Lotul Vișovan

Lotul Vișovan este numele sub care este cunoscut primul lot de deținuți politici din Maramureșul istoric (și al doilea din județul Maramureș) de după Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost format din 18 elevi și studenți care au făcut parte din gruparea legionară care a activat după război în Sighetu Marmației, Frăția de Cruce „Ionel Moța”. Gruparea, care s-a constituit în cadrul liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, a avut ca lider pe profesorul suplinitor de chimie și fizică și politicianul legionar român, Aurel Vișovan. Acțiunile grupării s-au derulat în perioada 1946-1948, limitându-se la educația legionară a membrilor săi și la propagandă anticomunistă sau legionară, acestea desfășurându-se în arealul satelor de proveniență ale tinerilor.

Odată membrii grupului arestați, aceștia au fost condamnați în 1949, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, la pedepse privative de libertate în cadrul sistemului concentraționar comunist cu durată între 2 și 10 ani, cea mai mare pedeapsă primind-o Vișovan (membru mai vechi al Frățiilor de Cruce maramureșene, acuzat fiind că a activat în gruparea Popșa). Distribuiți în diverse închisori, o parte au beneficiat de „reeducarea” comunistă, intrând în cadrul acesteia în contact cu torționari precum Eugen Țurcanu și Maromet. Doi dintre cei optsprezece au decedat în timpul detenției. În 1958, în perioada care a urmat revoluției din Ungaria din 1956, o parte dintre membrii lotului au fost reîncarcerați. Aceștia au avut parte de condamnări îndelungate, pronunțate între 1959 - 1961, dar care au fost reduse parțial la recurs.

Memoria istorică a membrilor grupului, în calitate de victime ale represiunii comuniste antilegionare, tinde să folosită în prezent, în mod deliberat, în procesul politic de relegitimare a extremei drepte din România. Acest proces apelează la construirea unei imagini de „erou pozitiv” (prin abordarea necritică a memoriei extremismului de dreapta românesc), care, se raportează la liderul grupării – Aurel Vișovan și de o imagine (contrazisă însă de supraviețuitori ai Lotului Vișovan), de participanți la lupta armată împotriva regimului comunist, pentru membrii Frăției de Cruce respective. La aceasta contribuie și identitatea sau similaritatea de nume și prenume care există între unii membri ai grupării Vișovan și alte persoane care s-au aflat, efectiv, în grupuri de rezistență armată ce au operat în zona Maramureșului.

La modul real evoluția lui Vișovan, ca supraviețuitor al procesului de reeducare de la Pitești, îl face să fie unul din exemplele de reversibilitate spirituală a dezumanizării, prin intermediul credinței religioase, iar lucrarea sa memorialistică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, în care și-a povestit experiența detenției, a devenit una dintre cele mai importante texte, care, prezintă „reeducarea” desfășurată în închisoarea Pitești. Alți patru dintre foștii deținuți, înafară de Vișovan, au scris literatură memorialistică referitoare la detenția lor în penitenciarele României comuniste, dintre aceștia, cel mai prolific fiind Gheorghe Andreica. De asemenea, un studiu de caz, dedicat Lotului Vișovan, este ilustrat în celula 74 de la etajul II al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, pentru a exemplifica activitatea rezistenței anticomuniste din Maramureș.

Constituirea și activitatea grupării Având calitatea de elevi sau de foști elevi (studenți la Cluj) ai liceului „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației,Iliescu, Silvia; Comunismul cu față inumană. Mărturii. MARAMUREȘ: Lotul Viṣovan; RADOR; 8 decembrie 2014; accesat la 3 noiembrie 2023 18 dintre aceștia au format o grupare legionară, care, a activat după război în Sighetu Marmației, numită Frăția de Cruce „Ionel Moța”.Lucăcel, Ioana; Primul lot de deținuți politici din Maramureș a făcut parte dintr-o grupare legionară; Gazeta de Cluj, 15 octombrie 2008; accesat la 28 octombrie 2023 Aceasta era inclusă Regionalei Frățiilor de Cruce din Ardealul de Nord.Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea..., Totok & Macovei, 2016, Nota 109 - Subcap. [26 octombrie 1976. Declarația autobiografică a lui Ion Gavrilă Ogoranu] În 1948 cel mai în vârstă dintre membri grupării, Ion Virag avea 24 de ani,Fürtös, Robert; 1. Lista tinerilor maramureșeni încarcerați la 29 august 1948; Caietele Brătianu, Nr. 1 aprilie 2010; Societatea Academică „Gheorghe I Brătianu” Cluj-Napoca – Filiala Maramureș; p. 15; accesat la 18 noiemebrie 2023 în timp ce restul abia împliniseră 17-18 ani. Liderul grupării era Aurel Vișovan, profesor suplinitor de chimie și fizică, student la fară frecvență la Facultatea de Drept din Cluj în anul IV.Roske, Octavian (coordonator); Mecanisme represive în România 1945-1989. Dicționar biografic, T-Z.; Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română; București; 2011; ISBN 978-606-9053-34-8; p. 357; accesat la 24 iunie 2024 Frăția de Cruce „Ionel Moța” controla o organizație subsidiară intitulată Mănunchiul de prieteni.

Conform unei declarații din anul 1976 a lui Ion Gavrilă Ogoranu, recrutarea și educația celor recrutați erau făcute de Vișovan mai mult în baza principiilor naționaliste (foarte puternice la tinerii din Ardealul de Nord), decât în numele frăției de cruce și al Mișcării Legionare (necunoscută, conform lui Ogoranu, tinerilor din zonă). În practica sa, Vișovan a prezentat astfel frăția de cruce ca și o organizație de luptă atât împotriva regimului comunist, cât și pentru un viitor fericit al națiunii române. Conform unuia dintre membrii grupării (Gheorghe Andreica), frăția de cruce respectivă era o organizație de educație legionară, care, se ocupa cu educația naționalistă și creștină. La rândul ei Mănunchiul de prieteni se ocupa de învățarea și respectarea doctrinei legionare, baza educației fiind reprezentată de cele șase legi enunțate de Corneliu Zelea Codreanu în Cărticica Șefului de Cuib. Tot conform lui Andreica, activitatea membrilor grupării a fost limitată la ședințe (săptămânale), rugăciuni și cântece legionare, precum și la propagandă. . Conform lui Ioan Ilban aceasta a fost anticomunistă și legionară, iar acțiunile lor s-au limitat în arealul satelor de proveniență ale tinerilor (Ieud și Dragomirești) și s-au derulat în perioada 1946-1948.

Detenția și acțiunea judiciară

La 21 august 1948 au fost arestați aproape toți membrii organizației, mai puțin Aurel Vișovan, care, fusese arestat pentru activitate legionarăÎntre mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea..., Totok & Macovei, 2016, Nota 109 - Subcap. Partizanii anticomuniști: motivații personale și ideologice privind alăturarea la grupurile de gherilă mai înainte cu două zile și Nelu Dunca, ce a stat ascuns 10 zile, după care s-a predat și el. Odată ajunși toți deținuții la Securitatea din Sighet, a fost adus Vișovan, care, i-a dezlegat de jurământul legionar și care a luat toată vina asupra lui, motivând că ceilalți erau doar niște copii.

Cei 18 elevi și studenți au fost încarcerați politic la închisoarea din Sighet constituindu-se în primul lot de deținuți politici din Maramureșul [istoric de după Al Doilea Război Mondial] și au primit ulterior denumirea de „Lotul Vișovan”. După ce inițial membrii săi au stat în celule separate, respectivul grup a fost mutat în celula cu numărul 74Dinu-Pătrașcu & Dinu-Pătrașcu, Rezistența din munți, 2019, p. 45 a închisorii aflate în cauză, unde, în pofida condițiilor s-a reluat în mod practic viața de școală, fiecare învățând din ce predau ceilalți. În luna decembrie 1948, regimul de detenție s-a înăsprit. La un moment dat Vasile Popșa, conducătorul unui grup de rezistență anticomunistă din Maramureș de pe valea Izei, a pus în discuție problema eliberării lor prin forță, însă doar la nivel de intenție.

În luna mai 1949 întregul lot a fost dus la Cluj, pentru proces, până la momentul căruia au stat tot împreună, într-o celulă în care erau înghesuiți 63 de deținuți. Deși Aurel Vișovan a luat totul asupra sa și a solicitat eliberarea celorlalți, toți au fost condamnațiDinu-Pătrașcu & Dinu-Pătrașcu, Rezistența din munți, 2019, p. 46 de către Tribunalul Militar ClujDin amintirile ..., Ilban, în Rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului..., Surdu & Țiplea & Mârza, 2020, p. 190 pentru „uneltire contra ordinii sociale”.Lotul Vișovan – studenții..., Vișovan, în Rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului..., Surdu & Țiplea & Mârza, 2020, p. 108 La 29 august 1948 se aflau în închisoare următorii membri a ceea ce avea să fie ulterior cunoscut drept „Lotului Vișovan”:

Aurel Vișovan, 22 de ani, profesor la liceul „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației, student în anul IV la Drept și conducător al grupării

Ion Virag, 24 de ani, notar, prieten cu Alexandru Vișovan Mihai Vlad, 22 de ani, student Nistor Man, 19 ani, elev Costică Radu, 19, ani, elev Ștefan De(i)ac, 19 ani, elev Grigore Hotico, 19 ani, elev

Ioan Ilban, 18 ani, elev Gavrilă Coman, 19 ani, elev Ioan Dunca, 16 ani, elev Petru Codrea, 17 ani, elev Petre (Petru după o altă sursă) Ulici, 19 ani, elev Iuliu Vlad, 16 ani, elev

Iosif Andreica, 15 ani, elev Gheorghe Andreica, 17 ani, elev Gheorghe Bulacu, 17 ani. elev Vasile Dunca, 21 ani, elev Ion Motrea, 20 ani, elev Membri grupului au fost distribuiți ulterior, în diverse închisori, trecând pe Jilava și . Au beneficiat de „reeducarea” comunistă, intrând în cadrul acesteia în contact cu torționari precum Eugen Țurcanu și Maromet. Astfel Vișovan, fiind student, a fost dus mai întâi la închisoarea Pitești, apoi la Gherla, Baia Sprie și Aiud, beneficiind din plin de procesul de „reeducare” comunistă. După distribuirea inițială la Târgșor, unde era un regim mai suportabil, elevii au fost duși o parte la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră și o parte la Gherla (Ioan Ilban, Petru Ulici și Grigore Hotico),Lucăcel, Ioana & Crișan, Mircea; Întâlnire istorică: „Lotul Vișovan”, primii deținuți politici din Maramureș s-au întors la Închisoarea Sighet; Gazeta de Maramureș, 8 septembrie 2017; accesat la 4 noiembrie 2023 unde au avut parte și ei de un număr de luni de „reeducare”. Dintre cei optsprezece, doi au murit în închisoare, respectiv Ioan Virag, la Cluj și Găvrilă Coman la Brașov.

Un nou val de arestări, declanșat în România în 1958 în baza unor false acuzații de conspirație, legături cu străinătatea și a altor acuze similare, a condus la reîncarcerarea lui Aurel Vișovan, Ioan Motrea, Gheorghe Andreica, Ștefan Deac, Ioan Dunca, Vasile Dunca, Nistor Man, Constantin Rad și Gheorghe Bulacu. A avut loc un proces care a durat în intervalul 1959 - 1961 și care s-a soldat cu condamnări îndelungate, reduse parțial la recurs. Și la acest proces, Aurel Vișovan a încercat să ia toată vina asupra lui. Majoritatea celor rearestați au fost eliberați în 1964.

Membrii grupului Cei 18 membri ai grupului Frăției de Cruce din Sighet, au fost: Aurel Vișovan, din Sighetu Marmației,Lotul Vișovan – studenții..., Vișovan, în Rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului..., Surdu & Țiplea & Mârza, 2020, p. 107 conducător al organizației, care, a și ținut legătura cu alte grupuri din România. La origine membru al F.D.C. „Emil Șiancu” din Sighet, a fost acuzat la proces că a activat în gruparea Popșa. A fost condamnat la 10 ani (cea mai mare pedeapsă din întregul lot). Rearestat în 1958, a fost condamnat în primă instanță la 25 de ani de muncă silnică. A efectuat până la urmă 17 ani de detenție, în penitenciarele de la Sighet, Jilava, Pitești și Aiud. Evoluția sa ca supraviețuitor al procesului de reeducare de la Pitești, în care a avut parte de spălarea creierului și de zdrobirea spiritului, îl face să fie unul din exemplele de reversibilitate spirituală a dezumanizării, prin intermediul credinței religioase. Buteanu, Ioan; Theology and Survival Movies: An Orthodox Christian Perspective; Routledge; Abingdon, Oxon, England; 2023; ISBN 9781032387208; p. 193; accesat la 2 octombrie 2023 Mihai Vlad, din Sighetu Marmației