Kojak: The Belarus File (în traducere „Kojak: Dosarul Belarus”) este un film de televiziune american din 1985, regizat de Robert Markowitz. A fost produs de compania Universal City Studios ca o continuare a serialului Kojak (1973–1978) și îl are pe actorul Telly Savalas în rolul locotenentului de poliție Theo Kojak. James Robert Parish, The Great Cop Pictures, Scarecrow Press, Metuchen, N.J. – Londra, 1990, pp. 318–319. Alvin H. Marill, Movies Made for Television: The Telefeature and the Mini-series, 1964–1986, New York Zoetrope, New York, 1987, p. 226. Filmul a fost difuzat în premieră la 16 februarie 1985 James Robert Parish, The Great Cop Pictures, Scarecrow Press, Metuchen, N.J. – Londra, 1990, p. 318. Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Metuchen, N.J. – Londra, 1991, p. 252. Alex McNeil, Total Television: A Comprehensive Guide to Programming from 1948 to the Present, Penguin Books, New York, N.Y., 1991, p. 417. Vincent Terrace, The Television Crime Fighters Factbook: Over 9,800 Details from 301 Programs, 1937–2003, McFarland, Jefferson, N.C., 2004, p. 63. în cadrul emisiunii „CBS Saturday Movie” de la postul de televiziune CBS.
Scenariul filmului este inspirat din cartea de non-ficțiune The Belarus Secret („Secretul belarus”, 1982) al scriitorului american (n. 1950), Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, 1991, p. 253. care prezintă protejarea de către serviciile secrete americane a unor ai naziștilor în vremea , James Robert Parish, The Great Cop Pictures, Scarecrow Press, Metuchen, N.J. – Londra, 1990, p. 319. precum și de personajul titular al serialului Kojak, creat de . Lee Goldberg, Unsold TV Pilots: The Almost Complete Guide to Everything You Never Saw on TV, 1955–1990, Carol Publishing Group, Secaucus, NJ, 1991, p. 137. Producătorii i-au reunit în acest film pe Theo Kojak și pe principalii săi colaboratori (căpitanul Frank McNeil și detectivii Stavros, Rizzo și Saperstein) într-o încercare nereușită de a relua popularul serial polițist. Vincent Terrace, Experimental Television, Test Films, Pilots, and Trial Series, 1925 Through 1995: Seven Decades of Small Screen Almosts, McFarland, Jefferson, N.C., 1997, p. 314.
Locotenentul de poliție Theo Kojak, personajul principal al filmului, investighează aici uciderea aparent fără motiv a mai multor imigranți ruși în vârstă, descoperă, cu ajutorul funcționarei federale Dana Sutton, Vincent Terrace, Television Series of the 1970s: Essential Facts and Quirky Details, Rowman & Littlefield, Lanham, Maryland, 2017, p. 104. unele implicații politice la nivel înalt în contextul Războiului Rece și intră astfel în conflict cu Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii.
Rezumat
Heinrich Buchart, un cetățean străin în vârstă, sosește în 12 noiembrie 1984 la New York și este condus în fața unei case supravegheate de niște indivizi necunoscuți. Proprietarul casei, comerciantul Peter Barak, îl observă și, după ce fiica sa, Elissa, pleacă la serviciu, părăsește repede locuința pe o ușă de serviciu. Buchart ajunge apoi în fața Restaurantului Kaukas, unde se uită prin fereastră și identifică rapid trei bărbați în vârstă: Vadim Sevatsky, Nicolae Kastenov și Vladimir Fitzev. Ultimul dintre ei îl observă, iar câtva timp mai târziu este împușcat mortal în atelierul tipografic unde lucra.
Locotenentul Theo Kojak de la Departamentul de Poliție din New York (NYPD) preia conducerea anchetei, dar nu reușește să descopere niciun motiv clar pentru uciderea lui Fitzev. În același timp, Elissa Barak îl anunță îngrijorată pe Kojak că tatăl ei, un vechi prieten al polițistului, a plecat de acasă în ziua anterioară și nu s-a mai întors. Kojak se deplasează la biroul lui Barak și găsește acolo fotografia unui comandant SS din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, pe care Elissa nu-l recunoaște. În ziua următoare este împușcat Kastenov, care lucra ca zugrav, iar Kojak bănuiește că trebuie să existe o legătură între uciderile lui Fitzev și Kastenov și moartea cu 5–6 săptămâni în urmă a unui alt rus bătrân, Dmitri Gorbachev. Barak îl abordează în seara aceleiași zile pe Kojak și îi spune să nu fie îngrijorat pentru dispariția sa de acasă pentru că trebuie să plece din oraș pentru a rezolva niște afaceri urgente, iar apoi se întâlnește cu fiica sa în metrou și o anunță că va lipsi pentru o vreme. În caz de nevoie, cei doi urmează să comunice prin intermediul unor mesaje transmise prin intermediul computerului.
Cele trei crime par a nu avea legătură una cu alta, neexistând niciun motiv clar pentru comiterea acestora: victimele erau cetățeni respectabili, fără dușmani, iar toți cunoscuții lor îi vorbeau numai de bine. Cu toate acestea, poliția descoperă, în urma analizei balistice a gloanțelor, că Fitzev și Kastenov au fost uciși cu aceeași armă. Ancheta poliției se împotmolește însă după ce se află că dosarele de ale celor trei ruși fuseseră trimise la Departamentul de Stat de la Washington, iar Kojak se deplasează la sediul newyorkez al departamentului, unde Chris Kennert, secretarul pentru afaceri europene, îl anunță că dosarele respective conțin informații clasificate și că nu poate avea acces la ele. Ca urmare a insistenței lui Kojak, Kennert o roagă pe asistenta sa, Dana Sutton, să-i permită locotenentului accesul la acele dosare și, de asemenea, să-l informeze cu privire la evoluția anchetei. Dana Sutton cercetează arhiva federală din New York și află că cei trei ruși aveau aproximativ aceeași vârstă, au fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în de la , unde fusese internat și Peter Barak, și emigraseră în Statele Unite ale Americii la scurt timp după sfârșitul războiului. În urma vizionării unui film făcut de Armata Roșie la Koldîcevo, Kojak descoperă că ofițerul SS din fotografia găsită în biroul lui Barak era Heinrich Buchart, comandantul lagărului.
Într-una din zilele următoare, Vadim Sevatsky este găsit împușcat într-un vagon de metrou, după ce se aflase anterior că mormântul lui din cimitirul rusesc din New York era gol. Ancheta se intensifică, după ce se descoperă în arhivele federale un document scris în limba rusă, ce conținea imaginea emblemei a Waffen-SS. Membrii acelei divizii erau colaboratori ruși ai naziștilor, implicați în săvârșirea mai multor masacre la adresa populației civile. Situația se precipită după ce Buchart o contactează pe Elissa și îi cere să-i divulge locul unde se ascunde tatăl ei. Elissa își contactează tatăl la sfatul lui Kojak, iar doi agenți federali intervin pentru capturarea lui Barak, fiind însă opriți. Kojak se confruntă apoi cu Kennert și îl acuză că i-a trimis pe agenți pentru a-l ucide pe Barak, dar Kennert susține că agenții urmau să-l aducă Barak pentru un interogatoriu. Deranjată că a fost folosită, agenta federală Dana Sutton vine în ajutorul lui Kojak și îi predă dosarele pe care le primise de la Washington. Lee Goldberg, Television Series Revivals: Sequels Or Remakes of Cancelled Shows, McFarland, Jefferson, N.C., 1993, p. 68. Locotenentul află astfel că victimele crimelor fuseseră colaboraționiști ai naziștilor în vremea și, după război, fuseseră aduși în secret în SUA pentru a fi înrolați într-o unitate specială ce urma să desfășoare operațiuni secrete în Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. El își dă seama astfel că ucigașul celor patru ruși nu era Buchart, ci Peter Barak, care încerca astfel să-și facă singur dreptate. În acest moment, superiorii săi ordonă abandonarea cazului, sugerând că un astfel de ordin a venit de la Departamentul de Stat al SUA.
Acționând pe cont propriu, Kojak și ajutorul său, detectivul Lustig, încearcă să-l găsească pe Peter Barak, înainte de confruntarea acestuia cu Buchart, și verifică mai multe locuri frecventate de acesta. Buchart îl găsește însă primul pe Barak la un depozit comercial abandonat, iar Kojak și Lustig ajung chiar în timp ce Barak se pregătea să-l ucidă pe fostul comandant nazist. Kojak încearcă să-și convingă vechiul prieten să arunce arma, dar Barak, care nu mai avea încredere în autorități după ce îi denunțase inutil pe foștii colaboraționiști, îl împușcă pe Buchart. Procesul lui Barak nu mai are însă loc, deoarece procurorul districtual adjunct intervine pentru retragerea acuzațiilor. Kojak susține totuși că va lupta până la dezvăluirea adevărului.
Distribuție
Telly Savalas — locotenentul de poliție Theo Kojak Lee Goldberg, Television Series Revivals: Sequels Or Remakes of Cancelled Shows, McFarland, Jefferson, N.C., 1993, p. 70. Suzanne Pleshette — Dana Sutton, secretar asistent pentru afaceri europene în cadrul Departamentului de Stat Max von Sydow — Peter Barak, proprietarul unei firme de import-export, un vechi prieten al lui Kojak Herbert Berghof — Heinrich Buchart (Buchardt), fost Obersturmbannführer SS, fostul comandant al de la Dan Frazer — căpitanul Frank McNeil, fostul șef al lui Kojak Betsy Aidem — Elissa Barak, fiica lui Peter Barak, istoric al arhitecturii Alan Rosenberg — detectivul Lustig, ajutorul lui Kojak Charles Brown — căpitanul Julius Gay, șeful secției de poliție, superiorul lui Kojak George Savalas — detectivul Stavros — Chris Kennert, secretarul pentru afaceri europene al Departamentului de Stat — rabinul Sam, un vechi prieten al lui Kojak Rita Karin — doamna Fitzev, soția lui Vladimir Fitzev Mark B. Russell — detectivul Saperstein — detectivul Rizzo Margaret Thomson — dra Hingle, secretara lui Kennert — bodyguardul lui Buchardt — agent FBI Dan Lauria — agent FBI Clarence Felder — detectivul Kelly — procurorul districtual adjunct Noberto Kerner — Nicolae Kastenov, zugrav, fost comandant al poliției naziste din Belarus Herman Schwedt — Vadim Sevatsky, fost conducător al administrației ținutului Minsk José Angel Santana — agentul de poliție Ristivo (menționat Jose Santana) — agentul de poliție Lane Michael Longfield — sergentul de poliție Sal La Pera — Vladimir Fitzev, tipograf, fost editor al ziarului fascist Granitza, supraveghetorul masacrului nazist din districtul Borozo Brian Keeler — editorul de film Lidia Prochnicka — femeia în doliu de la cimitir (menționată Lydia Prochnicka) — agentul federal Meris (nemenționat) Nick Conti — judecătorul procesului lui Peter Barak (nemenționat) — polițistul de la tribunal (nemenționat)
Producție Sursa de inspirație Scenariul filmului a fost inspirat din cartea de non-ficțiune The Belarus Secret („Secretul belarus”, 1982) a scriitorului american (n. 1950). Autorul cărții fusese procuror în cadrul al Departamentului de Justiție și efectuase cercetări cu privire la criminalii de război naziști, descoperind documente care dovedeau o conspirație a unor funcționari de rang înalt ai Departamentului de Stat cu unii comandanți ai SS pentru aducerea în Statele Unite ale Americii a câtorva sute de bieloruși (denumiți „ruși albi”). Unii dintre acești bieloruși colaboraseră cu naziștii în perioada și supravegheaseră execuțiile a mii de evrei.
Loftus a susținut în cartea sa că numeroși , inclusiv un număr mare de foști membri ai („Belarusă”) a Waffen-SS, au primit ajutor după război din partea Statelor Unite ale Americii, datorită în mare măsură eforturilor depuse de ofițerul american de informații . Încălcând prevederile legii federale, afirma Loftus, (un departament al CIA) i-a ajutat să obțină vize și apoi cetățenia americană. Colaboraționiștii naziști urmau să joace un rol cheie în Europa ocupată de sovietici. Richard Rashke, Useful Enemies: John Demjanjuk and America’s Open-Door Policy For Nazi War Criminals, Delphinium Books, Harrison, N.Y., 2013, pp. 318–341. Potrivit afirmațiilor lui Loftus, acești indivizi urmau a fi folosiți în campaniile de propagandă antisovietică și spionaj din perioada Războiului Rece, iar, după abandonarea proiectului, serviciile de informații i-au protejat de expunere timp de zeci de ani.
Într-o recenzie a cărții, publicată în ziarul The New York Times, s-a scris: