Ținutul Putnei a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos. În nord se învecina cu ținutul Bacăului și ținutul Romanului, la est - cu ținutul Tecuciului, în sud avea graniță cu Țara Românească și la vest - cu Ardealul.
Stemă miniatura|left|150px|Sigiliul Divanului Principatului Moldovei cu stema țării înconjurată de 21 de medalioane cu stemele ținutale Stemele ținuturilor apar pentru prima dată pe Sigiliul Divanului Principatului Moldovei (cca. 1806-1812). Stema ținutului Putna este reprezentat de un medalion în care se află zeul Bacchus călare pe un butoi (poloboc) și ținând o cană (cupă) în mâna dreaptă. Butoiul, în calitate de element heraldic, a fost utilizat la elaborarea stemelor județelor Putna și Vrancea.Andrieș-Tabac, Silviu; Ciobanu, Tudor. Un nou document din 1815 cu amprenta sigiliului Divanului Cnejiei Moldovei. In: Heraldica Moldaviae, Ed. Ediția XXVII, 27 aprilie 2023, Chișinău. Chișinău: Lexon-Prim, 2024, Volum 6, pp. 15-32. ISBN 978-9975-87-449-6.Ștefan Borcea. Neînțelegeri pe stema județului, cu Zeul Bachus băgat la mijloc. Adevărul, 11 ianuarie 2018.
Istorie Prima atestare documentară a ținutului Putnei datează la 30 aprilie 1555. Catastihul fiscal întocmit în anul 1591 înregistrează în ținutul Putna 2040 de țărani birnici (capi de familie), 311 boieri și curteni, 42 vătafi, 315 țărani răzeși, 40 fețe bisericești, în total au fost numărate 2.748 gospodării.Documente privind istoria României. Veacul XVI A. Moldova. Volumul IV (1591-1600). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, pp.4-6. În perioada domniei lui Constantin Mavrocordat (1741-1743) a fost implementată reforma administrativ-teritorială, prin care ținuturile Moldovei sunt divizate în ocoale.
Dimitrie Cantemir oferă următoarea caracterizare a ținutului Putnei (Ager Putnensis) în Descrierea Moldovei: se vede că-și are numele dela apa Putnei. Aici este Focșanii, târgușor lângă râul Milcov la marginile Țării Românești. Starostele de aici administra ținutul. Adjudul, târgușor puțin însemnat pe Siret în sus. La piciorul muntelui Vrancei, nu departe de Mira, mănăstire întemeiată de principele Constantin Cantemir, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, dar nu s'a putut afla vre-o urmă, nici de timpul zidirei nici al ziditorului. Locul se chiamă astăzi Crăciuna.Cantemir, Demetrius. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. 1714.
Denumirea de ținutul Putnei a purtat-o și zona dintre Siretul Mare și Sirețel cu cele 10-15 sate. Unul dintre aceste sate, în partea cea mai de sud a acestui Ținut, era Dimăceni/Dămăceni iar zona înconjurată de vechea albie a Siretului, numită azi Cotul Vulturului, din comuna Vulturu, Vrancea și care are o suprafață de aproximativ 75 de hectare, a purtat numele de Soci cel puțin din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. În partea de sud a acestui Ținut al Putnei, peste graniță, pe partea dreaptă a Sirețelului, în Muntenia, se afla Târgul Soci. După înfrângerea rușinoasă de la 1471 de la Soci, Radu cel Frumos construiește în grabă din pământ și lemn, peste graniță, în Moldova, Cetatea Crăciuna, pe această suprafață de aprox.75 de hectare care astăzi poartă numele de Cotul Vulturului în localitatea Vulturu de Jos,Comuna Vulturu, Vrancea. După dobândirea Cetății Crăciuna(nu se știe prin ce mijloace) la anul 1482, la ceva mai mult de un deceniu de la zidirea Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare zidește o biserică lângă Cetatea Crăciuna, aici la graniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, la fel cu hramul Mănăstirii Putna de la Suceava. Biserica se află în localitatea Vulturu de Jos din Comuna Vulturu, Vrancea și exista și la anul 1754 ca o biserică de lemn iar la anul 1686 funcționa ca schit. Singurul pârcălab de Crăciuna pomenit este Mihul, care apare într-un act domnesc din mai 1484. Această Cetate Crăciuna a purtat, conform documentelor vremii, și numele de Putna. Astfel găsim pe prima hartă cunoscută a Moldovei de la 1595 și ulterior pe celelalte hărți ale vremii, la sudul acestui ținut al Putnei, pe malul Stâng al Siretului, cetatea Pudna, Pudna Nova (Pudna noua).
Localități Lista localităților conform recensământului din anii 1774, grupate după ocoale:
Ocolul Polocinului
Homoci, Ungureni, Șăndrești, Cornii de Sus, Cornii de Jos, Florești, Jurjini, Scărișoara, Gălișăștii, Gura Răcătăului, Zlătarii, Vivorenii, Năneștii, Petreștii, Bâțcani.
Ocolul Răcăciuniului
Conțăști, Sascutului, Valea Sacă, Pincești, Cucova, Orbenii, Scurta, Parava, Teiuș, Drăgușeni, Găiștenii, Răcăciune.
Ocolul Luncii
Mărășăști, Pădureni, Călimănești, Domnești, Păunești, Ruginești, Anghelești, Dumești, Buda, Copăcești, Bâlca, Popeni, Urechești-Mocani, Cornățel, Urecheștii-Țăreni, Ploscuțănii.
Ocolul Zăbrăuțului
Cruce de Jos, Satul Nou, Crucea de Sus, Străoanii de Jos, Străoanii de Sus, Muncelul, Fitionești, Diocheți, Spărieți, Movilița.
Ocolul Șușiței
Tăbucești, Răcoasa, Câmpurile, Soveja, Vizantia.
Ocolul Vrancei
Năruja, Poiana, Spinești, Păulești, Nerejul, Coza, Tulnici, Negrilești, Bârsănești, Găurile, Valea Sării, Colacul, Căliman, Voloșcani.
Ocolul Gârlelor
Căpotești, Purcelești, Bălotești, Găgești, Vităneștii de sub Măgură, Cucuieții de sub Măgură, Ireștii de sub Măgură, Ireștii de Sus, Șărbești, Cucuieții de Sus, Clipicești, Vităneștii de Sus, Codrul Sârbilor, Țifești, Oleșăști, Bătinești, Slobozia Morile Preciștii, Făurei.
Ocolul Milcovului de Sus
Floreștii de Sus, Botești, Pățești, Vincsăști, Grozești, Odobești, Pădureni, Căpătan, Miera, Șândilarii de Gios, Șândilarii de Sus.
Ocolul Milcovului de Gios
Vadul Turcului, Mândreștii Vechi, Slobozie Nouă de la Mândrești, Jorăști, Zătonul, Rădulești, Târgul Focșani.
Note
Bibliografie Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. În: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, tomul II, 1965. Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p. Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p. Iliescu, Ionuț; Miron, Gheorghe. Aspecte privind ținutul Putna în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821. In: Cronica Vrancei, nr. XIV; 2012, pp. 9-43 Revenco, Aliona. Unele considerații cu privire la evoluția ținutului Soroca sec. XVI-XVIII. In: „Moldova între tradiție și actualitate" : Conf. șt. dedicată jubileului de 300 de ani de la înscăunarea lui Dimitrie Cantemir, 10 dec. 2010 Ch., 2011, pag. 111-118. Untaru, Gheorghe. Iarmaroacele din ținuturile sudice ale Moldovei între anii 1800-1864. In: Revista arhivelor, nr. 49; TOM: 4, 1987, pp. 404-425. Untaru, Gheorghe. Relațiile dintre stăpânii de pământ și țărani la începutul sec. al XIX-lea în ținutul Putna, așa cum rezultă din documente de arhivă locală. In: Studii și Articole de Istorie, nr. 1, 1956, pp. 151-171. Дмитриев Павел, Георгевич. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 p.
Vezi și Județul Putna
Putna Categorie:Județul Putna (interbelic) Categorie:Focșani Categorie:Județul Vrancea