Atacul de noapte a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de . Conflictul s-a declanșat după ce Mahomed, care deja avea relații tensionate cu Vlad, a prins veste despre alianța acestuia cu regele Ungariei, Matei Corvin, și a ordonat forțelor sale să îl captureze. Vlad a dejucat acest plan și a invadat Bulgaria. Ca răspuns, Mahomed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l ucidă pe sultan. Mahomed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste 23.844 de turci și bulgari trași în țeapă, capturați sau uciși în timpul invaziei Bulgariei. Sultanul și armata sa au pornit apoi pe Dunăre până la Brăila, pe care au incendiat-o înainte de a se retrage la Adrianopol. Ambele tabere au revendicat victoria, iar trupele otomane s-au întors în Imperiu cu o pradă bogată, inclusiv cai, vite și sclavi.
Situația premergătoare
După căderea Constantinopolului în 1453, Mahomed și-a ales noile campanii militare. În Anatolia, Imperiul grecesc al Trebizondei încă rezista otomanilor, iar la est turkmenii lui Uzun Hasan, împreună cu alte state mai mici, amenințau Înalta Poartă. La vest, albanezii conduși de Skanderbeg continuau să-l tulbure pe sultan, în timp ce Bosnia se împotrivea plății tributului. Țara Românească controla malul nordic al Dunării, iar Mehmed dorea să obțină controlul asupra fluviului, deoarece pe acea cale puteau fi lansate atacuri navale asupra imperiului său tocmai de la Sfântul Imperiu Roman.
La , Papa Pius al II-lea a cerut o nouă cruciadă împotriva otomanilor, iar la 14 ianuarie 1460, la , a cerut formal ca cruciada să dureze timp de trei ani. Apelul său nu a fost însă ascultat. Singurul conducător european care și-a arătat entuziasmul pentru cruciadă a fost Vlad, care era foarte stimat de Papă.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 129 Încurajat de lipsa de entuziasm arătată de europeni pentru cruciadă, Mahomed a preluat inițiativa și a trecut la atac. Spre sfârșitul aceluiași an (1460), a cucerit ultimul oraș independent din Serbia, Semendria, iar în anul următor (1461), l-a convins pe despotul grec al Moreei să-și predea fortăreața; la scurt timp după aceea, capitala acesteia, Mystras, și Corintul i-au urmat exemplul și s-au predat fără luptă.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 130
Singurul aliat al lui Țepeș, Mihai Szilágyi, a fost capturat de turci în 1460, în timp ce traversa Bulgaria. Oamenii săi au fost uciși prin tortură, iar Szilágyi însuși a murit în timp ce a fost tăiat în două cu fierăstrăul. Spre sfârșitul aceluiași an (1460), Mehmed a trimis soli la Târgoviște pentru a-l zori pe Vlad să plătească tributul întârziat. Vlad l-a înfuriat pe sultan prin uciderea emisarilor, și într-o scrisoare datată , adresată sașilor din Brașov, i-a avertizat pe aceștia despre planurile de invazie ale lui Mahomed și le-a cerut ajutorul.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 131 Vlad nu plătise tributul anual de 10.000 de ducați din 1459. Pe lângă această sumă, Mehmed i-a mai cerut și 1000 de băieți, care urmau să devină ieniceri. După ce cererea le-a fost refuzată, turcii au trecut Dunărea și au început să prade și să ia prizonieri, însă Vlad i-a capturat și i-a tras în țeapă pe toți.Dracula: Prince of many faces - His life and his times pp. 131-32 Conflictul a continuat până în 1461, când Mahomed i-a cerut lui Vlad să meargă la Constantinopol să negocieze.
Spre sfârșitul lunii noiembrie 1461, Țepeș i-a scris sultanului că nu poate să-i plătească tribut, deoarece războiul cu sașii din Transilvania i-a epuizat resursele, și că nu putea să plece la Constantinopol deoarece exista riscul ca regele Ungariei să atace Țara Românească în lipsa lui. I-a promis în schimb sultanului că-i va trimite destul aur și băieți atunci când își va putea permite, și că s-ar duce la Constantinopol dacă sultanul i-ar trimite un pașă să guverneze Țara Românească în absența sa.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 132 Între timp, sultanul primise vești despre alianța lui Vlad cu regele Ungariei, Matei Corvin. Mahomed l-a trimis pe beiul din Nicopole, , să pună în scenă o întâlnire diplomatică cu Vlad la Giurgiu, dar cu ordinul să-l atace acolo, iar după capturarea lui, să-l ducă la Constantinopol.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 133 Țepeș a fost prevenit de capcană și a plănuit să pregătească una proprie.
Hamza a adus cu el 1.000 de călăreți, iar pe când au trecut printr-un pas îngust la nord de Giurgiu, Vlad a lansat un atac surpriză. Valahii i-au încercuit pe turci și i-au nimicit trăgând asupra lor cu tunurile de mână. Istoricii îl acreditează pe Vlad ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă "într-un mod creativ și mortal".Geringer, Joseph. Crimelibrary.com Într-o scrisoare adresată regelui Matia Corvin, datată , a scris că fusese capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus pe , Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat și distrus forțele turcești din cetate. După aceea a început o campanie de distrugere a turcilor și a populației care colabora cu ei; mai întâi în sudul Țării Românești, după aceea în Bulgaria, traversând Dunărea înghețată. În Bulgaria și-a împărțit armata în mai multe grupuri mici și a acoperit circa 800 kilometri în două săptămâni, nimicind peste 23.000 de turci și bulgari.
Într-o scrisoare adresată lui Corvin, datată , Vlad a scris:
Bulgarii creștini au fost însă cruțați; mulți din ei erau stabiliți în Țara Românească.Stoicescu, Nicolae. Vlad Țepeș p. 99 Numerele exacte de victime au fost următoarele: la Giurgiu 6.414 victime; la Enisala, 1.350; la Durostor 6.840; la Orșova, 343; la Hârșova, 840; la Marotin, 210; la Turtucaia, 630; la Turnu, Batin și Novograd, 384; la Sistov, 410; la Nicopole și Ghighen, 1,138; la Rahova, 1,460. La aflarea veștilor despre devastare, Mehmed — care atunci asedia o fortăreață în Corint — și-a trimis marele vizir, Mahmud, cu o armată de 18.000 de oameni, să distrugă portul Brăila. Țepeș s-a întors și a învins armata otomană, și conform cronicii a lui Giovanni Maria Angiolello, uneori atribuită cronicarului italian Donado da Lezze, doar 8.000 de turci au scăpat cu viață.
Campania lui Vlad a fost sărbătorită în orașele săsești din Transilvania, în statele italiene și de către Papă. Un sol venețian, la aflarea veștilor la curtea lui Corvin la 4 martie, și-a exprimat marea bucurie și a spus că toată Creștinătatea ar trebui să serbeze succesul lui Vlad. Un pelerin englez în Țara Sfântă, William din Wey, trecând prin insula Rodos în drum spre casă, a scris că „oștenii din Rodos, la aflarea campaniei lui Vlad Dracul, au cântat imnuri (Te Deum) în cinstea și slava lui Dumnezeu care a permis așa victorii. Primarul din Rodos a adunat oștenii și cetățenii la un ospăț cu fructe și vin.” Genovezii din Caffa i-au mulțumit lui Vlad pentru că datorită campaniei sale au fost salvați de un atac al sultanului cu vreo 300 de galere, pregătite să-i atace.Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 136 Mulți turci au fost înspăimântați de Vlad și au părăsit partea europeană a Imperiului și s-au mutat în Anatolia. La aflarea veștilor, Mahomed a abandonat asediul Corintului și a hotărât să-l atace, el însuși, pe Vlad.
Pregătirile de război Otomanii thumb|left|Mehmed al II-lea, pictură de Gentile Bellini "Mehmed a trimis mesageri în toate direcțiile cu ordinul să adune o armată, în care numerele și armamentul au fost aproximativ egale cu cele avute în asediul Constantinopolului."Mehmed the Conqueror and his time pp. 204-5 La 26 aprilie sau 17 mai 1462, sultanul a pornit cu armata sa de la Constantinopol cu obiectivul de a cuceri Valahia și a adăuga un nou teritoriu la imperiul său. Sultanul însuși a menționat, într-o scrisoare adresată unuia din marii săi viziri, că avea 150.000 de oameni cu el.Stoicescu, Nicolae. Vlad Țepeș p. 107 Istoricul grec Chalcondyles a scris referitor la armata lui Mehmed că era "cea mai mare forță numerică turcească adunată de la cucerirea Constantinopolului încoace." El estimează totalul acesteia la circa 250.000, pe când istoricul turc Tursun Bey menționează 300.000. Aceste numere se pare că sunt exagerate. Un număr mai aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau ienicerii (trupele de elită); pedestrașii; spahiii (cavaleria feudală); saialii (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); achingiii (arcașii); silahdârii (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); asabii (lăncierii); beșlii (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste efective, turcii mai aveau 120 de tunuri, ingineri și mână de lucru pentru a construi drumuri și poduri, dar și femei "rezervate pentru plăcerile de noapte ale soldaților."Dracula: Prince of many faces - His life and his times pp. 139-40, 143 Chalcondyles menționează că corăbierii de pe Dunăre au plătit 300.000 de monezi de aur pentru privilegiul de a transporta armata. Alături de aceștia, otomanii au folosit și flota proprie, constând în 25 de trireme și 150 de vase mai mici.Mehmed the Conqueror and his time p. 205
Românii thumb|right|Portretul lui Vlad Țepeș din Castelul Ambras, Innsbruck Vlad Țepeș i-a cerut ajutor regelui Ungariei, Matei Corvin, oferindu-se chiar să se convertească de la Ortodoxie la Catolicism pentru a obține ajutorul acestuia. Deși Corvin i-a promis că-i va trimite ajutoare, acestea nu au sosit. Corvin primise bani de la Papa pentru a ridica o armată și a susține campania lui Vlad, însă Corvin a cheltuit banii în alte scopuri, fără să mai adune armata. Mai târziu, va justifica nereușita de a ridica o armată cât și eșecul strategic al campaniei lui Vlad, prin faptul că valahul de fapt trădase (complotul scrisorii). Vlad a cerut să se facă o mobilizare generală în care au fost incluși "nu doar bărbați de vârstă militară, ci și femei și copii de la vârsta de doisprezece ani în sus, precum și contingente de țigani sclavi." Mai multe surse menționează totalul oamenilor sub comanda sa ca fiind între 22.000 și 30.900, estimarea acceptată în general fiind cea de 30.000. Majoritatea armatei consta în țărani și ciobani echipați cu topoare și coase, în timp ce boierii călare, puțini la număr, erau înarmați cu lănci, săbii, pumnale și purtau cămăși de zale ca armură. Garda personală a lui Vlad era formată din mercenari din mai multe țări. Legenda spune că înainte de bătălie, Vlad le-a spus oamenilor săi "Ar fi bine ca cei ce se gândesc la moarte să nu mă urmeze".Dracula: Prince of many faces - His life and his times p. 141
Bătălia
Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși de săgeți. La 4 iunie, un contingent de ieniceri a debarcat în timpul nopții, la Turnu Măgurele, unde aproximativ 300 din ei au fost uciși de atacurile valahilor. Ienicerul de origine sârbă Constantin din Ostrovița a scris despre întâlnirea cu Vlad Țepeș: