miniatura|335x335px|Arnăut în Cairo, un tablou de Jean-Léon Gérôme miniatura|260x260px|Rugăciunea în casa unui șef arnăut, de Jean-Léon Gérôme, 1857. Arnăut (în ) este un etnonim turc folosit pentru a desemna albanezii. Arvanid (), Arnavud (), cu pluralul: Arnavudlar () și în turca modernă: Arnavut, cu pluralul: Arnavutlar; sunt etnonime folosite în principal de turcii (otomani și contemporani) pentru albanezi, Arnavutça fiind numită limba albaneză.. "Der ursprüngliche Name Άλβανίτης (abgeleitet von Άλβάνος) wurde im Neugriechischen zu Άρβανίτης… In türkischer Vermittlung erfuhr die Silbe -van- eine Metathese zu -nav-, so dass die türkische Form des Namens für die Albaner arnavut bzw. arnaut Lautet. In dieser Form gelangte das Wort ins Bulgarische (BER I/1971: 15). [Numele originar Άλβανίτης (derivat din Άλβάνος) a fost stabilit în greaca modernă la Άρβανίτης .... În turcă, silaba -van- a fost mediată prin metateză la -nav- astfel încât forma turcească a numelui pentru albanezi a devenit respectiv Arnavut sau Arnaut. În această formă, cuvântul a intrat în bulgară (BER I / 1971: 15).]" . "This Albanian participation in brigandage is easier to track than for many other social groups in Ottoman lands, because Albanian (Arnavud) was one of the relatively few ethnic markers regularly added to the usual religious (Muslim-Zimmi) tags used to identify people in state records. These records show that the magnitude of banditry involving Albanians grew through the 1770s and 1780s to reach crisis proportions in the 1790s and 1800s." ("Această participare albaneză la brigandaj este mai ușor de urmărit decât pentru multe alte grupuri sociale din țările otomane, deoarece termenul albanez (Arnavud) a fost unul dintre relativ puținele denumiri etnice adăugate în mod obișnuit la etichetele religioase uzuale (musulman-zimmi) folosite pentru a identifica oamenii din arhivele statului. Aceste arhive arată că amploarea banditismului care implica albanezi a crescut prin anii 1770 și 1780 pentru a atinge proporții de criză în anii 1790 și 1800."); p. 107. "In light of the recent violent troubles in Kosovo and Macedonia and the strong emotions tied to them, readers are urged most emphatically not to draw either of two unwarranted conclusions from this article: that Albanians are somehow inherently inclined to banditry, or that the extent of Ottoman "Albania" or Arnavudluk (which included parts of present-day northern Greece, western Macedonia, southern Montenegro, Kosovo, and southern Serbia) gives any historical "justification" for the creation of a "Greater Albania" today." ("Având în vedere recentele tulburări violente din Kosovo și Macedonia și emoțiile puternice legate de acestea, cititorii sunt îndemnați cu maximă tărie să nu tragă nici una dintre cele două concluzii nejustificate din acest articol: că albanezii sunt cumva înclinați în mod inerent către banditism sau că amploarea „Albaniei” otomane sau Arnavudluk (care includea părți din nordul Greciei actuale, vestul Macedoniei, sudul Muntenegrului, Kosovo și sudul Serbiei) oferă vreo „justificare” istorică pentru crearea unei „Albanii Mari” astăzi.")"Arnavudca". Osmanlıcayazılıșı. Retrieved 16 January 2016.. Arnavudluk (آرناوودلق) a fost denumirea geografică din turca otomană a regiunilor albaneze, incluzând zone precum Albania actuală, Kosovo, vestul Macedoniei de Nord, sudul Serbiei, sudul Muntenegrului și părți din nordul Greciei.. "In this case, however, Ottoman records contain useful information about the ethnicities of the leading actors in the story. In comparison with 'Serbs', who were not a meaningful category to the Ottoman state, its records refer to 'Albanians' more frequently than to many other cultural or linguistic groups. The term 'Arnavud' was used to denote persons who spoke one of the dialects of Albanian, came from mountainous country in the western Balkans (referred to as 'Arnavudluk', and including not only the area now forming the state of Albania but also neighbouring parts of Greece, Macedonia, Kosovo, and Montenegro), organized society on the strength of blood ties (family, clan, tribe), engaged predominantly in a mix of settled agriculture and livestock herding, and were notable fighters — a group, in short, difficult to control. Other peoples, such as Georgians, Ahkhaz, Circassians, Tatars, Kurds, and Bedouin Arabs who were frequently identified by their ethnicity, shared similar cultural traits." ("În acest caz însă, arhivele otomane conțin informații utile despre etniile actorilor principali din poveste. Spre deosebire de „sârbi”, care nu erau o categorie semnificativă pentru statul otoman, arhivele sale se referă la „albanezi” mai frecvent decât la multe alte grupuri culturale sau lingvistice. Termenul „Arnavud” a fost folosit pentru a desemna persoanele care vorbeau unul dintre dialectele albanezei, proveneau din țările muntoase din Balcanii de Vest (numite „Arnavudluk” și incluzând nu numai zona care formează acum statul Albaniei, ci și părți vecine ale Greciei, Macedoniei, Kosovo și Muntenegrului), aveau societatea organizată pe baza legăturilor de sânge (familie, clan, trib), s-a angajat predominant într-un amestec de agricultură sedentară și creșterea animalelor și au fost luptători de seamă - un grup, pe scurt, greu de controlat. Alte popoare, cum ar fi georgienii, ahhazii, circasienii, tătarii, kurzii și arabii beduini, care erau adesea identificați după etnia lor, împărtășeau trăsături culturale similare."). "Anscombe (ibid., 107 n. 3) notes that Ottoman "Albania" or Arnavudluk... included parts of present-day northern Greece, western Macedonia, southern Montenegro, Kosovo, and southern Serbia"; see also El2. s.v. "Arnawutluk. 6. History" (H. İnalcık) and Arsh, He Alvania. 31.33, 39-40. For the Byzantine period. see Psimouli, Souli. 28." ("Anscombe (ibid., 107 n. 3) remarcă că „Albania” otomană sau Arnavudluk... includea părți din nordul Greciei actuale, vestul Macedoniei, sudul Muntenegrului, Kosovo și sudul Serbiei”; vezi și El2. s.v. „Arnawutluk”. . 6. History" (H. İnalcık) și Arsh, He Alvania. 31.33, 39-40. Pentru perioada bizantină. vezi Psimouli, Souli. 28.")
Etimologie Etnonimul original grecesc Άλβανίτης (aprox. „Albanítis”), derivat din Άλβάνος („Albános”), a devenit Άρβανίτης „Árvanítis” în limba greacă modernă. Pronunția lui " β " s-a schimbat de la /b/ din greaca veche la /v/ în greaca bizantină. Acest lucru se reflectă în termenul turcesc, Arnavut sau Arnaut, prin modalități de metateză (-van- la -nav-).Malcolm, Noel. "Kosovo, a short history". London: Macmillan, 1998, p. 29 "The name used in all these references is, allowing for linguistic variations, the same: 'Albanenses' or 'Arbanenses' in Latin, 'Albanoi' or 'Arbanitai' in Byzantine Greek. (The last of these, with an internal switching of consonants, gave rise to the Turkish form 'Arnavud', from which 'Arnaut' was later derived.)" ("Numele folosit în toate aceste referințe este, ținând cont de variațiile lingvistice, același: „Albanenses” sau „Arbanenses” în latină, „Albanoi” sau „Arbanitai” în greacă bizantină. (Ultima dintre acestea, cu o schimbare internă a consoanelor, a dat naștere formei turcești „Arnavud”, din care a fost derivat „Arnaut” mai târziu.)Ethnic Groups of Europe: An Encyclopedia; Jeffrey E. Cole - 2011, p. 15, "Arbëreshë was the term self-designiation of Albanians before the Ottoman invasion of the 15 century; similar terms are used for Albanian origins populations living in Greece ("Arvanitika," the Greek rendering of Arbëreshë) and Turkey ("Arnaut," Turkish for the Greek term Arvanitika)." ("Arbëreshë a fost termenul de autodesemnare al albanezilor înainte de invazia otomană din secolul al XV-lea; termeni similari sunt folosiți pentru populațiile de origine albaneză care trăiesc în Grecia („Arvanitika,” redarea greacă a lui Arbëreshë) și Turcia („Arnaut,” cuvântul turc pentru termenul grecesc Arvanitika)." Un termen grecesc înrudit este cel de arvaniți.
Turcii otomani au împrumutat numele albanezilor după ce l-au auzit de la grecii bizantini.
Utilizare
Denumire etnică În timpul erei otomane, numele a fost folosit pentru etnicii albanezi, indiferent de apartenența lor religioasă, la fel ca și astăzi. "And a further complication is introduced by the term "Arnaut", which could he used as a synonym for "Albanian", hut tended to suggest those Albanians (in the ethnic-linguistic sense) who acted as soldiers for the Ottomans — though these included Catholic Albanians as well as Muslim ones. (When early reports refer to the local Ottoman forces, such as the force led by Mahmut Begolli [Mehmet Beyoğlu], pasha of Peja, they usually state that they consisted largely of Arnauts. Those Serb historians who claim that the terms Arnaut and Albanian did not mean ethnic Albanians, when applied to the supporters of Piccolomini, seem to have no difficulty in accepting that they did have that meaning, when applied to those fighting against him.)" ("Și o altă complicație este introdusă de termenul „Arnaut”, pe care l-ar fi putut folosi ca sinonim pentru „albanez”, dar tindea să sugereze acei albanezi (în sensul etnic-lingvistic) care au acționat ca soldați pentru otomani – deși aceștia includeau atât catolici albanezi, cât și musulmani. (Când primele rapoarte se referă la forțele otomane locale, cum ar fi forța condusă de Mahmut Begolli [Mehmet Beyoğlu], pașa din Peja, ele afirmă de obicei că erau formate în mare parte din arnauți. Acei istorici sârbi care susțin că termenii arnaut și albanez nu înseamnă etnicii albanezi, atunci când sunt aplicați susținătorilor lui Piccolomini, par să nu aibă nicio dificultate în a accepta că au acest înțeles, atunci când sunt aplicați celor care luptă împotriva lui.)"