miniatura|Joseph Moskowitz cântând la țambal (circa anii 1920) Joseph Moskowitz (în , ) a fost un țambalist, compozitor, proprietar de restaurante și muzician american de origine evreiască din România, activ la New York în prima jumătate a secolului al XX-lea. Descendent al unei familii de muzicanți de , este printre cei mai cunoscuți țambaliști americani ai epocii sale și avea un repertoriu vast, care includea nu doar muzică evreiască, ci și muzică românească, clasică și ragtime. Se estimează că a compus peste 100 de piese pentru țambal, inspirate din diverse influențe muzicale. Restaurantul său, Moskowitz & Lupowitz, situat pe Second Avenue, a devenit în anii 1920 și 1930 o destinație populară și un loc de întâlnire pentru celebrități.

Biografie

Tinerețea Moskowitz s-a născut la Galați în iulie 1879. Tatăl său, Moses Moskowitz (poreclit Moshe Țimbler), a fost muzicant klezmer și țambalist, fiind primul profesor al lui Joseph. Joseph a învățat de la tatăl său atât țambalul, cât și vioara. Un alt membru al familiei, vărul său Jonah Diamant, poreclit tot Țimbler, a devenit și el țambalist. Joseph a fost prieten din copilărie cu scriitorul Konrad Bercovici, născut tot la Galați. În tinerețe, Joseph a susținut turnee în Ungaria, România, Galiția și Istanbul și a cântat pe vasele de pe Dunăre. Se pare că a colaborat și cu trupe de cântăreți de Broder. A emigrat în Statele Unite în decembrie 1907, împreună cu soția sa, Rebecca, îmbarcându-se din Bremen. miniatura|Portret de studio al trupei Blondzhene shtern în jurul anului 1906, cu Joseph Moskowitz în spate

Activitate muzicală și în domeniul restaurantelor Moskowitz a venit inițial în Statele Unite, se pare, la invitația de a susține un concert la Boston. După ce a avut apariții în cafenele din acel oraș și din New York, a întreprins un turneu prin Statele Unite timp de cinci ani, adesea alături de Matus Gypsy Ensemble sau în orchestre de hotel. Acest turneu a contribuit semnificativ la formarea stilului și repertoriului său, care a ajuns să includă nu doar muzică evreiască și românească, ci și piese internaționale cosmopolite și muzică americană contemporană.

La un moment dat între 1909 și 1913 (sursele diferă), a deschis un restaurant – Moskowitz Wine Cellar – pe Rivington Street, în cartierul Lower East Side din Manhattan. Soția sa era bucătăreasa. Restaurantul era o pivniță îngustă, iluminată cu lămpi pe gaz, cu scene pastorale românești pictate pe pereți, unde până la o sută de clienți fumau și beau vin în timp ce îi ascultau interpretarea. A devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite în martie 1915.

Cariera sa discografică a început în 1916, într-o perioadă în care industria înregistrărilor „etnice” din New York se extindea rapid. Între 1916 și 1917 a realizat aproximativ 30 de discuri pentru , cuprinzând în special muzică românească, dar și , și diverse piese europene și sud-americane. Înregistrările sale din acea epocă au fost realizate cu acompaniament la pian, de obicei de către Max Yussim, alături de care a susținut și concerte. Repertoriul său vast și cunoștințele sale profunde despre muzica românească i-au influențat și pe alți artiști evrei din zona New York-ului, precum Dave Tarras.

Ulterior, s-a mutat pe Houston Street, unde a deschis restaurantul Little Rumania. Localul a devenit foarte popular, mai ales printre evreii români și tinerii scriitori, și a fost extins în pivnița alăturată pentru a face față clientelei tot mai numeroase. Acolo, Moskowitz cânta frecvent la instrumentul său, împărțind scena cu violoniști și pianiști de top. Scriitorul britanic Stephen Graham, care a petrecut o perioadă la New York în anii 1920, a relatat o seară petrecută la Little Rumania: la începutul serii, Moskowitz se plimba printre oaspeți în timp ce un cântăreț și un pianist interpretau melodii idiș și americane. Apoi, când localul se umplea, urca pe scenă și cânta piese folclorice europene (românești, ungurești, rusești, franceze), precum și lucrări clasice ușoare de Ceaikovski și Brahms. Abia târziu în noapte începea să cânte melodii de dans, pe care grupuri de bărbați evrei le jucau cu entuziasm. stanga|miniatura|Joseph Moskowitz, cca. anii 1910 Mai târziu a deschis un nou restaurant, Moskowitz & Lupowitz, pe Second Avenue, colț cu Second Street. Acest local mai rafinat a început să atragă numeroase personalități, boemi și scriitori, printre care Jascha Heifetz, Eddie Cantor, Sid Caesar, Mischa Elman, Joseph Pulitzer, Abraham Reisen și HL Mencken. Moskowitz continua să-și încânte oaspeții cântând până târziu în noapte, în timp ce aceștia savurau mâncăruri consistente din bucătăria evreiască românească.

În anii 1920, Moskowitz apărea regulat la radio în zona New Yorkului, pe posturi precum WGBS, WEAF și rețeaua WJZ. Aceste apariții erau adesea solo, dar uneori era acompaniat de pianistul său de lungă durată, Max Yussim. Muzica interpretată consta adesea din lucrări clasice sau aranjamente proprii după melodii populare rusești, românești și evreiești. A atras și atenția producătorului și a devenit uneori invitat special în seria sa populară Roxy and the Gang. În aceeași perioadă a avut numeroase apariții scenice, inclusiv la Carnegie Hall și Town Hall din New York. În martie 1924 s-a recăsătorit, cu a doua soție, Rose.

Deși a mai înregistrat ocazional la începutul anilor 1920, următoarea perioadă importantă de activitate discografică a fost între 1927–1928, când a realizat câteva discuri solo și aproximativ zece piese klezmer și românești împreună cu orchestra lui , pentru Brunswick Records, avându-l pe la clarinet.

În anii 1930, Moskowitz a continuat să-și conducă restaurantul și să cânte. Se pare că a susținut și un turneu la Montreal în 1936. Se crede că a avut o apariție necreditată, cântând la țambal în două scene de restaurant din filmul idiș Der Lebediker Yosem (Orfanul viu, 1939) regizat de . În jurul anului 1940 a părăsit New Yorkul, după o dispută cu partenerul său Lupowitz, și și-a vândut partea din restaurant. Louis Anzelowitz, care fusese măcelar în local, a cumpărat acțiunile lui Joseph și a devenit în cele din urmă proprietarul unic, conducând restaurantul până în 1966. Sub noua conducere, Moskowitz & Lupowitz și-a păstrat numele și a continuat să atragă personalități. miniatura|Joseph Moskowitz și muzicieni în Washington D.C., în jurul anului 1950 După plecarea din New York, Moskowitz s-a stabilit la Akron, Ohio, în jurul anului 1940, unde a susținut concerte la Jewish Center și la Romany Restaurant. A continuat să compună și muzică nouă, semnând uneori cu numele Joseph Moss. Până în 1943 a părăsit Akronul și s-a mutat la Washington, D.C. Acolo a cântat regulat la Michel’s French Restaurant, lângă , din 1943 până la moartea sa.

Ultima sa sesiune de înregistrări a avut loc la Washington în 1953 și a fost lansată pe un disc de 10" intitulat Cymbalom Melodies, la casa Romany Records. Înregistrarea a fost realizată la Michel’s Restaurant, cu Bela Hargy la pian, și a constat în principal din piese românești (selecții din acest album, alături de multe dintre înregistrările sale mai vechi, au fost reeditate în 1996 de Rounder Records pe CD-ul The Art of the Cymbalom: The Music of Joseph Moskowitz 1916–1953).

A murit din cauza unor probleme cardiace la din Washington D.C., la 27 iunie 1954, la vârsta de 76 de ani. A fost înmormântat în Mount Lebanon Cemetery din .

În cultura populară Moskowitz și restaurantul său au fost menționați în mai multe memorii și romane din epocă, printre care New York Nights (1927) de Stephen Graham, Jews without Money (1930) de , Dust of New York (1919) de prietenul său din copilărie Konrad Bercovici și Gershn in Amerike (1963) de Chaver-Paver (Gershon Aynbinder).

Moskowitz a afirmat că a compus peste 100 de piese de-a lungul vieții, deși nu este clar câte dintre acestea erau adaptări ale unor melodii folclorice existente. În timpul renașterii muzicii klezmer din anii 1970–1980, a existat un interes reînnoit pentru descoperirea, reeditarea și reinterpretarea vechilor înregistrări de muzică evreiască. Interpretări ale compozițiilor și înregistrărilor sale au fost realizate de formații precum Klezmer Conservatory Band, The Klezmatics, și Flying Bulgar Klezmer Band.

Piesele originale ale lui Moskowitz au fost incluse, de asemenea, în numeroase compilații de reeditări de-a lungul anilor, printre care: Classic Ragtime (RCA Victor/BMG, 1998), Klezmer Pioneers: European and American Recordings, 1905–1952 (Rounder Records, 1993), From Avenue A to the Great White Way (Columbia Records, 2002), Klezmer Music: Early Yiddish Instrumental Music: 1908–1927 (Arhoolie Records, 1997) precum și un CD integral dedicat înregistrărilor sale — The Art of the Cymbalum (Rounder Records, 1996).

Note

Legături externe

Înregistrări Joseph Moskowitz în colecția Bibliotecii Congresului În memoria lui Joseph Moskowitz pe KlezmerShack 29 de înregistrări Joseph Moskowitz în Colecția Mayrent de la Universitatea din Wisconsin–Madison Meniu din 1940 din colecția digitală a Bibliotecii Publice din New York, The Moskowitz & Lupowitz Restaurant

Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Decese în 1954 Categorie:Decese pe 27 iunie Categorie:Evrei români Categorie:Gălățeni Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite