Dammartin-en-Goële este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna este situată la aproximativ 18 kilometri pe șosea la nord de Claye-Souilly.
Comune limitrofe
Hidrografie Rețeaua hidrografică a comunei este alcătuită din opt cursuri de apă înregistrate: Thève, cu o lungime de 33,55 km, afluent al Oise; pârâul Vivien, 3,60 km, afluent al Launette; pârâul Courtois, 2,51 km, afluent al Launette; șanțul 01 al comunei Ève, 2,74 km, afluent al pârâului Courtois; șanțul 01 al comunei Othis, 1,89 km; șanțul 02 al comunei Othis, 2,65 km; șanțul 03 al comunei Othis, 2,63 km, afluenți ai cursului de apă 03 al comunei Ève; pârâul Thieux, cu o lungime de 3,78 km, afluent al Biberonne.
Lungimea totală a cursurilor de apă de pe teritoriul comunei este de 6,37 km.
Geologie și relief Comuna face parte din regiunea tradițională numită Goële. Ea este clasificată în zona de seismicitate 1, corespunzătoare unei seismicități foarte scăzute.
Climă În 2010, clima comunei era de tip oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este încadrată la climat oceanic alterat, situându-se într-o zonă de tranziție între regiunile climatice „Sud-vestul bazinului Parisului” și „Nord-estul bazinului Parisului”.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,5 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,1 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 738 mm, cu 11 zile de precipitații în ianuarie și 8,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Le Plessis-Belleville la 7 km distanță, este de 11,6 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 594,8 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Dammartin-en-Goële este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Dammartin-en-Goële, o aglomerație intra-departamentală care reunește trei comune, dintre care ea este oraș-centru. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele din coroana acestuia. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor din comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată de ponderea ridicată a suprafețelor agricole (38,4 % în 2018), aflate în scădere față de anul 1990 (53,3 %). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (33,8 %), zone urbanizate (30,6 %), păduri (23,8 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (4,2 %), zone agricole eterogene (3,4 %), mine, depozite de deșeuri și șantiere (3 %), pajiști (1,2 %).
În paralel, L’Institut Paris Région, agenția de urbanism a regiunii Île-de-France, a realizat un inventar digital al ocupării solului din Île-de-France, denumit MOS (Mode d’occupation du sol), actualizat periodic încă de la prima sa ediție din 1982. Elaborat pe baza fotografiilor aeriene, MOS distinge spațiile naturale, agricole și forestiere, dar și spațiile urbane (habitat, infrastructuri, echipamente, activități economice etc.), conform unei clasificări care poate cuprinde până la 81 de categorii, diferită de cea utilizată de Corine Land Cover. Institutul pune de asemenea la dispoziție instrumente care permit vizualizarea, prin fotografie aeriană, a evoluției ocupării solurilor în comună între 1949 și 2018.
Căi de comunicație și transport Căi rutiere Comuna este conectată la RN 2 printr-un nod rutier situat la sud de oraș și un altul la nord (asigurând accesul la Zona de Activitate), care face legătura cu autostrada A104, apoi cu autostrăzile A3 și A1 spre Paris. În direcția opusă, RN 2 se îndreaptă prin Oise către Le Plessis-Belleville, Nanteuil-le-Haudouin, iar în departamentul Aisne către Soissons.
Transport feroviar Comuna este deservită de gara Dammartin - Juilly - Saint-Mard, situată în Saint-Mard, pe linia La Plaine – Hirson și Anor (frontieră), fiind deservită atât de trenurile liniei K din rețeaua Transilien (Paris-Nord – Crépy-en-Valois), cât și de trenurile TER Picardie (Paris – Laon).
Toponimie Numele localității este menționat sub formele H. de Domno Martino în 1080; Castrum Domni Martini în jurul anului 1107; Burgus Beati Martini în 1185Arhivele Oise, H 249.; Domnus Martinus in Goella în 1220Arhivele Naționale ale Franței, S 5186, fol. 21.; Donnus Martinus în 1222Arhivele Naționale ale Franței, S 1422.; Dampnus Martinus in Goella în 1257; Danmartin în 1262; Danpnus Martinus in Gouella în 1270Arhivele Naționale ale Franței, S 104, n° 10.; Dannus Martinus in Guoella în 1271Arhivele Naționale ale Franței, S 104, n° 5.; Dompnus Martinus de Gouella în 1289Biblioteca Națională, Picardia 314, nr. 33; Dampmartin en Gouelle în 1299Arhivele Naționale ale Franței, K 1169a.; In pago Meldicensi, de villa que Domnus Martinus în secolul al XIII-lea; Danmartin en Gouere în 1301; Don Martin în 1326Arhivele Oise, H 250.; Dempmartin en Gouelle în 1369Arhivele Naționale ale Franței, S 2300, n° 1.; Dampmartin en Gouele în 1394; Dampmartin en la Gohelle în 1430; Dampmartin en France în 1486Arhivele Naționale ale Franței, S 1001.; Dampmartin en Goille în 1556; Dampmartin en France în 1643Arhivele Seine-et-Marne, H 628; Dammartin en l’an IX.
Hagiotoponimul ascuns, „Dammartin”, provine de la Domnus Martinus, numele latin al sfântului Martin de Tours, care a evanghelizat regiunea Goële în secolul al IV-lea. Etimologia populară, derivată din legendele vechi, face să provină „Dammartin” de la numele statuii Fecioarei pe care sfântul Martin de Tours ar fi instalat-o, locuitorii numind-o „doamna lui Martin” sau „Dame Martin”.
Dammartin-en-Goële a dat numele său conților de Dammartin și a stat la originea a două familii de Dammartin.
Istorie
Evul Mediu Conții de Dammartin apar începând cu anul 1021. Primul dintre aceștia a fost Manassès, provenind din casa de Montdidier și vasal al lui Odo al II-lea de Blois. Constituirea acestui comitat în vestul fostului comitat de Meaux coincide cu criza de succesiune din Champagne dintre contele de Blois și regele Robert al II-lea cel Pios.
Dammartin-en-Goële a fost reședința unui comitat care a revenit lui , companion al Ioanei d'Arc, prin căsătoria sa din 1439 cu Marguerite de Nanteuil, moștenitoarea comitatului de Dammartin.
În secolul al XII-lea, orașul avea un priorat parohial și o leprozerie. Prioratul aparținea abatelui de la Rurecourt (această mănăstire făcând parte din dioceza Beauvais). Totuși, în 1236, un incendiu a distrus aproape întreaga localitate.
În 1431, Carol al VII-lea a confiscat Dammartin de la stăpân, contele de Fayel, și l-a dat Margueritei de Nanteuil. Aceasta l-a transmis, prin căsătoria sa din 1439, soțului ei , companion al Ioanei d'Arc. Chabannes, căzut în dizgrație la curtea lui Ludovic al XI-lea, a fost prigonit, i-au fost confiscate bunurile și a fost închis la Bastilia, de unde a evadat. Totuși, s-a reconciliat cu regele și, în 1480, s-a întors în comitatul său de Dammartin. El a reconstruit o biserică ruinată dedicată Notre-Dame, iar rămășițele sale pământești au fost depuse aici în 1488.
Epoca modernă În 1554, familia de Chabannes a vândut comitatul de Dammartin cancelarului Anne de Montmorency. În 1593, orașul este cucerit de Henric al IV-lea. În 1632, pământul este confiscat după execuția lui Henric al II-lea, iar Dammartin este dat prințului de Condé. În 1694, aici se înființează un nou spital. În apropiere se află castelele Corbie, Moussy-le-Vieux, Saint-Laurent și Thuillerie.
Castelul a fost demantelat de Richelieu. Amplasamentul său domină în continuare orașul: esplanada Castelului.
Epoca contemporană La 4 octombrie 1944, o rachetă balistică V-2 s-a prăbușit asupra Dammartin-en-Goële.
Din 2012, biblioteca municipală din Angers deține Histoire des comtes de Dammartin, un manuscris din secolul al XVI-lea.
La 9 ianuarie 2015, doi jihadiști s-au baricadat într-o întreprindere din comună. Managerul a fost eliberat. S-a constatat rapid că era vorba de Chérif și Saïd Kouachi, autorii atentatului asupra revistei Charlie Hebdo comis cu două zile înainte, informație confirmată ulterior de ministrul de Interne . Elevii din toate instituțiile de învățământ ale comunei au fost ținuți în incintă pe durata zilei. În timpul unui asalt efectuat de GIGN, în jurul orei 17:00, frații Kouachi au fost uciși, iar un angajat ascuns în interiorul firmei a scăpat nevătămat.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2022, comuna număra 11 508 locuitori, în creștere cu +19,33 % față de 2016 (Seine-et-Marne: +3,92 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).
Cultură locală și patrimoniu Monumente și locuri remarcabile Comuna deține două monumente înregistrate în inventarul monumentelor istorice (Base Mérimée): Biserica Notre-Dame, situată în apropierea sitului castelului. Construită de Antoine de Chabannes în jurul anului 1480. Clasificată ca monument istoric. Biserica Saint-Jean-Baptiste, lângă cimitir, datând din secolul al XI-lea; singurele elemente vechi păstrate sunt portalul, adăugat de Antoine de Chabannes, și o capelă.
Alte locuri și monumente În apropierea bisericii Notre-Dame se află intrarea unor beciuri dimiere, adică un depozit în care, sub Vechiul Regim, era stocat produsul zeciuielii. Capela fostului spital adăpostește muzeul gestionat de Societatea de Istorie și Arheologie a Goële.
Personalități (1408–1488), militar francez, conte de Dammartin.
Note
Referințe
Bibliografie
Vezi și Lista comunelor din Seine-et-Marne
Legături externe
Resurse relevante pentru geografie:
Resurse relevante pentru mai multe domenii:
Categorie:Comune din Seine-et-Marne