Picnic la Hanging Rock (în ) este un film de mister australian din 1975, regizat de Peter Weir după un scenariu scris de și inspirat din romanul Picnic at Hanging Rock (1967) al lui . Rolurile principale sunt interpretate de , , , și Jacki Weaver. Acțiunea filmului prezintă dispariția câtorva eleve și a unei profesoare în timpul unui picnic organizat la (Victoria, Australia) de Ziua Sfântului Valentin a anului 1900 și efectul ulterior al acestei dispariții asupra comunității locale.

Picnic la Hanging Rock a fost un succes comercial și de critică și a contribuit la atragerea atenției internaționale asupra al cinematografiei. El este considerat pe scară largă drept unul dintre cele mai emblematice și definitorii filme ale Noului val australian. În 1996 a fost votat drept cel mai bun film australian din toate timpurile într-un sondaj realizat de Victorian Centenary of Cinema Committee și .

Filmul a fost restaurat în anul 2025 pentru a fi relansat în cinematografe. Sub supravegherea regizorului Peter Weir, a fost realizată o nouă scanare 4K a negativului original de 35 mm (de la din Australia) de către companiile The Grainery (SUA) și Fixafilm (Polonia). Cu ocazia relansării filmului, editura a publicat o biografie a lui Joan Lindsay, scrisă de Brenda Niall, care descrie experiența școlară a lui Lindsay, reflectată în misterul de la Hanging Rock, semnificația romanului în mediul cultural australian și rezonanța acestuia pentru . Niall examinează în același timp atât romanul lui Lindsay, cât și contribuția ulterioară a acesteia la realizarea filmului.

Rezumat

În anul 1900, de Ziua Sfântului Valentin, elevele de la Colegiul Appleyard, o școală particulară de fete din statul australian Victoria, pornesc într-o călătorie pentru a face un picnic la Hanging Rock, fiind conduse de două profesoare: Miss Greta McCraw și Mlle. de Poitiers. Sara, o orfană retrasă care a fost separată de fratele ei mai mare, Bertie, este forțată să rămână în școală cu profesoara Miss Lumley și cu directoarea școlii, aspra doamnă Appleyard.

Ajunse la Hanging Rock, elevele Miranda, Marion, Irma și Edith părăsesc picnicul pentru a explora zona. Ele trec pe lângă un tânăr englez, Michael Fitzhubert, și prietenul său australian, Albert Crundall. Fetele urcă pe stâncă și adorm sub acțiunea unei forțe ciudate care se manifestă acolo. Mai târziu, cele patru fete se trezesc, iar Miranda, Marion și Irma pornesc în transă către o crevasă ascunsă; Edith le privește și țipă îngrozită, apoi fuge coborând de pe stâncă.

Elevele participante la picnic și Mlle. de Poitiers, care dormiseră, de asemenea, în același timp, se alarmează atunci când se trezesc și observă dispariția celor trei fete și a lui Miss McCraw. Căutarea poliției nu aduce rezultate, în ciuda relatărilor fragmentate ale lui Edith cu privire la dispariția fetelor, la întâlnirea domnișoarei McCraw alergând fără fustă către stâncă și la observarea unui misterios nor roșu.

După ce a avut coșmaruri cu privire la dispariția fetelor, Michael organizează o expediție proprie de căutare, împreună cu Albert. Michael rămâne peste noapte în zona stâncii și o găsește a doua zi pe Irma în viață într-o crevasă, dar își pierde cunoștința din cauza epuizării termice. După întoarcerea lui Albert cu forțele de poliție, Michael îi strecoară o bucată din rochia Irmei. Albert se întoarce pe stâncă pentru a o găsi pe Irma, dar fata nu își amintește ce s-a întâmplat în perioada anterioară și nu poate spune ce s-a întâmplat cu Miranda, Marion sau domnișoara McCraw.

Disparițiile celor trei eleve și a profesoarei provoacă scandal, determinându-i pe unii părinți să-și retragă fetele și creând o stare de neliniște cu privire la viitorul școlii. Atenția presei se concentrează asupra expedițiilor de căutare, în timp ce visele lui Michael cu privire la dispariții continuă, în care Miranda este simbolizată ca o lebedă albă. Ca urmare a faptului că reputația și stabilitatea financiară ale școlii au de suferit în urma scandalului, doamna Appleyard o informează pe Sara că tutorele ei nu a mai contactat colegiul de luni de zile și că nu a mai plătit taxele de școlarizare. Ea o previne că prezența ei în școală este în pericol și că, din cauza neplăților taxelor, nu mai poate participa la cursurile extracurriculare. Sara începe să-și petreacă cea mai mare parte a timpului stând în pat și jelind-o pe Miranda.

Irma, însănătoșită, dar amnezică, urmează să fie trimisă înapoi în Europa pentru a se reîntâlni cu părinții ei. Ea vizitează colegiul în cursul unei lecții de dans pentru a-și lua rămas bun de la restul elevelor, dar este înconjurată de colegele ei, care țipă la ea și îi pun la îndoială amnezia și buna credință. După ce Irma pleacă în lacrimi, Mlle. de Poitiers descoperă că Miss Lumley a legat-o pe Sara de un perete al sălii pentru toată durata lecției sub pretextul de a-i îmbunătăți postura.

Cu o noapte înainte ca restul elevelor să plece în vacanța de Paște, data limită care-i fusese acordată Sarei pentru ca tutorele ei să achite taxele restante, doamna Appleyard o vizitează în cameră pentru a-i spune că trebuie să se întoarcă la orfelinat. După această conversație, directoarea se prăbușește în lacrimi în biroul ei, în ciuda comportamentului ei rece. A doua zi dimineață, Albert îi povestește lui Michael că a visat că sora lui, Sara, l-a vizitat, având la ea floarea ei preferată, pentru a-și lua rămas bun. Mlle. de Poitiers, care își exprimase anterior îngrijorarea pentru sănătatea Sarei, o contactează pe doamna Appleyard pentru a o întreba unde se află Sara, iar directoarea îi spune că tutorele ei a venit să o ia. În aceeași seară, cele două femei iau cina împreună, iar doamna Appleyard, aflată în stare avansată de ebrietate, evită încercările drei de Poitiers de a afla dacă Sara se va mai întoarce în semestrul următor.

Corpul neînsuflețit al Sarei este descoperit ulterior în seră; se pare că ea a sărit de pe acoperișul clădirii principale și s-a prăbușit prin acoperișul de sticlă al serei. Grădinarul aleargă la biroul doamnei Appleyard pentru a raporta tragedia și o găsește stând calm pe un scaun, îmbrăcată în haine de înmormântare și cu valizele deja pregătite. O voce din exterior anunță că doamna Appleyard, care se confrunta cu închiderea școlii sale și era tulburată de disparițiile recente și evenimentele care au urmat, a fost găsită moartă la baza stâncii Hanging Rock, după ce se pare că a căzut în timpul urcării.

În timpul unui flashback cu secvențe din ziua picnicului, afirmă că disparițiile fetelor Miranda și Marion și a domnișoarei McCraw rămân mistere nerezolvate, în ciuda expedițiilor ulterioare de căutare, și continuă să obsedeze comunitatea locală.

Distribuție

— doamna Appleyard, directoarea Colegiului Appleyard — Michael Fitzhubert, un tânăr aristocrat englez — Mlle. de Poitiers, profesoara de limba franceză Jacki Weaver — Minnie, servitoarea colegiului — eleva Miranda St. Clare Margaret Nelson — eleva orfană Sara Waybourne, prietena Mirandei John Jarratt — Albert Crundall, vizitiul familiei Fitzhubert, prietenul lui Michael — sergentul Bumpher, șeful secției locale de poliție — eleva Irma Leopold Christine Schuler — eleva Edith Horton Jane Vallis — eleva Marion Quade — Miss Greta McCraw, profesoara de matematică — Ben Hussey — Miss Lumley, profesoară Frank Gunnell — dl Whitehead — Tom — dr. McKenzie, medicul local Kay Taylor — doamna Bumpher, soția sergentului — colonelul Fitzhubert — polițistul Jones — doamna Fitzhubert — Blanche

Producție stanga|miniatura| Unele lucrări ale , cum ar fi Lost (1886) a lui , au inspirat temele și stilul vizual ale filmului. Romanul Picnic at Hanging Rock a fost publicat în 1967. Patru ani mai târziu, producătoarea de film l-a citit și s-a gândit că ar putea fi adaptat într-un film excelent. Nu s-a gândit inițial să-l producă ea însăși până când (unul din fondatorii ) i-a sugerat să încerce; Lovell a achiziționat drepturile de ecranizare a filmului în anul 1973 pentru suma de 100 de dolari, pe care a plătit-o pe parcursul a trei luni. Ea l-a angajat ca regizor pe Peter Weir, fiind impresionată de calitățile artistice ale filmului , iar Weir i-a convins pe frații gemeni să se implice în activitatea de producere a filmului.

Realizarea scenariului a fost atribuită inițial scenaristului , dar acesta nu era disponibil și l-a recomandat pe confratele său mai renumit , care se specializase în scrierea de scenarii pentru serialele de televiziune.A Dream Within a Dream: documentar (120 de minute, Umbrella Entertainment, 2004) Joan Lindsay avea dreptul să aleagă scenaristul și a aprobat alegerea lui Green, a cărui primă schiță fusese considerată „excelentă” de către producătoarea Patricia Lovell.

Bugetul final al filmului a fost de 440.000 de dolari australieni, care au fost furnizați de companiile producătoare , și . O sumă de 3.000 de dolari a provenit de la câțiva investitori privați.

Filmări miniatura|Conacul (situat în apropierea orașului istoric în Australia de Sud) a fost folosit în film ca sediu al Colegiului Appleyard. Filmările au început în februarie 1975 și s-au întins, în principal, pe durata a șase săptămâni."The Vault", Storyline, Australian Writers Guild, 2011, p. 68 S-au efectuat filmări în zona formațiunii geologice din statul Victoria, la conacul de lângă (în zona rurală a Australiei de Sud) și în studioul South Australian Film Corporation din Adelaide.

și imaginea filmului au fost puternic influențate de lucrările a impresioniștilor australieni, care au fost activi în statul Victoria în anii 1880 și 1890. , un membru proeminent al Școlii de la Heidelberg, a trăit și a pictat adesea în regiunea , care a devenit decorul și locul de filmare ale producției cinematografice Picnic la Hanging Rock.Rogers, Anna Backman (2002). Picnic at Hanging Rock. Bloomsbury Publishing, ISBN 9781839023361. pp. 22–23. Pentru a obține aspectul unei picturi impresioniste pentru film, regizorul Weir și directorul de imagine s-au inspirat din opera fotografului și regizorului de film britanic , care a acoperit obiectivul camerei sale cu diferite tipuri de voaluri pentru a produce imagini difuze și cu focalizare neclară. Boyd a creat un aspect eteric și oniric al mai multor scene prin amplasarea unor voaluri simple de mireasă de diferite grosimi peste obiectivul camerei sale. Montajul peliculei a fost realizat de Max Lemon.

Weir și-a amintit că, deși mai mulți membri ai distribuției și echipei de producție au perceput filmul într-un mod amuzant și distractiv la începerea filmărilor, starea de spirit s-a schimbat odată cu deplasarea în zona formațiunii geologice Hanging Rock:Există ceva anume în acea zonă care este apăsător și deprimant. Nu s-a întâmplat absolut nimic neobișnuit când am fost acolo, dar toți eram nervoși cât timp am fost acolo și ne-am bucurat atunci când am putut pleca în cele din urmă.

Repartizarea rolurilor Peter Weir a distribuit-o inițial pe Ingrid Mason în rolul Mirandei, dar și-a dat seama după câteva săptămâni de repetiții că interpretarea „nu merge” și a distribuit-o în acest rol pe Anne-Louise Lambert. Ingrid Mason a fost convinsă să rămână în rolul unui personaj minor, Rosamund, de către producătoarea Patricia Lovell. Rolul doamnei Appleyard trebuia inițial să fi fost preluat de , dar actrița s-a îmbolnăvit și a fost înlocuită în scurt timp cu . Câteva dintre vocile elevelor au fost dublate în secret de actori profesioniști de voce, deoarece regizorul le-a ales pe tinerele actrițe mai degrabă pentru aspectul lor inocent decât pentru calităților lor interpretative. Actorii vocali nu au fost menționați pe generic, deși, după mai mult de trei decenii, actrița Barbara Llewellyn a dezvăluit că ea a dublat în întregime vocea personajului Edith (interpretat de Christine Schuler, acum Christine Lawrance).

Muzică