Nikolai Iurievici Verjbițki (), cunoscut sub numele de Nicolai Lilin, este un scriitor și artist tatuator italiano-moldovean originar din Transnistria. S-a mutat în Italia la începutul anilor 2000 și a scris primul său roman, Educație Siberiană, în 2009. Acesta a fost ulterior adaptat într-un film din 2013, cu John Malkovich în rol principal. Romanul, despre care Lilin a susținut că se bazează pe experiențele sale trăite în rândul bandelor criminale siberiene din orașul său natal, Bender, a devenit un bestseller în Italia, însă a fost etichetat drept un memoriu fals de unii jurnaliști și istorici. Critici similare au fost aduse și la adresa continuării sale, Caduta libera, care relatează presupusele experiențe ale autorului în timpul celui de-al doilea război cecen.

Deși, inițial a fost un critic vocal al Rusiei sub conducerea lui Vladimir Putin, începând cu 2014, Lilin a adoptat constant poziții antiucrainene și antioccidentale pe parcursul războiului ruso-ucrainean și a atras atenția prin exprimarea unor vederi eurasianiste și antisemite, precum și prin răspândirea de teorii ale conspirației, știri false și declarații calomnioase.

Biografie

Origini Lilin susține că este descendent al unui popor indigen siberian nomad și creștinat, care în trecut venera tigrii și care se împodobeau cu tatuaje menite să le simbolizeze experiențele de viață și să servească drept mijloc de identificare, o practică despre care el spune că datează de 5.000 de ani. El a oferit relatări diferite cu privire la proveniența exactă a strămoșilor săi: din sudul Siberiei în 2011, respectiv din Iacutia în 2017. Acest grup nativ, pe care îl numește „Efei”, ar fi atacat convoaiele caravanelor indiene și chineze din Siberia până ce au fost eradicați de forțele țariste. Un grup disident numit „Urca” s-a refugiat în taiga și ar fi format o organizație criminală, opunându-se tuturor încercărilor de a fi subjugați, până când au fost în cele din urmă înfrânți de sovietici. Din ordinul lui Stalin, Urca ar fi fost deportați la Bender, Moldova în 1938. Într-un interviu pentru Vanity Fair, Lilin a declarat că Urca au fost trimiși să facă „munca murdară” a regimului sovietic, epurând orașul de evrei proeuropeni, naționaliști ucraineni, români și moldoveni.

Afirmațiile lui Lilin referitoare la originea sa au fost contestate. Fosta kremlinoloagă și jurnalistă a revistei La Stampa, Anna Zafesova, precum și criminologul Federico Varese, au remarcat că „Urca” nu denumește un grup etnic, așa cum pretinde Lilin, ci este un termen înregistrat pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, cu sensul de hoț profesionist, în timp ce istoricul Pavel Polian a notat că „Efei” nu a existat niciodată. Atât Polian, cât și Varese, precum și istoricul Donald Rayfield, antropologul Michael Bobick și jurnalista revistei Kommersant, Elena Cernenko, au subliniat în plus că victimele transferului de populație în Uniunea Sovietică erau trimise în Siberia, dar niciodată de acolo, iar că Stalin nu ar fi putut deporta Urcas la Bender în 1938, deoarece orașul făcea încă parte din România. Lilin însuși avea să admită într-un interviu pentru Le Monde că nu știa exact cine erau Urca, aflând despre ei doar din relatările bunicului său, însă nu a reușit să găsească niciun document de arhivă care să confirme povestea.

Potrivit unchiului lui Lilin, Vitali, familia Verjbițki își are originea în Polonia stabilindu-se în Moldova în secolul al XIX-lea. O scrisoare de reabilitare și datele descoperite de organizația Memorial despre străbunicul lui Lilin arată că acesta nu era un criminal siberian deportat, ci un muncitor dintr-o fabrică din Kurtamysh, născut în Tiraspol, care a fost executat de NKVD în 1938 sub acuzația de a fi agent român.

Tinerețe Lilin s-a născut pe numele Nikolai Iurievici Verjbițki din părinții Iuri și Lilia în Bender, în RSS Moldovenească. El descrie o copilărie marcată de sărăcie, fără baie, în care gazul și electricitatea erau considerate lux. Într-un interviu din 2010, a declarat că nu a mers niciodată la școală, deși mai târziu s-a contrazis singur în scrierile și interviurile ulterioare.

Lilin susține că, la vârsta de 12 ani, odată cu izbucnirea Războiului din Transnistria, i s-a înmânat pentru prima dată o armă de foc și că, alături de alți copii, a cules informații și muniție în timpul bătăliei de la Bender. El afirmă că în cursul conflictului a pierdut un unchi și un văr, uciși de o bandă de neonaziști condusă de Andriy Parubiy. Mai susține că, după război, a participat la un război al bandelor împreună cu tatăl său, care ar fi fost jefuitor de bănci. Părinții săi s-au despărțit după ce tatăl a suferit trei tentative de asasinat și s-a mutat în Grecia, în timp ce mama sa s-a mutat în Italia, lăsându-l pe Lilin în grija bunicilor. Lilin îl descrie pe bunicul său ca fiind un membru în vârstă al unei bande criminale, care l-a învățat primele noțiuni despre Urca și i-a fost ca un tată surogat. În mai multe interviuri, a susținut că bunicul său a fost un vânător siberian și supraviețuitor al Gulagului, care, deși anticomunist, ar fi luptat ca lunetist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și s-ar fi aflat în același convoi care l-a dus pe Vasily Zaitsev la Stalingrad.

Lilin a declarat că a fost încarcerat într-o închisoare de maximă securitate pentru minori la vârsta de 12 ani, pentru tentativă de omor, după ce ar fi înjunghiat un consumator de droguri în legitimă apărare. De asemenea, susține că a mutilat un bărbat care determinase un băiat să se sinucidă. Lilin afirmă că a ucis pentru prima dată la 14 ani, victima fiind un traficant de droguri „țigan” pe care l-a împușcat cu revolverul bunicului său. Tot la 14 ani, potrivit relatărilor sale, ar fi înjunghiat un băiat în spate, lăsându-l paralizat pe viață. Un profil al lui Lilin din Transnistria arată însă că singurele sale infracțiuni înregistrate au fost furturi de bărci pe râul Nistru.

Potrivit lui Igor Popușnoi, un locuitor din Bender care l-a cunoscut pe Lilin de când acesta avea 19 ani, Lilin obișnuia să inventeze povești despre sine și nu a făcut niciodată închisoare, ci și-ar fi câștigat existența lucrând în domeniul aplicării legii. Un alt cunoscut din Bender, Viktor Dadetski, a lăsat să se înțeleagă că Lilin ar fi fost influențat de filmele de acțiune pe care le împrumuta de la magazinul său video.

Serviciu în Cecenia Lilin susține că la 18 ani a început să servească în armata rusă. Într-un interviu pentru Vanity Fair, a afirmat că a fost încorporat în timp ce studia yoga în India, în timp ce, într-un interviu cu Oliver Bullough, a declarat că s-a înrolat voluntar. Mai susține că a servit timp de doi ani și trei luni în trupele antiteroriste ale GRU în timpul celui de-al doilea război cecen. Unele surse italiene afirmă că a servit în Regimentul 56 de asalt aerian de gardă.

El afirmă că a luat parte, pentru scurt timp, la bătălia de la Grozny și a declarat într-un interviu pentru Il Giornale că a participat la torturarea prizonierilor de război. Subliniază că s-a confruntat cu puțini luptători ceceni în timpul conflictului, afirmând că, în mare parte, adversarii săi erau mercenari din Afganistan, Iordania și Arabia Saudită. El a relatat două incidente din timpul războiului în care era să-și piardă viața: mai întâi când a fost împușcat în piept cu un AK-47, scăpând cu viață datorită vestelor antiglonț, și apoi când vehiculul în care se afla a fost răsturnat de un lansator de grenade, ceea ce a dus la moartea a doi camarazi și i-a provocat lui probleme de auz.

Cercetările efectuate de Elena Cernenko arată însă că numele lui nu apare în nicio sursă apropiată de Ministerul rus al Apărării, iar vechiul său cunoscut, Igor Popușnoy, susține că nu a servit niciodată în armată, în timp ce Donald Rayfield și-a exprimat îndoiala că un cetățean al Transnistriei ar fi putut fi înrolat în forțele armate ruse.

Securitate privată Lilin susține că, după părăsirea armatei, a încercat să se angajeze în Sankt Petersburg, însă a fost respins pentru că era veteran de război. Cât timp se afla acolo, a fost arestat pentru deținere ilegală de arme și a stat în arest câteva luni, perioadă în care susține că a fost bătut în mod regulat. Conform acestui fir narativ, ulterior a lucrat ca agent de securitate privat pentru un grup de opoziție rus cu legături cu teroriști ceceni. Mai târziu a petrecut trei ani lucrând pentru o companie privată de securitate israeliană ca și consultant antiterorism. El afirmă că la un moment dat a lucrat ca instructor de exerciții pentru forțele naționale de securitate afgane.

În cele din urmă și-ar fi încheiat serviciul după ce și-ar fi rănit piciorul în Irak în timp ce lucra ca gardă de corp pentru oameni de afaceri occidentali. Într-un articol pe care l-a scris pentru L'Espresso, el a declarat că a fost împușcat, în timp ce în interviul cu Elena Cernenko a menționat că piciorul i-a fost rănit de o mină terestră, explicând apoi că a fost declanșată după ce un soldat american a sărit pe ea. El susține că ulterior s-a mutat în Siberia, unde a trăit cu un stră-unchi pe malul râului Lena, confruntându-se cu sindromul de stres posttraumatic. După ce s-a pensionat, pretinde că ar fi fost contactat de un fost camarad care îi oferea un post într-un grup de mercenari pro-Gaddafi în timpul războiului civil din Libia, ofertă pe care ar fi refuzat-o.

Mutarea în Italia miniatura| Lilin la cel de-al 5-lea Festival Cortona Mix, iulie 2016 Lilin s-a mutat în Italia în 2003 sau 2004. Înainte de aceasta, susține că ar fi dus o viață de vagabond prin Europa, la un moment dat având o relație amoroasă cu o neonazistă în Germania „care era mândră că este nepoata unui ofițer SS”. Apoi a plecat în Regatul Unit, dar a părăsit țara după ce a folosit un cuțit în timpul unei bătăi. Conform propriilor relatări, ulterior a ajuns în Irlanda de Nord și a început o relație cu o femeie a cărei familie avea legături cu IRA.

Spune că, inițial, intenționa să se stabilească în Irlanda pentru a lucra ca pescar, însă a fost păcălit să meargă în Italia de către mama sa, care i-ar fi spus în mod fals că are cancer. Susține că, începând din 2005, a petrecut doi ani lucrând pentru o companie de securitate afiliată Vaticanului, infiltrându-se în culte satanice, perioadă în care ar fi descoperit o rețea de pedofilie care opera în Europa și Rusia. Își atribuie și descoperirea prezenței MS-13 la Torino. Mai susține că, la un moment dat, a fost ținta unei tentative de asasinat comise de islamiști radicali la Torino, care i-ar fi plasat o bombă sub mașină.

A locuit o scurtă perioadă ca imigrant ilegal, după expirarea permisului de ședere. Situația sa a rămas incertă până când a fost „descoperit”, în 2005, de dramaturgul Franco Collimato, al asociației culturale Libre din Torino. A colaborat ca expert pentru piesa de teatru AK, il Canto dei Catari (AK, Cântecul catarilor) a lui Collimato, pusă în scenă în 2006, instruindu-i pe actori pentru secvențele despre război.

Cariera literară

Educație Siberiană În 2005, pe când lucra cu Libre, i s-a cerut să scrie povești pentru site-ul asociației. Scrierile sale au fost trimise editurii Einaudi de către dramaturgul Giorgio Cattaneo, iar acesta a primit o comandă pentru ceea ce avea să devină Educație Siberiană.

Romanul se pretinde a fi bazat pe experiențele din copilărie ale lui Lilin, trăite alături de gangsteri siberieni exilați în Transnistria. A devenit rapid bestseller în Italia, ajungând pe locul 10 în topul celor mai vândute cărți, potrivit la Repubblica, în aprilie 2009. Până în iulie același an, cartea vânduse peste 50.000 de exemplare în țară și fusese publicată în 40 de țări până în 2011. Romanul a fost adaptat într-un film regizat de Gabriele Salvatores în 2013. Lilin a participat la scrierea scenariului, aplicându-i chiar el tatuajele lui John Malkovich pentru interpretarea personajului său. În 2016 a avut loc o adaptare teatrală.

Laude