Cabriès este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna Cabriès este situată într-o zonă deluroasă cuprinsă între platoul Arbois la nord-vest și lanțul muntos Étoile la sud-est. Reședința comunei este amplasată pe un pinten stâncos la o altitudine de 250 de metri, în timp ce restul comunei se întinde între 120 și 200 de metri. Această poziționare face ca satul să fie foarte expus vânturilor, în special mistralului, ceea ce determină un climat cald și uscat vara, dar rece iarna. Influența mării, deși aflată în apropiere (zece kilometri în linie dreaptă), se resimte foarte puțin aici.
Comune limitrofe
Climă În 2010, clima comunei a fost clasificată ca tipic mediteraneană, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna se află într-o zonă cu climat mediteranean, în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon. Aceasta este caracterizată de precipitații reduse vara, o foarte bună expunere la soare (2.600 ore/an), veri calde (21,5 °C), un aer foarte uscat vara și sec în toate anotimpurile, vânturi puternice (cu o frecvență de 40-50 % a vânturilor > 5 m/s) și puține cețuri .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 602 mm, cu 6 zile de precipitații în ianuarie și 1,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Mimet la 11 km distanță în linie dreaptă , este de 13,3 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 725,2 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Geologie Cabriès se află pe versantul nordic al masivului Étoile. Se remarcă existența a două sisteme de orientare a colinelor, aproape ortogonale: un sistem paralel cu pârâul Vallat în partea nordică (zona Calas), care face parte dintr-un ansamblu ce se întinde până la râul Arc, având la vest platoul Arbois și la est câmpia Milles și colina Serre; un sistem paralel cu masivul Étoile în zona Plan de Campagne / Arbois, care se continuă mai mult sau mai puțin până la Vallat și trecerea autostrăzii (cluză), extinzându-se apoi spre Bouc și pintenul său geologic înrudit și mai departe.
Straturi pliate din era secundară (Mezozoic) sunt clar vizibile sub capela Trébillane, vizavi de biserică, însă numeroase alte particularități geologice merită menționate. Cota 223, situată la 700 de metri est de pintenul pe care se află Cabriès, deasupra impasului Argème, este lipsită de vegetație, oferind o priveliște directă asupra substratului stâncos din calcar alb pur al falezelor (precum și un punct de belvedere remarcabil), completată de zona de ravinare dinspre nord, unde nuanțele de roșu domină până la mica câmpie a fostului teren de golf. Aceste faleze continuă pe colina opusă, conturând o potecă spectaculoasă care duce până la șoseaua de Rans. Traseul trece dintr-un punct de belvedere în altul, cu mici peșteri și formațiuni denumite local „brânzeturile” din Couladou. Defileul străbătut de șoseaua Rans este, de asemenea, spectaculos și neașteptat.
Versantul sudic al acestor coline prezintă de asemenea mici bare stâncoase cu surplombe care au servit drept adăposturi.
Tradiția locală consemnează fapte surprinzătoare privind regimul hidrografic, precum stabilirea unor spălătorese renumite până la Marsilia, în zona Couladou, dar și la Fontaube și Fontrouge (Calas), ceea ce lasă să se presupună existența unor debite de apă superioare celor observate în prezent. Prezența apei este strâns legată de relieful carstic, care permite circulația acesteia în subsolul masivului Étoile, dar și de prezența argilei: de culoare neagră în zona aflată la mai puțin de doi kilometri sud, unde a fost exploatată pentru fabricarea cimentului, și de culoare portocalie sau roșie pe colina Champouse. Această prezență a argilei, împreună cu fazele sale de dilatare și contracție, plasează câmpiile din zona Cabriès în zona cu risc geologic, asemenea tuturor câmpiilor din regiune.
În 1895, la Calas, lipsa surselor de apă a dus la amenajarea unei conducte de alimentare cu apă de la bazinul Réaltort.
Subsolul ar conține resurse de cărbune (bazinul Gardanne), ceea ce a determinat compania Charbonnages de France să se intereseze de zonă la un moment dat. Potrivit părintelui Rey, o mină de lignit ar fi existat la Plan de Campagne la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fără succes.
Hidrografie Grand Vallat este principalul curs de apă care străbate comuna, „vallat” desemnând un curs de apă, termen folosit pentru numeroase alte pâraie din regiune. Acesta coboară din bazinul Simiane, de la Mimet, și adună toate apele din această parte a versantului masivului Étoile.
Mai multe alte pâraie drenează câmpia de la poalele masivului Étoile, săpând în bariera colinelor sudice pentru a curge în direcția colinelor nordice. Primul, pârâul Baume-Barragne (Vallat de Beaume Barragne pe hărțile de stat major), drenează zona Plan de Campagne, traversează sistemul de coline sudice, apoi câmpiile din Arbois, trece pe lângă hipodrom, unde a ieșit de mai multe ori din matcă, pentru a se vărsa în Réaltort. Acolo ar contribui la resurgerea Infernetului. Pârâul care izvorăște din Foraine drenează și zona Fontaube, îndreptându-se spre Calas. Capriciile sale au dus la amenajarea lui sub intersecția D8/D543, într-un spațiu de joacă cu dig de retenție. Conform hărților, apare sub denumirile de pârâul Fontaube, Vallat de Calas și chiar torent, apoi canal de drenaj pe hărțile de stat major. Al treilea, format prin unirea Couladou și a pârâului Rans, este alimentat de bazinul umed din sudul zonei Verger, unde prezența coada-calului este semnificativă. Acesta apare pe hărțile de stat major sub denumirea de Vallat de Planque. Cele trei pâraie colectează apele din această parte a versantului masivului Étoile până la Septèmes.
Câmpia din Calas era deja drenată în perioada romană în jurul vilei romane Trebillane, iar toată zona adiacentă Grand Vallat este clasificată drept zonă inundabilă.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Cabriès este clasificată drept zonă de centură urbană, conform noii grile comunale de densitate în 7 niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea face parte din unitatea urbană Marsilia-Aix-en-Provence, o aglomerație interdepartamentală, în cadrul căreia este o comună de periferie . De asemenea, comuna aparține de zona metropolitană a Marsiliei - Aix-en-Provence, din care face parte ca o comună din coroană. Această arie, care include 115 comune, este clasificată în categoria ariilor cu 700.000 de locuitori sau mai mulți (cu excepția Parisului) .
Utilizarea terenurilor Ocuparea terenurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată prin predominanța pădurilor și a mediilor semi-naturale (46,9 % în 2018), în scădere față de 1990 (50,3 %). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (22,1 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (22,1 %), păduri (21,9 %), zone agricole heterogene (10,6 %), terenuri arabile (9,4 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicație (5,7 %), spații verzi artificializate, neagricole (3,8 %), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (3 %), ape continentale (1,5 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transporturi Căi rutiere Cabriès este situată pe fosta RN 543 (actuala RD 543), care leagă Sault de Septèmes-les-Vallons.
Cabriès se află la 5 kilometri de nodul rutier de la Plan de Campagne, situat pe autostrada A51, care asigură o legătură rapidă spre sud, în direcția Marsilia, și spre nord, în direcția Aix-en-Provence, Manosque, Sisteron și Gap.
Accesul secundar este asigurat de RD 8, care leagă Cabriès de Calas la nord-vest, de Bouc-Bel-Air la est, de RD 60a, care leagă Cabriès de Les Pennes-Mirabeau la sud-vest și, de asemenea, de Bouc-Bel-Air la vest, precum și de RD 60b, care leagă tot de Bouc-Bel-Air, la sud.
Transport feroviar Gara Aix-en-Provence TGV, aflată pe linia de mare viteză Paris – Marsilia, este situată la limita comunei, la 3 kilometri vest de Calas. Zeci de trenuri opresc zilnic aici, având direcții spre Paris, Lyon, Strasbourg, Lille și Coasta de Azur.
Gara Bouc – Cabriès, aflată pe linia Marsilia – Aix-en-Provence – Briançon, situată la 2 kilometri sud de centrul comunei, este închisă pentru transportul de călători. Cele mai apropiate gări de Cabriès de pe această linie sunt cele din Septèmes-les-Vallons, la sud, și Simiane-Collongue, la est, fiecare situată la 5 kilometri de Cabriès. Ambele sunt deservite cu o frecvență de 2 sau 3 trenuri pe oră în fiecare direcție.
Toponimie Numele „Cabriès” provine de la cabri, care în provensală înseamnă „capră”, de aici și capra roșie de pe blazon, precum și, probabil, de la promontoriul stâncos („Pitonul”) pe care este așezat satul originar, accesibil cu ușurință doar turmelor de caprine. De remarcat că promontoriul vecin este cel din Bouc, Bouc-Bel-Air, fără legătură cu animalul.
Istorie Preistorie și Antichitate Regiunea este bogată în urme de locuire din neolitic: colinele învecinate păstrează vestigii ale numeroaselor oppida, iar cel de la Baou-Roux (comuna Bouc-Bel-Air) protejează partea de sud a teritoriului, la mai puțin de doi kilometri distanță. Ocupat deja acum 6.000 de ani, săpăturile arheologice au identificat aici o așezare aparținând culturii Couronnienne, datând din perioada aproximativ -3200 până în -2500. Zona Plan de Campagne adăpostește mai multe adăposturi naturale care au livrat artefacte din neolitic.
Celto-ligurii stabiliți la Baou-Roux și în Cabriès făceau parte din tribul Salluvii, a cărui capitală era Entremont, situată la nord de actualul Aix-en-Provence.
În Antichitate, se formează alianțe între Massillia și romani, care în cele din urmă anexează regiunea prin forță militară în anul -124, distrugând numeroase oppida în acest proces. Perioada care urmează este marcată de înființarea unor domenii agricole romane, după cum atestă vila de la Trebillane din Calas, situată pe o câmpie fertilă irigată de Grand Vallat. Calas ar putea fi Calcaria menționată pe Tabula Peutingeriana (în dreapta) și în Itinerarium Antonini.
Primele mențiuni ale acestei villa datează din 1910, când abatele Chaillan vorbește despre fragmente ceramice și diverse obiecte, precum și despre denumirea locului: „les vestiges” („vestigiile”). Însă descoperirea propriu-zisă a avut loc abia în 1960, când colonelul Monguilan a identificat-o în urma unor fotografii aeriene. Vila este clar vizibilă și pe imaginea satelitară actuală de pe Géoportail. Se pare că a fost activă din secolul I î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr.