Turcica veche, Turcica comună sau Turcica veche de est a fost o limbă vorbită în Asia Centrală între secolele VIII-XIII. A fost una dintre limbile-fiice ale proto-turcicii și cea mai timpurie formă atestată a limbilor turcice comune. A fost limbă de stat în al Doilea Hanat Turcic și în Hanatul Uigur.
A fost scrisă cu ajutorul a mai multor alfabete, aproape toate provenite pe calea religiei maniheene. Alfabet runic turcic reprezintă o formă de scriere proprie, adaptată caracteristicilor sale lingvistice.Erdal, p. 39
Fonologie + Vocale Anterioare Posterioare Nerotunjite Rotunjite Nerotunjite Rotunjite Vocală închisă i y ɯ u Mijlocie e ø o Deschisă ɑ
Note
Bibliografie Erdal, M; A grammar of Old Turkic, Leiden, Brill Publishers, 2004.
Categorie:Limbi aglutinante Categorie:Limbi turcice