miniatura|Fotografie din 1966 Menahem Begin (מנחם בגין în ebraică, ) a fost un politician israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Tzvaí Leumí), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 - 10 octombrie 1983. Discipol al lui Zeev Jabotinski, unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii „schimburi de teritorii contra pace”, desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Biografie Copilăria și studiile Menahem Begin s-a născut ca fiul mezin dintre cei trei copii ai unei familii de evrei din Brest Litovsk (în idiș „Brisk”), oraș aflat în zilele noastre în Belarus, în acea vreme parte a Imperiului Rus, localitate renumită pentru rabinii talmudiști din tradiția „lituaniană” (contrară hasidismului). Tatăl său, Zeev Dov Beghin sau Biegun, era comerciant de cherestea și secretar al comunității evreiești locale, sionist fervent, admirator al lui Theodor Herzl într-o perioadă când locuitorii evrei erau influențați de opiniile vehement antisioniste ale rabinului Haim Solowejczyk. Soția lui, Hassia, născută Kosowski, provenea dintr-o familie de rabini însemnați. Moașa care a asistat nașterea copilului a fost bunica lui Ariel Sharon.Eric Silver citat în recenzia din NYT 19.11.1984 Numele de familie al tatălui provenea din cuvântul rusesc Begun, însemnând „alergător”.
Begin s-a născut în prima sâmbătă de după marele post de 9 Av, numită Șabat Nahamu, în care credincioșii evrei citesc cuvintele de consolare ale profetului Isaia. De aceea băiatul a primit numele de Menahem (Cel ce consolează). Sora sa mai mare se numea Rahel, iar fratele său Herzl. În anii primului război mondial (1914-1918) zona unde locuiau devenise arena operațiilor militare, iar situația economică a familiei s-a deteriorat simțitor. Trebuiră să părăsească casa și să pribegească prin satele din estul Poloniei. La finele războiului familia Begin a revenit la Brest, care a devenit parte a Poloniei restaurate. În Polonia Menahem a fost înregistrat cu numele Mieczysław Biegun.
După un an de educație tradițională iudaică la „heder” (Talmud Torá), băiatul a fost trimis să învețe la școala ebraică „Tahkemoni”, legată de curentul sionist religios. La 12 ani a intrat, ca și fratele și sora sa, în mișcarea de tineret sionist socialist „Hashomer Hatzair”, unica de acest fel din oraș. La 16 ani a părăsit-o pentru a se alătura mișcării de tineret „Beitar”, de orientare națională de dreapta care în 1929 a deschis o filială și la Brest. În acel an Begin l-a văzut prima dată pe conducătorul acestei mișcări, Zeev Jabotinski, care a rostit o cuvântare la un teatru din localitate și a cărui platformă politică l-a entuziasmat. Ceea ce l-a cucerit, a fost, după cum a mărturisit mai târziu, „sionismul integral, Țara Israelului, aspirația spre un stat evreiesc în curând, în zilele noastre”.La 14 ani Beghin a fost trimis să studieze la un liceu polonez, unde și-a însușit cunoștințe temeinice, între altele în literatura clasică, mai ales latină. Lovindu-se încă din școală de manifestări de antisemitism, unele violente, Begin a participat împreună cu alți tineri evrei la organizarea unui grup de autoapărare.
După bacalaureat, Begin s-a înscris la facultatea de drept a Universității din Varșovia, deoarece încă din copilărie visase să devină avocat, „pentru a-i ajuta pe nevoiași”.În timpul studiilor s-a întreținut din lecții particulare date unor elevi. În 1935 și-a luat licența în drept, însă în continuare, nu a practicat profesiunea de jurist.
Activitatea politică în Polonia Cu timpul Begin s-a impus prin calități de conducător și a urcat în ierarhia mișcării de tineret Beitar:mai întâi comandant în sectorul Brest, apoi unul din cei nouă „ofițeri” ai conducerii Betar din Polonia, țara unde se concentra cel mai mare număr de membri ai organizației. În 1935 a avut loc în Polonia a doua reuniune mondială a mișcării. La 22 ani Beghin s-a antrenat într-o controversă cu Jabotinski. Era într-o perioadă în care s-au calmat tensiunile din urma asasinării în 1933 a fruntașului sionist social-democrat din Palestina Haim Arlosoroff, când militanți din sionismul revizionist condus de Jabotinski au fost acuzați de liderii de stânga că ar fi fost ucigașii. Begin s-a adresat de la tribună lui Jabotinski, spunând: „Poate domnia sa a uitat că Ben Gurion l-a numit „Vladimir Hitler”, dar memoria noastră este mai bună”. Jabotinski i-a replicat: „Nu voi uita niciodată că oameni ca Ben Gurion, Ben Tzvi, Eliyahu Golomb, au îmbrăcat odată uniforma batalioanelor (evreiești NN), au luptat alături de mine. Sunt sigur ca atunci când sionismul o va cere, ei nu vor șovăi să îmbrace iarăși uniforma și să lupte.” Jabotinski a aplaudat, în ciuda disputei, cuvântarea lui Begin, și i-a prezis că va ajunge departe. Begin a continuat să activeze cu însuflețire în cadrul Beitar, să țină discursuri în adunări evreiești și sioniste, și să publice articole în organele de presă ale organizației sionismului revizionist. În anul 1937 a organizat o demonstrație în fața ambasadei britanice la Varșovia, cerând ca autoritățile mandatare britanice să mărească cota de emigrare pentru tinerii din mișcarea Betar spre Palestina. În urma acestui fapt, Begin a fost arestat și deținut vreme de 6 săptămâni în închisoare, în compania unor delicvenți de drept comun. Șederea lui Begin în închisoare a contribuit la creșterea prestigiului său în cadrul mișcării.
250px|miniatura|dreapta|Menahem Begin (în stânga), nou comandant al mișcării Beitar trecând în revistă unități ale Beitarului în Polonia. Lângă el pășește Moshe Musja Kohen La a treia întrunire a mișcării mondiale Beitar, Begin a ajuns la o și mai mare dispută cu Jabotinski. El reprezenta curentul maximalist-activist din rândurile sioniștilor revizioniști și s-a făcut purtătorul de cuvânt al opiniilor acestora, după care mișcarea revizionistă trebuia să-și schimbe calea și să treacă de la fapte politice la sfera militară și combatantă. „După sionismul politic și cel practic, ne aflăm acum în fața etapei sionismului militar. Trebuie să adunăm forță pentru a nu depinde de favorurile străinilor.” De asemenea Begin a propus schimbarea formulării „Jurământului Beitaristului”, pe care îl scrisese Jabotinski. Propunerea sa a fost adoptată:După rândurile „Brațul îmi va fi gata pentru a-mi apăra poporul” (אכין זרועי להגנת עמי) și „Și nu am să-l ridic decât spre apărare” i-au fost adăugate cuvintele „și pentru cucerirea patriei”. Jabotinski s-a împotrivit lui Begin și a comparat discursul acestuia cu un "scârțâit de ușă", dar în acelaș timp i-a admirat tenacitatea. În 1937,din ordinul lui Jabotinski Begin a fost trimis să întărească mișcarea Beitar din Cehoslovacia. În martie 1939 Begin l-a înlocuit pe Aharon Propes în funcția de comisar al mișcării în Polonia. Astfel el a devenit răspunzător de conducerea a circa 70.000 de tineri. În mai 1940 s-a căsătorit cu Aliza (Alicia) Arnold, pe care a cunoscut-o în casa tatălui ei, care era un donator pentru revizioniști în orașul Drohobycz, unde Begin lucrase ca avocat stagiar. Jabotinski i-a fost naș la nuntă, la care au luat parte sute de membri ai Beitarului.
Al Doilea Război Mondial 200px|miniatura|dreapta|Fotografii ale lui Menachem Begin luate in septembrie 1940 la arestarea sa de către securitatea sovietică Patru luni mai târziu Germania nazistă a invadat Polonia. Cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului mondial, Begin s-a ocupat de pregătirea tinerilor din Beitar pentru emigrarea în Palestina. Un ultim grup de beitar-iști, din care făcea parte și Begin însuși, a ajuns în orășelul Sniatyn aproape de granița cu România dar nu au izbutit să treacă. Au fost nevoiți să facă calea întoarsă la Varșovia, în vreme ce Wehrmachtul se afla deja la porțile capitalei poloneze. Împreună cu soția și cu Nathan Friedman (cunoscut mai târziu ca Nathan Yellin Mor) Begin a părăsit Varșovia la 6 septembrie 1939. Trenul în care au urcat a trebuit la un moment dat să oprească, și cei trei au trebuit să-și continue drumul în căruțe și pe jos. Ajunși la Lvov, Begin a fost arestat de sovietici, care invadaseră la rândul lor Polonia dinspre est. I s-a dat drumul, și s-au îndreptat atunci spre Vilnius, care fusese atunci alipit la Lituania, din inițiativa Uniunii Sovietice. La Vilnius se refugiaseră numeroși membri ai Beitar din Polonia și Begin a continuat încercările de a-i organiza pentru emigrare în Palestina. În fața mai multor mii de cereri autoritățile britanice au fost dispuse să elibereze certificate pentru emigrarea a numai două persoane. Begin a renunțat la al său. Între timp armata sovietică a ocupat Lituania, care a devenit o parte a Uniunii Sovietice. Begin și dr Israel Szaib (cunoscut în viitor ca Israel Eldad) și soțiile lor s-au ascuns în două camere pe care le-au închiriat de la o familie lituaniană catolică.
La 20 septembrie 1940 Begin a fost arestat de către NKVD și închis vreme de nouă luni în închisoarea Lukișki din Vilnius. Acolo a fost anchetat în legătură cu rolul său ca comandant al mișcării Beitar și acuzat că ar fi colaborat cu „imperialismul britanic”. „Comisia consultantă de pe lângă N.K.V.D." l-a condamnat ca „factor primejdios pentru societate” la 8 ani de „lagăr de muncă corectivă”. La 1 iunie 1941 a fost trimis în Republica Autonomă Komi (azi Republica Komi) din nordul Rusiei europene. Ajuns în lagărul Peciora a fost supus la muncă silnică în construirea de șosele prin taigaua înghețată. Despre zilele de anchetă și din lagăr Beghin a scris mai târziu în cartea sa autobiografică „Nopți albe”. În cele din urmă a fost eliberat, nu după multă vreme, în virtutea unui acord între ambasadorul lui Stalin în Marea Britanie, Ivan Maiski și generalul Władysław Sikorski, șeful guvernului polon în exil de la Londra. Acest acord prevedea ca U.R.S.S. va elibera pe deținuții polonezi pentru a întemeia pe teritoriul sovietic o armată polonă care va lupta contra Germaniei alături de sovietici.
Deși extenuat după detenție, Begin s-a înrolat în această armată comandată de generalul Władysław Anders, și în mai 1942 a trecut cu aceasta prin Iran și Irak în drum spre Palestina. Mulți recruți evrei au profitat de trecerea prin Palestina pentru a dezerta, dar Beghin a respins rugămințile prietenilor săi de a face la fel. A servit în armata lui Anders vreme de un an și jumătate, în ultima jumătate de an fiind și comandant al Beitar-ului din Palestina, și legând contacte strânse cu mișcarea subterană Irgun (Etzel) organizată de sioniștii revizioniști în Palestina. După intrarea Marii Britanii în războiul contra Germaniei naziste, Etzel declarase încetarea focului în lupta contra britanicilor. După ce comandantul Etzel-ului, David Raziel a fost ucis în timpul unei operații conduse de britanici în Irak, nivelul de activitate al organizației s-a redus la minimum. Noul comandant al Irgunului, Yaakov Meridor, a hotărât să anunțe comandamentul organizației ca renunță la conducerea organizației în favoarea lui Begin.
Părinții și frații lui Begin, care au rămas la Brest Litovsk, au fost omorâți de naziști după recucerirea orașului de către aceștia la -23 iunie 1941. Tatăl său a fost unul din cei 500 evrei împușcați pe malurile Bugului, iar mama sa a fost ucisă în timp ce se ascundea într-un spital. A supraviețuit numai sora sa, Rahel, care a ajuns în Asia Centrală sovietică și ulterior a emigrat în Israel. Fiul ei este ziaristul, prezentatorul și redactorul de programe radio-TV Immanuel Halperin.
Comandant al Irgunului (Etzel)