Hristici, Soroca

Hristici este un sat din Raionul Soroca, Republica Moldova. Este situat la distanța de 12 km de la centrul raional, 53 km de la stația de cale ferată Florești și 131 km de la Chișinău, capitala Republicii Moldova.

Teritoriul satului se înscrie în perimetrul format de unul dintre afluenții râulețului Bolata, valea Hristici și dealul Hristiciului cu înălțimea de 323 m. Hristici cel mai probabil provine de la numele Hristea, pârcălab de Soroca în anul 1555, care a întemeiat această așezare. Totuși, primă atestare documentară a satului are loc mult mai târziu, la 15 martie 1630. Într-un document vechi de pe vremurile domnitorului Moldovei (probabil Alexandru Coconul) se scria că lui Todirașcu, pârcălab de Soroca, i-a fost dăruită „săliște Hristiște pe unde am umblat în vac” (ultima parte a frazei arată că satul există de mai mulți ani pe acest loc). Într-un alt document, atestarea satului este datată cu 18 iulie 1639. Biserica, localnicii sunt convinși, în acest sat a existat din vremuri străvechi, drept dovadă este recensământul din anii 1772-1773, când aici sunt pomenite și fețe bisericești. Se cunoaște că la începutul secolului al XIX-lea în sat era o biserică din lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar biserica actuală cu hramul „Sfânta Treime” a fost zidită din piatră în anul 1862, tot atunci pe lângă biserica fiind deschisă și școala de alfabetizare. Conacul boierului Feodor Aleinicov la începutul secolului al XX-lea a fost dăruit școlii locale. În comuna Hristici în anul 1928 activa banca populară „Libertatea”.

Date geografice Satul Hristici este situat la 48.118468 - latitudine nordică și 28.180562 - longitudine estică, având o suprafață de aproximativ 1.85 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.73 km. Comuna Hristici are o suprafață totală de 22.50 kilometri pătrați, fiind cuprinsă într-un perimetru de 24.15 km. Hristici este unicul sat din comuna cu același nume. Este situat pe un mic afluent al pârâului Bolata. Dealul dinspre sud-est are o înălțime de peste 300 m. La est de sat începe valea Hristici. În apropiere de satul Zastânca, ea se unește cu valea Voromida, care vine dinspre Rublenița și continuă până la Nistru.

Istoria satului Pe aceste locuri arheologii au identificat vatra unei comunități străvechi, întemeiate în jurul anului 1300 î. Hr. Satul a căzut pradă focului, pe vatra lui fiind depistate urme de case arse, grămezi de cenușă, vase de argilă și alte obiecte din perioada târzie a epocii de bronz (sec. XIV-XII î. Hr.).

A fost întemeiat, probabil, de Hristea, care pe la 1555 era pârcălab de Soroca, dar îl aflăm atestat documentar la 8 iulie 1639:Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul XXV (1639-1640). București: Editura Academiei Române, 2003, p. 192, 193.

Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pârliți, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările moșiei lor de către răzeșii din Vanțina și de către mănăstirea "Aron Vodă", care stăpânea moșia Pârliți.

Trasarea hotarelor moșiilor s-a efectuat de spătarul V. Balș și vornicul de poartă Dumitrache Meleghi. Au fost de față și "сăpitan Carp Opre i Enache Opre i Gheorghi Dimitriu, Constantin Macovei și Gheorghi Herța, răzăși den Hristici".

După ce au măsurat toate laturile moșiilor, hotarnicii au cerut de la răzășii de la Hristici "scrisori și dovezi cu care cer să tragă la a lor stăpînire" pământul dorit. Ei le-au arătat "un suret de pe un ispisoc din anul 7138 mart 15... de la răposatul Alexandru Voevod fiul Radului Voevod, cu cari au miluit pe Todirașcu pârcălab de Soroca cu o săliște anume Hristiște cu loc de iazuri și de mori ci este în dreptu Sorocii. Iar hotarul sa-i fii de cătră toate părțile după hotarul lor vechiu, pe unde au umblat din vac, după cum suretul arată" (Ibidem).

Anul 7138 de la facerea lumii coincide cu anul 1630 de la nașterea lui Hristos. Expresia "pe unde au umblat din vac" arată că moșia exista de foarte demult, ceea ce ne duce din nou cu gândul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului.

În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plâns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente de hotărnicie. Dar "un Andrunache postelnic și Lazăr, târgovăț bătrân din Soroca, au marturisit, că având Carpuz gîlceavă cu Hristicii pentru Țipilova începută mai înainte vreme, le-au arătat Grigorașcu Leca" pârcălabul, socrul lui Carpuzu că hotarul Țipilovii și a Hristicilor să începe într-o muchie de deal, unde sântu două movili alăture, din movila ce din sus taie dreptu la vale pisti vale Țipilovii într-o buză de piscul spre Apus, care are buză de piscu, are și o culme de dial pi dinainte. Și tot la dial pin dumbravă pe den sus de un rădiu ce să chiamă Cruhlecu și ieșind din dumbravă peste câmp în drumul Sobarilor la fântâna lui Hrițcal, unde este și o cruce mare de piatră din sus de drum". (Ibidem).

Moșiile acestea s-au hotărnicit și la 20 sept. 1726, și la 15 iulie 1785. În 1792 Lupu Carpuzu și sora sa Nastasae s-au judecat cu Arseni Herța din Hristici pentru o bucată de loc. Judecățile pentru pământ au continuat și în 1792, 1794 și 1799. Și întotdeauna răzeșii din Hristici au prezentat dovezi concludente.

Cele mai importante momente din istoria satului

1 iulie 1716. Satul Hristici e pomenit ca fiind un hotar cu locul domnesc al târgului Soroca.

1772-1773. Hristicii se aflau în Ocolul Nistrului de Sus al ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de pământ era boierul Isacescul. 31 de case de locuit, 2 fețe bisericești, 27 de moldoveni liberi, 2 văduve (Moldova în epoca feudalismului, 1837, Chișinău, 1975, vol. II, p. I, pag. 164).

1774. Moșie răzeșească. 54 de case, 54 de breslași, 1 preot, 1 dascăl, 2 văduve, 50 de poștași.

1793''. Hristici Ocolul Mijlocului, 77 de birnici, cărăușie, loc îndestul (Uricariul, Vol. VIII Iași, 1886, p. 282).20 martie 1814. Arsenie Lozan și Arsenie Eftenie din Hristici depun plângere asupra decedatului șetrar Vasile Carp, cum că le-a luat moșiile ce le aveau la Cuhurești și Vanțina (ANRM), f. 2, INV. 1, U.P. 257.1817. Satul Hristici din Ocolul Mijlocului al ținutului Soroca era unul cu bunăstare înaltă. S-au înregistrat: 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 3 mazili, 68 de gospodari , 5 văduve, 11 burlaci; în total - 86 de bărbați, 5 văduve. Moșie răzeșească și avea 300 f. fânaț, 400 f. Imaș, 300 f. pământ arabil, 1 iaz cu pește și cu moară. Localitatea ocupa 50 de fălci.1837. Țăranii cei mai în vîrstă Ștefan Bostan, Lupu Titelea, Ion Titelea, Ion Ghervas, Catan, Nicolae Nastase au declarat în fața comisiei județene că nu vor încheia contracte benevole cu proprietarii, de la care aveau pământ în folosință. (ANRM), F 457, inv I, u.p. 7, f. 173).1859. Situat pe dreapta drumului de poștă Soroca-Bălți, la 8 verste de orașul Soroca, satul răzeșesc Hristici avea 130 de gospodării, 746 de locuitori.1867. Satul e ortografiat Cristici. Locuitorii dețineau 3255 des. de pământ.1869. Au fost înregistrați ca proprietari de pământ răzeșii: nobilul Grigore Cotruță, cetățeanul de onoare Constantin Herța, podporucicul Nicolae Bulhac, registratorii colegiali Ion Oprea și Teodor Anastasie, cancelăristul Teodor Movilă, odnodvorții Andrei Durnescu, Ion Nicolai Herța, Costache Herța, Vasile Toia, țăranii Ion Andrei și Gheorghe Bostan, Vasile, Arion si Chiriac Nastas, Dumitru Alexei, Ion Apostol, Pavel Afanas, văduva Nastasia Apostol (ANRM, F 8, inv I, u.p. 46, f. 23).1876. Aici vin la cazare și hrana cazacii din regimentul 12 Donskoi.1881. Cei mai mari proprietari de aici erau Grigore Cotruță – 414 des., Lev Scorpan—162 des., Feodor Aleinicov – 161 des., Anastasia Oprea – 136 des., Parascovia Jomnovskaia – 133 des., Elena Cotruță – 120 des., Alexandra Carcevschi – 54 des. Toți aceștia aveau titlul de dvoreni (nobili). 1904. Hristici, volostea Ocolina, 227 de case, 1799 de suflete de români și ruteni, biserică, scoală elementară ruseasca, vite mari – 480, oi – 340, cai – 60.7 decembrie 1921. Comisia județeană de expropriere și împroprietărire Soroca a respins cererile de împroprietărire cu pământ a 17 țărani din Hristici pe motiv că ei sunt bătrâni—aveau câte 50/60 de ani și mai mult, fără copii necăsătoriți și dețineau câte 1 ha și mai bine de pământ. În cadrul reformei agrare basarabene au fost expropriate moșiile lui Aleinikov Feodor, care avea aici 473 des., Cotruță Maria (184 des.), Vilcovschi Olga (265 des.) Cotruță Eugenia (190 des.), Herța Maria (106 des). Tuturor li s-au lăsat câte 100 ha de pământ arabil.1922. Au fost împroprietăriți 275 de locuitori cu 1551 ha mp de pământ.1923. Hristici se aflau în plasa Nădușita. „Dicționarul statistic al Basarabiei” pe anul 1923 menționa: „Arhiva primăriei a fost distrusă de bolșevici în 1917.” Se atestă: dealul Holm, Valea Hristici, iazul Bolata, 450 de case; 2260 de locuitori, gospodării boierești (4 case locuite), moară de vînt, 2 mori cu aburi; școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, o cârciumă. Primar era Teodor Lozan, notar – Teofil Ganea.1930. În ziua de 29 dec. la Hristici, plasa Florești, se înregistrează 1287 de locuitori (638 de bărbați, 649 de femei, 287 de gospodării; 40,6% din numărul locuitorilor trecuți de vârsta de 7 ani știau carte. În sat locuiau 1269 de români, 8 ruși, 1 rutean, 9 evrei. 1932. Hristici, plasa Ocolina, 1664 de locuitori. Primărie, percepție fiscală, școală primară, biserică, o băcănie. Banca populară „Libertatea”, o cârciumă. Patru agricultori dețin câte 100 ha de pământ.18 octombrie 1940. Sovietul Comisarilor Norodnici al RSSM a adoptat decizia privind fondarea unor stații de mașini și tractoare, incl. SMT Hristici (AOSP, F. 51, inv. 4, u.p. p. 11).1940. La 10 noiem. administrația sovietică înregistrează aici 1563 de locuitori, incl. 1554 de moldoveni, 8 ruși, 1 ucrainean.1941. La 13 iunie au fost deportați în reg Kurgan și Tomsk din Siberia: Nicandru Căldare cu soția Agafia, fiii Petru și Ștefan, Nadejda Goian cu fiul Boris, capul familiei Pantelei Goian fiind arestat și internat într-un lagăr sovietic, unde s-a stins din viață.1941-1945. În războiul II Mondial au dispărut: Alexei Afanas, Pavel. D Afanas, Pavel V. Afanas, Tudor Afanas, Ion Alexei, Pavel Alexei, Tudor Alexei, Călin Baran, Ion Berghia, Alexandru Bostan; Hariton Bostan, Tudor Bostan, Matei Botezatu, Mihail Botezatu, Andrei Caldare, Arsenie Caldare, Filimon Caldare, Iacob Caldare, Matei Caldare, Mihail Caldare, Vasile Caldare, Anton Cebotari, Grigore Craveț, Dumitru Cuțescu, Ilarion Eftodi, Petru Eftodi; Gavril Gajona, Emilian Ganea, Ion Ghervas, Simion Labiș, Andrei Lisnic, Petru Lozan, Ștefan Lozan, Ștefan Lozan, Tudor Lozan, Gavril Mînzat, Pavel Mînzat, Atanasie Nastas, Grigore Nastas, Pavel Nastas, Vasile Nastas; Simion Nazar, Axentie Plitoc, Ion Poderenco, Gheorghe Pogorevici, Andrei Procopie, Dumitru Procopie, Ion Procopie, Mitrofan Procopie, Anton Repețchi, Ion Rudoi, Tihon Rudoi, Tudor Rudoi, Hariton Rusu, Anton Sîrbu, Gheorghe Tetelea.

Primăria Hristici mai deține o listă cu persoanele căzute pe câmpul de luptă, printre care îi găsim și pe Ion Alexei, Fedot Afanas, Ștefan Afanas, Mihail Botezat, Matei Botezat, Artimon Lisnic, Petru Lozan și Feodor Lozan.