Charles-Marie-Photius Maurras () a fost un propagandist de extremă dreaptă, militant și teoretician al antisemitismului ca sistem de stat, colaboraționist cu regimul de ocupație german, autor, poet și critic literar francez. A fost un organizator și principal filosof al Acțiunii Franceze, o mișcare politică monarhistă, corporatistă și contrarevoluționară. A incitat la executarea gaulliștilor, comuniștilor și luptătorilor francezi pentru Rezistența anti-nazistă. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1938, dar a fost exclus în 1945, în urma condamnării la închisoare pentru pactizare cu inamicul.
Tinerețe stanga|miniatura|191x191px|Un tânăr Maurras în 1877 Maurras s-a născut la 20 aprilie 1868 într-o familie provensală, fiind crescut de mama și bunica sa într-un mediu catolic și monarhist. La începutul adolescenței, a devenit surd.
La vârsta de 17 ani a publicat primul articol în revista Annales de philosophie chrétienne.
În 1887, la vârsta de 19 ani, s-a mutat la Paris pentru a scrie critică literară în revista Observateur.Alain-Gérard Slama, "Maurras (1858 (sic)-1952): ou le mythe d'une droite révolutionnaire" , article first published in L'Histoire in 2002
În 1899, Maurras a fondat revista Acțiunea Franceză, o ramură a ziarului creat de Maurice Pujo și Henri Vaugeois în anul precedent.
Activitate politică miniatura|303x303px|Maurras în 1925 Maurras a susținut intrarea Franței în Primul Război Mondial împotriva Imperiului German. În timpul războiului, l-a acuzat pe bancherul Emile Ullman că ar fi agent german, ceea ce a dus la demisia acestuia din consiliul de administrație al Comptoir d'Escompte. Apoi a criticat Tratatul de la Versailles, considerându-l prea indulgent cu Germania și a condamnat politica de cooperare a lui Aristide Briand.Biographical notice on Maurras on the Académie française's website
Perioada interbelică În 1925 a cerut uciderea lui Abraham Schrameck, ministrul de interne, care ordonase dezarmarea ligilor de extremă dreaptă. Pentru această instigare, a fost condamnat la o amendă și un an de închisoare cu suspendare.Biographical notice on Maurras on the Action Françaises website
În 1927, sub papa Pius al XI-lea, mai multe lucrări ale lui Maurras au fost incluse în Index Librorum Prohibitorum, iar ziarul Acțiunea Franceză a devenit primul cotidian interzis de Biserica Catolică. Tot în acel an, Vaticanul a interzis accesul membrilor AF la împărtășanie.Arnal, Oscar L., Ambivalent Alliance: The Catholic Church and the Action Française, 1899-1939, pp.174-75 (Pittsburgh: University of Pittsburgh Press, 1985).
În 1936, după ce a amenințat cu moartea pe Léon Blum, liderul socialist francez, Maurras a fost condamnat la opt luni de închisoare. Temându-se de comunism, s-a alăturat pacifiștilor și a lăudat Acordul de la München din 1938.
La 8 iunie 1938, după eșecuri repetate începând din 1924, Maurras a fost ales membru al Academiei Franceze. În același an, Papa Pius al XII-lea a anulat condamnarea Acțiunii Franceze de către predecesorul său.
Al Doilea Război Mondial În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Maurras s-a opus Germaniei naziste și Italiei fasciste, dar a susținut Regimul de la Vichy, considerând că Franța Liberă era un stat marionetă al Uniunii Sovietice. El și-a explicat sprijinul pentru Vichy, scriind: „Ca regalist, nu am pierdut niciodată din vedere necesitatea monarhiei. Dar pentru a-l întrona pe moștenitorul regal, moștenirea trebuia salvată.”François-Marin Fleutot, Des Royalistes dans la Résistance (Flammarion, 2000)Le Petit Marseillais, 9 February 1941. Quoted by Bruno Goyet, op.cit., p. 84
După prăbușirea regimului de la Vichy, Maurras a fost acuzat de complicitate cu inamicul și a fost condamnat la închisoare pe viață. Academia Franceză i-a declarat locul vacant, fără a-l exclude formal (la fel ca în cazul mareșalului Pétain), și a ales un succesor după moartea sa.
Ultimii ani din viață Ultimii ani din viață, petrecuți în mare parte în închisoarea de la Clairvaux, au fost pentru Maurras și un prilej de introspecție asupra chestiunii Rezistenței și a tratamentului aplicat evreilor în timpul războiului. Cu toate acestea, el a continuat să susțină necesitatea unui antisemitism de stat, afirmând că evreii ar avea o naționalitate proprie, diferită de cea franceză.Charles Maurras, Votre bel aujourd'hui, éd. Fayard, 1953, p. 457-458
În 1949, Maurras și Maurice Pujo au trimis o scrisoare către ministrul justiției, solicitând revizuirea procesului lor.
La 21 martie 1952, Charles Maurras a beneficiat de o grațiere medicală, acordată de președintele Vincent Auriol și a fost transferat la o clinică din Saint-Symphorien.
La 13 noiembrie 1952, a cerut să i se administreze ultimele sacramente. La 15 noiembrie a cerut rozariul.
A murit în dimineața zilei de 16 noiembrie 1952 și a fost înmormântat în cimitirul din Roquevaire (Bouches-du-Rhône). See footnote 10.
Galerie
Note
Vezi și Acțiunea Franceză
Categorie:Nașteri în 1868 Categorie:Nașteri pe 20 aprilie Categorie:Decese în 1952 Categorie:Decese pe 16 noiembrie Categorie:Filozofi francezi Categorie:Agnostici francezi Categorie:Antimarxism Categorie:Contrarevoluționari Categorie:Antigermanism Categorie:Persoane surde Categorie:Francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Francezi din secolul al XX-lea Categorie:Oameni din Martigues