miniatura|Însemnul Armatei Fantomă, nefolosită de unitatea propriu-zisă, dar asociată cu aceasta după război Armata Fantomă a fost o unitate de înșelăciune tactică a Armatei Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscută oficial sub numele de 23rd Headquarters Special Troops. Unitatea, formată din 1.100 de oameni, avea misiunea de a înșela forțele lui Hitler și să le inducă în eroare în privința dimensiunii și amplasării trupelor aliate pentru a oferi unităților reale din alte zone timpul necesar pentru manevre. Creată la 20 ianuarie 1944, Armata Fantomă a sosit în Europa în mai, cu mai puțin de Ziua Z și s-a întors în Statele Unite la sfârșitul războiului, în iulie 1945. Pe parcursul activității sale, Armata Fantomă a desfășurat peste 20 de campanii de diversiune, prin tancuri gonflabile, camioane cu difuzoare, transmisii radio false, scenarii și simulări.
Povestea a fost ținută secretă după război până când a fost declasificată în 1996. Unitatea a fost subiectul unui documentar PBS din 2013. Membrii Armatei Fantomă au fost distinți cu Medalia de Aur a Congresului în februarie 2022.
Tactici miniatura|Tanc gonflabil, modelat după M4 Sherman
Înșelăciune vizuală Unitatea a 603-a de Ingineri de Camuflaj era dotată cu tancuri gonflabile, tunuri, jeep-uri, camioane și avioane pe care le umflau cu compresoare de aer, apoi le camuflau sumar astfel încât recunoașterea aeriană inamică să le poată vedea. Ei puteau crea piste de aterizare false, tabere militare (cu rufe false atârnate pe sfori), parcuri auto, baterii de artilerie și formațiuni de tancuri în câteva ore. Mulți dintre membrii acestei unități erau artiști, recrutați din școlile de artă.
Înșelăciune sonică Compania Specială de Servicii de Semnalizare 3132 s-a construit sub conducerea colonelului Hilton Railey. Ajutați de ingineri de la Bell Labs, o echipă din 3132 a mers la Fort Knox pentru a înregistra sunetele unităților blindate și de infanterie pe o serie de discuri de efecte sonore pe care le-au adus în Europa. Acest program era înregistrat pe înregistratoare cu fir de ultimă generație (predecesoarele magnetofonului) și apoi redat cu amplificatoare puternice și difuzoare montate pe autoșenile. Sunetele puteau fi auzite la 24 km distanță.
Înșelăciune radio „Radio-ul fals”, cum i se spunea, era gestionat de Compania de Semnalizare. Operatorii speciali creau rețele de trafic false, imitând operatorii radio din unitățile reale. Operatorii Campaniei Speciale de Semnalizare imitau stilul de cod Morse al unui operator plecat, astfel încât inamicul să nu detecteze că unitatea reală și operatorul să radio dispăruseră de mult.
Atmosferă Unitatea folosea și efecte teatrale pentru a suplimenta celalte înșelăciuni. Colectiv numite „atmosferă”, acestea includeau simularea prezenței unor unități reale prin aplicarea însemnelor divizionare, pictarea însemnelor unității corespunzătoare pe vehicule și desfășurarea campaniilor individuale ca și cum ar fi fost sedii regimental-divizionare. Aceleași câteva camioane acoperite, cu doar doi oameni vizibili în scaunele din spate pentru a părea pline cu infanterie motorizată, erau conduse în buclă pentru a da impresia de convoaie lungi. Poliția militară era dispusă la intersecții purtând însemnele diviziei, iar o pearte din personal se deghizau ca generali de divizie și ofițeri de stat major care vizitau orașe unde agenții sau observatorii inamici erau susceptibili să îi vadă. Câteva tancuri și piese de artilerie reale erau ocazional atribuite unității pentru a face „manechinele” să pară mai realiste din depărtare.
Note
Bibliografie
Vezi și Al Doilea Război Mondial
Categorie:Unități militare Categorie:Statele Unite în al Doilea Război Mondial