Obiectivul de dezvoltare durabilă 11 (ODD 11 sau Obiectivul Global 11) - „Orașe și comunități durabile” este unul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă adoptate de Națiunile Unite în 2015. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, obiectivul este: „Orașe și comunități incluzive, sigure, rezistente și durabile”.
Cele 17 ODD iau în considerare faptul că acțiunea într-un domeniu va afecta rezultatele și în alte domenii și că dezvoltarea economică trebuie să echilibreze sustenabilitatea socială, economică și de mediu.
Obiectivul are 10 ținte, care urmează să fie atinse. Progresul către ținte va fi măsurat prin 15 indicatori. Primele 7 ținte sunt ținte de rezultat: locuințe sigure și accesibile, sisteme de transport durabil la prețuri accesibile, urbanizare incluzivă și durabilă, protecția patrimoniului cultural și al celui natural la nivel global, reducerea efectelor adverse ale dezastrelor naturale, reducerea impactului orașelor asupra mediului și oferirea de acces la spații verzi publice sigure și incluzive. Celelalte 3 ținte sunt mijloace de implementare: planificarea susținută a dezvoltării naționale și regionale, implementarea politicilor de incluziune, eficiența resurselor și reducerea riscului de dezastre în sprijinirea țărilor cel mai puțin dezvoltate pentru construirea de clădiri durabile și rezistente.
La nivel global, peste 3,9 miliarde de persoane (jumătate din populația lumii) trăiesc în orașe. Se estimează că numărul acestore va crește la 5 miliarde până în 2030. Orașele din întreaga lume ocupă doar 3% din suprafața terestră, totuși sunt responsabile de 60-80% din consumul de energie și 75% din emisiile de carbon. Există provocări serioase privind viabilitatea și siguranța orașelor în a răspunde cerințelor crescute din viitor.
Context
ODD 11 abordează situația mahalalelor, gestionarea și planificarea așezărilor umane, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice și economia urbană. Înainte de adoptarea Agendei 2030, Obiectivul de dezvoltare milenial 7, ținta 4, solicita intensificarea eforturilor pentru obținerea unei „îmbunătățiri semnificative a vieții a cel puțin 100 de milioane de locuitori din mahalale” până în 2020.
S-a înregistrat o creștere rapidă a metropolelor, în special în țările în curs de dezvoltare: „În 1990, existau zece metropole cu 10 milioane de locuitori sau mai mult, iar în 2014, erau deja 28 de metropole, cu un total de 453 de milioane de oameni”. În ceea ce privește mahalalele, datele arată că „828 de milioane de oameni trăiesc în mahalale, iar majoritatea se găsește în Asia de Est și de Sud-Est”.
ODD 11 reprezintă „o schimbare în cooperarea internațională pentru dezvoltare de la concentrarea asupra sărăciei ca fenomen rural la recunoașterea faptului că orașele, în special din sudul global, se confruntă cu provocări majore în privința sărăciei extreme, degradării mediului și riscurilor cauzate de schimbările climatice și dezastrele naturale”.
În 2022, peste jumătate din populația globală locuia în zone urbane, o rată estimată a ajunge la 70% până în 2050. Aproximativ 1,1 miliarde de oameni trăiau în mahalale sau în condiții asemănătoare mahalalelor în orașe, iar numărul acestora este de așteptat să crească cu 2 miliarde în următorii 30 de ani. 85% dintre locuitorii mahalalelor sunt concentrați în trei regiuni: Asia Centrală și de Sud (359 milioane), Asia de Est și de Sud-Est (306 milioane) și Africa subsahariană (230 milioane).
În același an, doar jumătate din populația urbană a lumii avea acces convenabil la transportul public. Expansiunea urbană, poluarea aerului și numărul redus al spațiilor publice deschise persistă în orașe. Orașele globale s-au extins fizic mai repede decât ratele lor de creștere a populației, cu rate medii anuale de creștere a gradului de ocupare a terenului de 2,0% față de rata de creștere a populației de 1,6% din 2000 până în 2010, respectiv de 1,5% față de 1,2% din 2010 până în 2020, conform datelor rapotate de 681 de orașe între 1990 și 2020.
Din 2015, numărul țărilor care au adoptat strategii naționale și locale de reducere a riscului de dezastre s-a dublat.
Ținte, indicatori și progres
ONU a definit 10 ținte și 15 indicatori pentru ODD 11. Țintele specifică obiectivele, iar indicatorii reprezintă parametrii prin care se monitorizează dacă țintele sunt atinse. Șase dintre ținte urmează să fie atinse până în anul 2030, una până în anul 2020, iar trei nu au termene limită. Fiecare dintre ținte are, de asemenea, unul sau doi indicatori utilizați pentru a măsura progresul.
Ținta 11.1: Locuințe sigure și accesibile
Textul integral al Țintei 11.1 este: „Până în 2030, asigurarea accesului tuturor la locuințe și servicii de bază adecvate, sigure și la prețuri accesibile și modernizarea mahalalelor”.
Această țintă are un singur indicator: indicatorul 11.1.1 reprezintă „Ponderea populației urbane care trăiește în gospodării situate în mahalale, așezări neoficiale sau în locuințe inadecvate”.
Oamenii care locuiesc în mahalale nu au acces la apă de calitate, la canalizare adecvată, spațiu de locuit suficient și locuințe durabile. În anul 2022, aproximativ 1 miliard de oameni trăiau în mahalale urbane.
Ținta 11.2: Sisteme de transport accesibile și durabile
Textul integral al Țintei 11.2 este: „Până în 2030, acces la sisteme de transport sigure, accesibile și durabile pentru toți, îmbunătățirea siguranței rutiere, în special prin extinderea transportului public, cu o atenție specială nevoilor celor aflați în situații vulnerabile, femei, copii, persoane cu dizabilități și persoane în vârstă".
Această țintă are un singur indicator: indicatorul 11.2.1 reprezintă „Ponderea populației care are acces convenabil la transportul public, după sex, vârstă și dizabilități”.
Îmbunătățirea sistemelor de transport pentru a perfecționa accesibilitatea este esențială pentru limitarea problemelor cauzate de dizabilitățile fizice sau psihice, deficiențele de vedere sau de auz, dificultatea de a transporta bagaje grele sau de a călători cu copii mici, deoarece acestea determină ca, în medie, 25% din populație să experimenteze un grad redus de mobilitate.
Un sistem de transport durabil ia în considerare preocupările de călătorie ale diferitelor grupuri socio-economice pentru a atinge validitatea metricilor de accesibilitate. Transportul și planificarea transportului ar trebui să fie coordonate cu planificarea utilizării terenului. Zonele de ocupare a forței de muncă și zonele rezidențiale sunt relativ concentrate, iar mediile urbane și suburbane ar trebui planificate și reconstruite în comun.
Ținta 11.3: Urbanizare incluzivă și durabilă
Textul integral al Țintei 11.3 este: „Până în 2030, consolidarea urbanizării incluzive și durabile și a capacității de planificare și gestionare participativă, integrată și durabilă a așezărilor umane în toate țările".
Această țintă are doi indicatori:
indicatorul 11.3.1: „Raportul dintre rata utilizării terenului și rata de creștere a populației” indicatorul 11.3.2: „Ponderea orașelor cu o structură de participare directă a societății civile în planificare urbană și management care funcționează în mod regulat și democratic”
Indicatorul 11.3.2 poate fi dificil de calculat. În prezent, nu există date disponibile pentru acest indicator.
Ținta 11.4: „Protejarea moștenirii culturale și naturale a lumii”
Textul integral al Țintei 11.4 este: „Întărirea eforturilor de protejare și conservare a moștenirii culturale și naturale".
Această țintă are un singur indicator: indicatorul 11.4.1 reprezintă „Cheltuieli totale per locuitor pentru protecția și conservarea întregului patrimoniu cultural și natural, în funcție de sursa de finanțare (publică, privată), tipul de patrimoniu (cultural, natural) și nivelul de guvernanță (național, regional sau local/municipal)”.
Și acest indicator este dificil de calculatOrganizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (2019) Culture | 2030 Indicators [Cultură | Indicatori 2030], Paris: UNESCO , CC-BY-ND 3.0 IGO. În prezent, există puține date disponibile la nivel global pentru acest indicator.
Din cauza războaielor civile, mai mult de jumătate dintre siturile de patrimoniu mondial (World Heritage Sites - WHS) aflate în pericol se află în zone de război din Afganistan, Congo, Irak, Libia, Mali, Palestina, Siria și Yemen. În epoca modernă au avut loc războaie civile nesfârșite în mai multe țări în curs de dezvoltare, acte de vandalism în site-urile culturale comise de teroriști și conducători militari, amenințări de distrugere a siturilor din patrimoniul cultural iranian de către fostul președinte american Donald Trump, o schimbare a identității unui sit (Hagia Sofia) de către guvernul turc, defrișări, schimbări climatice rapide, urbanizare scăpată de sub control și gestionare proastă a turismului de către guverne, ceea ce a dus la supraturism și la hiperexploatarea resurselor turistice. Deoarece aceste probleme există, această țintă a devenit mai vizibilă ca niciodată.
Ținta 11.5: „Reducerea efectelor dezastrelor naturale”
Textul integral al Țintei 11.5 este: „Până în 2030, reducerea semnificativă a numărului de decese și numărului de persoane afectate și reducerea substanțială a pierderilor economice directe în raport cu produsul intern brut global cauzate de dezastre naturale, inclusiv dezastrele legate de apă, cu accent pe protejarea celor săraci și persoanele aflate în situații vulnerabile".
Această țintă are doi indicatori:
indicatorul 11.5.1: „Numărul de decese, de persoane dispărute și de persoane direct afectate atribuite dezastrelor naturale la 100.000 de locuitori”, indicatorul 11.5.2: „Pierderi economice directe atribuite dezastrelor naturale în raport cu produsul intern brut (PIB)”, indicatorul 11.5.3: „(a) Daune aduse infrastructurii critice și (b) numărul de întreruperi ale furnizării serviciilor de bază, atribuite dezastrelor”.
Ținta 11.6: „Reducerea impactului orașelor asupra mediului”
Textul integral al Țintei 11.6 este: „Până în 2030, reducerea impactului per locuitor asupra mediului al orașelor, inclusiv prin acordarea unei atenții deosebite calității aerului și gestionării deșeurilor municipale și de altă natură".
Această țintă are doi indicatori:
indicatorul 11.6.1: „Ponderea deșeurilor municipale solide colectate și gestionate în instalații controlate din totalul deșeurilor municipale generate, după oraș”, indicatorul 11.6.2: „Nivelurile medii anuale de particule fine (de exemplu, PM2,5 și PM10) în orașe (ponderat cu numărul populației)”.
Ținta 11.7: „Acces la spații verzi publice sigure și incluzive”
Textul integral al Țintei 11.7 este: „Până în 2030, acces universal la spații verzi publice sigure, incluzive și accesibile, în special pentru femei și copii, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități".
Această țintă are doi indicatori: indicatorul 11.7.1: „Cota medie din suprafața construită a orașelor care este spațiu deschis pentru uz public, după sex, vârstă și persoane cu dizabilități”, indicatorul 11.7.2: „Ponderea victimelor hărțuirii fizice sau sexuale, după sex, vârstă, persoane cu dizabilități și locul apariției, în ultimele 12 luni”.
Ținta 11.a: „Planificare susținută a dezvoltării naționale și regionale”
Textul integral al Țintei 11.a este: „Sprijinirea legăturilor economice, sociale și de mediu pozitive între zonele urbane, periurbane și rurale prin consolidarea planificării dezvoltării naționale și regionale".
Această țintă are un singur indicator: indicatorul 11.a.1 reprezintă „Numărul de țări care au adoptat politici urbane naționale sau planuri de dezvoltare regională care (a) răspund la dinamica populației, (b) asigură o dezvoltare teritorială echilibrată și (c) asigură creșterea spațiului fiscal local”.