Vincent Bugliosi

Vincent T. Bugliosi Jr. ( ) a fost un procuror și autor american, cunoscut mai ales pentru rolul său în acuzarea lui Charles Manson și a altor inculpați implicați în crimele Tate–LaBianca din august 1969. A activat ca procuror adjunct al districtului Los Angeles între anii 1964 și 1972. După părăsirea biroului procurorului districtual, Bugliosi și-a deschis cabinet privat, implicându-se și în cazuri de apărare penală. A candidat de două ori pentru funcția de procuror, fără succes. Ulterior, s-a dedicat scrisului, publicând lucrări care analizau cazuri penale de mare notorietate.

Educație Vincent T. Bugliosi Jr. s-a născut la 18 august 1934, în Hibbing, statul Minnesota, într-o familie de origine italiană. În perioada liceului, familia sa s-a mutat la Los Angeles, California, unde Bugliosi a absolvit Hollywood High School. A urmat ulterior Universitatea din Miami, unde a beneficiat de o bursă sportivă la tenis, și a absolvit în anul 1956. În 1964, a obținut diploma în drept la Facultatea de Drept a Universității California, Los Angeles (UCLA), unde a fost președintele promoției sale.

Carieră Bugliosi și-a început cariera juridică în 1964, în cadrul biroului procurorului districtual al comitatului Los Angeles, unde a activat timp de opt ani în calitate de procuror adjunct. Pe parcursul mandatului său, a obținut un bilanț remarcabil, câștigând 105 din cele 106 procese cu juriu pentru infracțiuni grave, inclusiv 21 de condamnări pentru omor.

Cazul Familiei Manson În calitate de procuror adjunct al districtului Los Angeles, Vincent Bugliosi a atras atenția publică la nivel național pentru rolul său în urmărirea penală a celor șapte crime comise între 9 și 10 august 1969, în care și-au pierdut viața Sharon Tate, Jay Sebring, Abigail Folger, Wojciech Frykowski, Steven Parent, precum și soții Leno și Rosemary LaBianca. Bugliosi i-a acuzat cu succes pe Charles Manson, Tex Watson, Susan Atkins, Patricia Krenwinkel și Leslie Van Houten pentru implicarea lor în aceste crime, obținând condamnarea fiecăruia dintre ei. El este considerat principalul artizan al condamnării lui Manson, care, deși nu a fost prezent la locul faptelor, a fost găsit vinovat pentru orchestrarea crimelor.The Nation: Vince Bugliosi bio

Candidat politic În 1972, Vincent Bugliosi a candidat, din partea Partidului Democrat, pentru funcția de procuror districtual al comitatului Los Angeles, confruntându-se cu titularul funcției, Joseph Busch. În cadrul campaniei, consilierul său juridic a fost Joseph Gellman. Bugliosi a pierdut la o diferență strânsă de voturi, iar campania sa a fost umbrită de o serie de controverse. Într-o conferință de presă, adversarul său a prezentat mărturia fostului lăptar al lui Bugliosi, Herbert H. Weisel, care l-a acuzat pe acesta de hărțuire, afirmând că Bugliosi îl suspectase de o aventură cu soția sa. Bugliosi a negat acuzațiile, susținând că Weisel i-ar fi furat 300 de dolari din locuință. Ulterior, Herbert și soția sa l-au dat în judecată pentru calomnie și ar fi primit despăgubiri în valoare de 12.500 de dolari. Bugliosi a încercat din nou să obțină funcția de procuror districtual în 1976, după moartea lui Busch, survenită în 1975 în urma unui atac de cord. Cu toate acestea, a fost învins de procurorul interimar John Van de Kamp, care ocupa atunci funcția.

Cazul O. J. Simpson În 1996, Vincent Bugliosi a publicat volumul Outrage: The Five Reasons Why O.J. Simpson Got Away with Murder, în care a analizat achitarea lui O. J. Simpson pentru uciderea lui Nicole Brown Simpson și Ron Goldman. În lucrare, Bugliosi susține că Simpson era vinovat și aduce critici dure modului în care a fost gestionat procesul, acuzând incompetența procurorului districtual, a echipei de acuzare, a avocaților apărării și a judecătorului Lance Ito. De asemenea, a denunțat modul în care presa a portretizat echipa de avocați ai lui Simpson drept „Echipa de vis”, considerând că aceștia erau, în realitate, mediocri și lipsiți de abilități excepționale. Prin analiza cazului, Bugliosi a abordat teme mai ample privind deficiențele sistemului de justiție penală americană, influența mass-mediei și politizarea procesului de numire a judecătorilor.

Cazul Bill Clinton v. Jones Bugliosi a criticat decizia Curții Supreme a Statelor Unite în cazul Clinton v. Jones. În lucrarea sa No Island of Sanity, el a argumentat că un președinte în exercițiu ar trebui să fie protejat de procese civile pe durata mandatului său, susținând că interesul public al funcționării neîntrerupte a președinției prevalează asupra dreptului Paulei Jones de a-și prezenta cazul imediat în instanță.

Cazul George W. Bush v. Gore Bugliosi a fost un critic vehement al deciziei Curții Supreme a Statelor Unite în cazul Bush v. Gore, care a hotărât rezultatul alegerilor prezidențiale din anul 2000. El a publicat o amplă analiză a cazului în revista The Nation, sub titlul „Nobody Dares Call It Treason” („Nimeni nu îndrăznește să o numească trădare”), pe care a dezvoltat-o ulterior în volumul The Betrayal of America (Trădarea Americii). O parte dintre aceste critici au fost prezentate și în documentarul din 2004 Orwell Rolls in His Grave (Orwell se rostogolește în mormântul său). De asemenea, Bugliosi a susținut că președintele George W. Bush ar fi trebuit să fie tras la răspundere penală pentru moartea miilor de soldați americani în timpul invaziei Irakului, considerând că aceasta a fost declanșată pe baza unor pretexte false. În lucrarea sa The Prosecution of George W. Bush for Murder (Urmărirea penală a lui George W. Bush pentru crimă), Bugliosi a prezentat argumentele și probele care, în opinia sa, ar fi putut susține un astfel de proces, detaliind și întrebările pe care le-ar fi adresat fostului președinte în instanță. La 25 iulie 2008, el a depus mărturie în fața Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, solicitând inițierea unei proceduri de impeachment împotriva lui Bush. Cartea sa a stat ulterior la baza documentarului din 2012 The Prosecution of an American President (Urmărirea penală a unui președinte american).

Asasinatul lui R.F.K. Bugliosi a afirmat public că, inițial, a considerat asasinarea senatorului Robert F. Kennedy drept rezultatul unei conspirații. În timpul unui proces civil legat de acest caz, el a declarat:

Cu toate acestea, în urma cercetărilor sale ulterioare, Bugliosi a ajuns la concluzia că teoriile conspirației privind asasinarea lui Robert F. Kennedy nu se susțin și le-a respins.

Asasinatul lui J.F.K. În 1986, Vincent Bugliosi a interpretat rolul procurorului într-un proces simulat de 21 de ore, desfășurat fără scenariu, în care a fost judecat postum Lee Harvey Oswald, presupusul asasin al președintelui John F. Kennedy. Adversarul său juridic a fost reputatul avocat specializat în drept penal Gerry Spence, care a asigurat apărarea lui Oswald. Procesul, sponsorizat de London Weekend Television, a urmat procedura legală a unui proces penal din statul Texas și a inclus participarea unui fost judecător texan, precum și a unui juriu format din cetățeni americani din zona Dallas. Pe parcursul audierilor, au fost analizate sute de probe și au fost audiați numeroși martori ai evenimentelor legate de asasinat. În final, juriul l-a declarat pe Oswald vinovat. Gerry Spence a comentat ulterior performanța adversarului său spunând: „Niciun alt avocat din America nu ar fi putut face ceea ce a făcut Vince în acest caz.”

Experiența acumulată în cadrul procesului simulat l-a determinat pe Bugliosi să întreprindă o cercetare amplă asupra asasinatului lui John F. Kennedy, culminând cu publicarea, în mai 2007, a volumului Reclaiming History: The Assassination of President John F. Kennedy. Lucrarea, de 1.612 pagini, a fost însoțită de un CD-ROM conținând 958 de pagini de note finale și 170 de pagini de note sursă. Cartea analizează în detaliu asasinarea celui de-al 35-lea președinte al Statelor Unite, bazându-se pe o gamă largă de surse, și confirmă concluzia Raportului Warren, potrivit căreia Lee Harvey Oswald a acționat singur. Bugliosi a descris Reclaiming History drept magnum opus al său.The Prosecution of George W. Bush for Murder (2008) Acknowledgments Lucrarea a fost distinsă cu premiul Edgar în 2008 pentru cea mai bună carte de crimă reală. O parte a acesteia a fost republicată în 2008 sub titlul Four Days in November: The Assassination of President John F. Kennedy, care a servit drept bază pentru filmul din 2013 Parkland. miniatura|Piatra funerară a lui Vincent Bugliosi, la Forest Lawn Memorial Park, Glendale

Cariera de scriitor După plecarea sa din biroul procurorului districtual, Bugliosi a colaborat cu Curt Gentry pentru a scrie volumul Helter Skelter (1974), care documentează procesul lui Charles Manson. Cartea a fost distinsă cu premiul Edgar acordat de Mystery Writers of America pentru cea mai bună carte despre crime reale a anului. Helter Skelter a fost adaptată de două ori pentru televiziune, în 1976 și 2004. Până în 2015, volumul rămăsese cea mai bine vândută carte despre crime reale din istoria publicării, cu peste 7 milioane de exemplare comercializate.

Vincent Bugliosi a publicat numeroase cărți, majoritatea abordând cazuri criminale de notorietate. Printre acestea se numără And the Sea Will Tell (1991), scrisă împreună cu Bruce Henderson, care tratează cazul crimei împotriva lui Stephanie Stearns și a devenit bestseller pe primul loc în topul New York Times. Ulterior, Bugliosi a publicat Reclaiming History: The Assassination of President John F. Kennedy (2007), în care analizează detaliat evenimentele legate de asasinatul lui JFK și respinge numeroase teorii ale conspirației. În 2008, a apărut The Prosecution of George W. Bush for Murder, lucrare în care autorul critică decizia fostului președinte George W. Bush de a invada Irakului și explorează argumentele care, în opinia sa, ar fi putut justifica o urmărire penală.

Deces Bugliosi a murit de cancer în 2015, la vârsta de 80 de ani, la spitalui din Los Angeles. A fost înmormântat la Forest Lawn Memorial Park din Glendale, California.Wilson, Scott. Resting Places: The Burial Sites of More Than 14,000 Famous Persons, 3d ed.: 2. McFarland & Company (2016) ISBN 0786479922

Publicații și apariții TV

Cărți

Helter Skelter: The True Story of The Manson Murders (scrisă cu Curt Gentry, 1974) - Premiul Edgar în 1975 pentru cea mai bună carte polițistă bazată pe fapte reale Till Death Us Do Part: A True Murder Mystery (cu Ken Hurwitz) (1978) - Premiul Edgar în 1979 pentru cea mai bună carte polițistă bazată pe fapte reale Shadow of Cain (cu Ken Hurwitz) (1981) Lullaby and Good Night (cu William Stadiem) (1987) Cleopatra: Biography (1988) Dinner with the Timbo: Getting to Know a Great Man (cu Timothy Bishop) (1990) And the Sea Will Tell (cu Bruce Henderson) (1991) Drugs in America: The Case for Victory - A Citizen's Call to Action (1991) The Phoenix Solution: Getting Serious About Winning America's Drug War (1996) Outrage: The Five Reasons Why O. J. Simpson Got Away with Murder (1996) No Island of Sanity: Paula Jones v. Bill Clinton—The Supreme Court on Trial (1998) The Betrayal of America: How the Supreme Court Undermined the Constitution and Chose Our President (2001) Reclaiming History: The Assassination of President John F. Kennedy (2007) - Premiul Edgar în 2008 pentru cea mai bună carte polițistă bazată pe fapte reale The Prosecution of George W. Bush for Murder (2008) Four Days in November: The Assassination of President John F. Kennedy (2007) Divinity of Doubt: The God Question (2011)

Articole

„No Justice, No Peace”, Playboy, februarie 1993 „None Dare Call It Treason”, The Nation, 5 februarie 2001

Filme și televiziune Multe dintre cărțile lui Bugliosi au fost adaptate în filme, iar în unele dintre acestea a și apărut ca personaj.

Helter Skelter 1976 (interpretat de George DiCenzo) On Trial: Lee Harvey Oswald (film de televiziune din 1986, propriul rol)