi, iar ea observă imediat că el este mai degrabă prostuț și aiurit decât sălbătic și feroce.

În fiecare noapte, Bestia îi cere Frumoasei să se căsătorească cu el, însă fata îl refuză de fiecare dată. După fiecare refuz, ea visează un prinț frumos de care începe să se îndrăgostească. În ciuda unei zâne care o sfătuiește să nu se lase înșelată de aparențe, ea nu face legătura între prinț și Bestie și începe să creadă cu tărie că Bestia îl ține captiv undeva în castel. După multe căutări, descoperă niște camere fermecate, cu biblioteci și voliere, ferestre fermecate care îi dezvăluie spectacole magice. De asemenea, ea întâlnește multe animale, inclusiv papagali și maimuțe, pe post de slujitori, dar numai pe prințul necunoscut din visele ei nu.

Timp de câteva luni, Frumoasa duce o viață de lux la castel, toate capriciile ei sunt satisfăcute pe loc, înconjurată numai de bogății. Până la urmă, i se face dor de casă și o roagă pe Bestie să-i dea voie să-și mai vadă o dată familia. Bestia acceptă, cu condiția ca ea să se întoarcă exact două luni mai târziu. Frumoasa este de acord și primește un inel fermecat, care îi permite să se trezească într-o clipă în noua casă a familiei sale, dacă îl răsucește de trei ori în jurul degetului. Surorile ei mai mari sunt surprinse când o văd bine îngrijită și elegantă, iar vechea lor invidie se reaprinde rapid când toți pretendenții lor nu o mai văd decât pe ea. Fata le oferă cadouri generoase și le spune bărbaților că ea a venit doar pentru a lua parte la nunțile surorilor ei. Tatăl ei îi spune că trebuie și ea să se căsătorească cu Bestia, însă Frumoasa nu vrea să îl asculte, iar când frații ei fac tot ce pot pentru a o împiedica să se întoarcă la castel, ea acceptă fără tragere de inimă să mai rămână.

După ce au trecut cele două luni, ea are o viziune cu Bestia murind singur și abandonat în grădina castelului și se grăbește să se întoarcă, în ciuda fraților ei. Înapoi la castel, temerile ei sunt confirmate, Bestia zace pe moarte într-o peșteră. Abia atunci Frumoasa înțelege că îl iubește. Nu își pierde calmul și aduce apă de la un izvor din apropiere, pentru a-l readuce la viață. În acea noapte, ea acceptă să se căsătorească cu el, iar dimineața descoperă că Bestia s-a transformat în Prințul din visele ei. Apoi sosește zâna pe care nu o ascultase înainte, alături de o femeie pe care nu o recunoaște, într-o trăsură de aur trasă de cerbi albi. Femeia se dovedește a fi mama prințului, regina, dar se supără când află că Frumoasa nu este de neam regesc. Zâna o pedepsește pe mamă și le mărturisește că Frumoasa este nepoata ei, tatăl ei real fiind fratele reginei de pe Insula Norocului, iar mama ei sora zânei.

După ce problema privind originea Frumoasei este lămurită, ea îi cere prințului să-i spună povestea lui. Tatăl său, regele, a murit când era tânăr, iar mama sa a trebuit să poarte un război pentru a-și apăra regatul. Regina l-a lăsat în grija unei zâne malefice care a încercat să-l seducă atunci când a devenit adult, dar pentru că el a refuzat, aceasta l-a transformat într-o bestie. Singura cale de a rupe blestemul era ca prințul să găsească dragostea adevărată și o fată să se îndrăgostească sincer de el, în ciuda înfățișării sale. La final, Prințul și Frumoasa se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Versiunea lui Beaumont Beaumont a eliminat foarte multe dintre personaje și a redus povestea la o simplitate aproape arhetipală.Betsy Hearne, Beauty and the Beast: Visions and Revisions of An Old Tale, p 25 Povestea începe aproape identic ca versiunea lui Villeneuve, deși acum negustorul are doar șase copii: trei fii și trei fiice, printre care și Frumoasa. Spre deosebire de versiunea lui Villeneuve, versiunea lui Beaumont îl prezintă pe negustor drept tatăl biologic al Frumoasei și nu există niciun indiciu că ea ar fi de origine nobilă. Evenimentele care au condus la sosirea ei la castelul Bestiei se desfășoară într-o manieră similară, dar, odată ajunsă acolo, Frumoasa este informată că ea este stăpâna, iar el se va supune poruncilor ei. Beaumont scurtează mult descrierile fastuoase din interiorul palatului și sare direct la întoarcerea ei acasă. De data aceasta, i se permite să rămână acolo timp de o săptămână, iar surorile ei invidioase o ademenesc să mai rămână încă o săptămână în speranța că Bestia o va devora de furie. Din nou, ea se întoarce când Bestia este pe moarte și îl readuce la viață. Cei doi se căsătoresc și trăiesc fericiți pentru totdeauna.

Versiunea lui Lang

O variantă a versiunii lui Villeneuve apare în Blue Fairy Book a lui Andrew Lang. Povestea este, în mare parte, aceeași, cu excepția începutului, când negustorul nu este pe mare, ci doar corăbiile lui. Conacul lui este ars într-un incendiu, împreună cu toată averea sa, familia fiind nevoită să se mute la casa lor de țară din pădure. Navele lui sunt pierdute pe mare sau capturate de pirați, cu excepția uneia, care reapare mai târziu. Spre deosebire de celelalte două versiuni, surorile din povestea lui Lang nu sunt geloase pe Frumoasa. De asemenea, Lang a păstrat descrierile fastuoase ale palatului Bestiei. Această versiune este una dintre cele mai des spuse, alături de cele ale lui Villeneuve și Beaumont. A fost scrisă între 1889 și 1913, la ceva timp după versiunea originală și, prin urmare, poate fi considerată o versiune ulterioară a poveștii.

Variante

Europa

Franța Emmanuel Cosquin a cules o versiune cu un final tragic din Lorena intitulată Lupul alb (Le Loup blanc), în care fiica cea mică îi cere tatălui ei să-i aducă un trandafir cântător când se întoarce. Bărbatul nu reușește să găsească un asemenea trandafir și refuză să se întoarcă acasă fără cadoul promis. Până la urmă, găsește trandafiri cântători în castelul lupului alb, care vrea să-l omoare pentru că a îndrăznit să-i fure trandafirii, dar, auzind de fiicele sale, se răzgândește și acceptă să-i cruțe viața, cu condiția de a-i aduce lui pe prima ființă vie care îl va întâmpina la întoarcere și care se dovedește a fi tocmai fiica lui cea mică. La castel, fata descoperă că lupul alb este fermecat și se poate transforma noaptea în om, dar nu trebuie să spună nimănui despre asta. Din păcate, cele două surori mai mari vin în vizită și o presează să le spună ce se întâmplă. Când fata le povestește, castelul se prăbușește și lupul moare.Cosquin, Emmanuel Contes populaires de Lorraine Tome II. Deuxiéme Tirage. Paris: Vieweg 1887 pp. 215-217