Scumpia este un sat, centru de comună, din raionul Fălești, Republica Moldova. Se află la o distanță de 11 km de Fălești și 132 km de Chișinău.
Etimologie Numele satului provine de la denumirea comună a arbustului scumpie (latină Cotinus).
Simboluri Stema și drapelul satului au fost aprobate în anul 2026:DECRETUL PREȘEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Nr. 517 din 02-02-2026 privind înregistrarea stemei, drapelului și imnului satului Scumpia, comuna Scumpia, raionul Fălești. In: Monitorul Oficial Nr. 69-71 art. 28, 05-02-2026.
Stema: În câmp de aur, un fir înflorit de scumpie (Cotinus coggygria), crescând din vârful scutului, roșu, însoțit în cantoanele capului scutului de două cruciulițe recruciate, negre. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.
Drapelul reprezintă o pânză pătrată galbenă, purtând în mijloc un fir înflorit de scumpie, roșu.
Istorie Arheologie Pe teritoriul comunei s-au păstrat 7 movile funerare, acestea fiind dovezi că materiale certe că aici au staționat în câteva rânduri cete de nomazi.Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. Chișinău: Știința, 2003. 508 p. ISBN 9975-67-297-3
Atestare documentară Satul Scumpia este menționat documentar pentru prima dată într-un document emis la 28 aprilie 1552, de către domnul Ștefan Rareș:I. Caproșu. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul VI (1546-1570). București: Editura Academiei Române, 2008. p. 167-168.
Copii complete ale acestui document au fost editate în Obiectele Muzeului din Odessa, p. 237; Documente moldovenești, p. 9-10; Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacul XVI, vol. II, p. 5-6. În toate cele trei texte, data de an (ștearsă în documentul original) a fost indicată fără a se lua în considerare faptul că Ștefan Rareș nu era încă domn la 28 aprilie 1551 (7059). Ulterior, s-a observat că nici Sfatul domnesc nu corespunde acelui an, iar Lucoci logofăt apare în acte între 28 martie și 14 mai 1552 (7060), deci, data de an a actului nu poate fi decât 7060 (1552).I. Caproșu. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul VI (1546-1570). București: Editura Academiei Române, 2008. p. 169.
O alta sursa identificată la Biblioteca Centrala Universitară din Iași amintește Scumpia in anul 1429, ca parte a plasei Iasului!
Perioada voievodatului Moldovei
În anul 1618, Radu Mihnea oferă scutiri de orice dări și prestații satului Scumpia din ținutul Iași, a lui Enache postelnicul, dar să plătească numai numai 100 taleri de argint pe an. Aceste privilegii sunt întărite și în actele semnate de domnii Gașpar Grațiani, în 1619, și Ștefan Tomșa al II-lea, în 1623.
Numele localității apare în cronicile campaniei poloneze de la Prut din anul 1620. Astfel, după ce tabăra lui Stanisław Żółkiewski s-a deplasat de-a lungul malului stâng al râului Gârla Mare, în apropiere de satul Scumpia în dimineața zilei de 1 octombrie, oștile poloneze au respins un atac al tătarilor.
Recensământul din 1772-1773 atestă 20 gospodării birnice, doi duhovnici erau eliberați de danie, moșia satului aparținea Mănăstirea Sfântul Sava, punct poștal.Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, pp. 193.
La data de 21 decembrie 1775, la parohia Scumpia a fost hirotonit preotul blagocin Maxim, care a slujit și la biserica mai veche din sat.Lăcașuri sfinte din Basarabia. Ediția I. Chișinău: Editura Alfa și Omega, 2001
Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din satul Scumpia a fost construita în anul 1776, din lemn.
La 17 iunie 1795 într-o mărturia hotarnică a moșiei Fălești este menționat Anastase Grecul vornic al moșiei Scumpia.
Perioada țaristă La începutul secolului XIX, după ce spațiu dintre râurile Prut și Nistru a fost anexată la Imperiul Rus, s-a efectuat o evaluare a patrimoniului bisericesc, stării economice și a populației de pe teritoriul revenit ei în urma tratatului de pace de la București din anul 1812 luna mai. Populația a fost evaluata în trei categorii: A- bogați; B- mijlocași și G- săraci.
În satul Scumpia, la categoria "A" au fost incluși: 2 preoți, 1 pălămar și 1 mazil; la categoria "G" au fost numărați: 84 gospodării, 7 vădane și 18 burlaci, în total 106 bărbați și 7 femei (enumerați erau numai partea bărbăteasca și femeile care trebuiau să plătească impozit).
Aici au fost incluse și cătunele din jur. La acea vreme moșia s. Scumpia aparținea mănăstirii Sfântului Sava din Iași. Pământuri arabile, finețe și pășune erau în deajuns. Satul mai avea trei iazuri pentru adăpatul vitelor, cinci lanuri cu vița de vie și șase cu livezi țărănești."Lucrările științifice ale Comisiei de Arhiva a Guberniei Basarabia" sub redacția președintelui de Comisie I. N. Halippa. Chișinău, 1907.
La mijlocul anilor 1850 erau 742 oameni.Кабузан В. М. Народонаселение Бессарабской области и левобережных районов Приднестровья, конец XVIII-первая половина XIX в. Кишинев: Штиинца, 1974.
În 1867 Mânăstirea Sfântului Mormânt din Ierusalim poseda 2789 desetine de pământ.
În 1870, numărul de case constituia 140, locuitori – 276 bărbați și 295 femei, cai – 40, vite cornute mari – 614, ovine și caprine – 1870. Statisticile din anul 1875 arată o creștere aproape dublă a populației și a animalelor domestice crescute: locuitori – 440 bărbați și 417 femei; cai – 123, vite cornute mari – 1140, ovine și caprine – 2800.Егуновым, Александр Н. Бессарабская губерния в 1870-1875 годах. Перечень населенных мест. Кишинев: Бессарабский статистический комитет, 1878, стр. 59.
În anul 1886 au fost numărați 1155 oameni, 155 de curți și o biserică ortodoxă.Ершов Г. Г. Волости и важнейшие селения Европейской России. Выпуск 8. Губернии Новороссийской группы: Екатеринославская, Таврическая, Херсонская, Бессарабская. Санкт-Петербург: Центральный статистический комитет, 1886. стр. 187.
La începutul secolului XX ,Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, județul Bălți. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școală elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mănăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi.Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
Pentru participarea în Primul Război Mondial au fost încorporați în armata țaristă rusă 12 bărbați din Scumpia (Andrieș Gheorghe; Arghiri-Arhirov Vasile, Blișceac Ion; Gaftan Vasilie; Guluban-Buluban Gheorghe; Jdanov Andrei; Zazuleac-Lucic Nicolae; Cojocari-Buga Teodor; Chivriga-Cojocari-Fosa Mihail; Prodan-Ursachi Isidor; Prodan-Ursachi; Pasat Iustin).Emilciuc, Andrei. Participanți la Primul Război Mondial din satul Scumpia, raionul Fălești. In: Reconstituiri istorice: Civilizație, valori, paradigme, personalități: In honorem academician Valeriu Pasat. 6 noiembrie 2018, Chișinău, 2018: 2018, pp. 39-45. ISBN 978-9975-3183-9-6.
Perioada românească
După unirea Basarabiei cu România, satul Scumpia făcea parte, din punct de vedre administrativ, din plasa Sculeni a județului Bălți.
Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 în calitate de preot la Biserica Sfântul Mihail din anul 1910 slujea Ioan Silvestrovici, de 48 de ani pe atunci. Cântăreț era Vasile Ostapov, de 37 ani, fiind în serviciu sacru la aceeași biserică începând cu anul 1907.Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 29.
În anul 1923, primar în comuna Scumpia era Butnariu V-le, notar Dragoș Teodor. La începutul administrării românești funcționau cinci băcănii (deținute de Cosalet Haralambie, Gheliman Maria, Mihailov Dumitru, Roitman Moișe, Rapaport Șmil), o cârciumă (Dupceac Teodor), Cooperativa agricolă „Traian”. Pentru producerea făinii exista o moară cu aburi (S. Șloimă & Dornețchi). În domeniul financiar activa Cooperativa de credit „Scumpia” cu un capital de 250.000 lei, președinte fiind Marinescu Traian. În 1924 satul cuprindea 545 de gospodării, 905 bărbați și 987 femei.Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 54-55.Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 28.
Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură publicat în anul 1928 atestă în satul Scumpia 2191 locuitori, șapte băcănii (Covaliov Haralambie; Gelman Ițic; Gelmani M.; Maghis Ilie; Mihailov Dumitru; Rapaport Șmit; Roitman Moiși), o blănărie (Miron Vasile) două cârciumi, un cizmar, o moară cu aburi, două fabrici de uleiuri, un sobar (Avram Cozma).
Învățământul era asigurat de o școală mixtă, de fete și băieți, cu învățătorii Bejenari Alexandru și Marinescu Traian.
În anul 1930 are loc recensământul general al populației care a numărat 1946 de locuitori, inclusiv: români – 1878 persoane; evrei – 32 de persoane; ruși – 20 oameni; polonezi – 9 persoane și țigani – 7 persoane. Limba română, în calitate de limba maternă, și-au declarat 1887 persoane; limba idiș – 27 persoane; limba rusă – 23 și limba poloneză – 9 persoane.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 50-51.
În perioada interbelică satul Scumpia a fost centru de comună cu aceeași denumire, unde pe lângă primăria își desfășurau activitatea agenția de percepere și poșta rurală. În cadrul comunei au fost incluse și satele Cotul Sandagiului, Măgureanca, Nicolăeni, Sărata Veche și Sărata Nouă.Tablou de regruparea comunelor rurale. Întocmit conform legii pentru modificarea unor dispozițiuni din legea pentru Organizarea administrațiunii locale (publicata in monitorul oficial nr. 161 din 15 iulie 1931). Cu un supliment de tablou de municipiile, comunele urbane reședință, nereședință și suburbane din întreaga țară. București: Imprimeria Centrală (Monitorul oficial și imprimeriile statului), 1931, p. 46.
Anii celui de-al Doilea Război Mondial La recensământul din anul 1941 au fost înregistrați 2.318 de locuitori și 508 clădiri.Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, pp. 86.
În 1942 satul Scumpia era centrul administrativ al comunei omonime alcătuită din localitățile: Cotu Sandajiului, Hârtopu Popii, Măgureanca, Niculăeni și Stolniceni-Gară.
Perioada sovietică În perioada sovietică în Scumpia se afla sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția globală a constituit 3,1 mln. ruble sovietice, producție realizată - 2,55 mln. ruble, inclusiv: culturi tehnice - 940, creșterea animalelor - 634, viticultura și pomicultura 294, cereale - 196, legumicultura - 117. Venitul net a constituit , în 1974, 884 mii ruble. Gospodăria dispunea de 49 tractoare, 18 autocamioane, 25 combine. Din instituțiile culturale în sat activa Casa de cultură cu sală de cinema cu ecran lat și două biblioteci. De asemenea, satul dispunea de o creșă. o grădiniță și o școală medie. În sistemul ocrotirii sănătății funcționa un spital, o policlinică și o farmacie. Domeniul serviciilor era reprezentat de un atelier de deservire socială, magazin, poștă.„Scumpia”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. V. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 170.
Populație