Bush v. Gore, 531 U.S. 98 (2000), a fost o decizie istorică a Curții Supreme a Statelor Unite, pronunțată la 12 decembrie 2000, care a soluționat disputa privind renumărarea voturilor din alegerile prezidențiale din Florida din anul 2000, între George W. Bush și Al Gore. La 8 decembrie, Curtea Supremă a Floridei a dispus renumărarea la nivel de stat a tuturor buletinelor de vot insuficiente - peste 61.000 de buletine care nu fuseseră înregistrate de mașinile de numărare a voturilor. Echipa de campanie a lui Bush a solicitat imediat Curții Supreme a Statelor Unite să suspende această decizie și să oprească renumărarea. Judecătorul Antonin Scalia, considerând că toate renumărările manuale efectuate în comitatele din Florida erau ilegale, și-a îndemnat colegii să acorde imediat suspendarea. La 9 decembrie, cei cinci judecători conservatori ai Curții au aprobat suspendarea, Scalia invocând un „prejudiciu ireparabil” care s-ar putea produce în cazul lui Bush, întrucât renumărările ar arunca „un nor inutil și nejustificat” asupra legitimității sale. Într-o opinie separată, judecătorul John Paul Stevens a scris că „numărarea fiecărui vot exprimat legal nu poate constitui un prejudiciu ireparabil”. Pledoariile au fost programate pentru 11 decembrie.
Într-o decizie per curiam, adoptată cu un vot de 5-4, Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărât, pe baza Clauzei de protecție egală, că renumărarea voturilor trebuia oprită. Mai precis, Curtea a considerat că utilizarea unor standarde diferite de numărare în comitatele din Florida a încălcat Clauza de protecție egală din Constituția Statelor Unite. Cazul fusese de asemenea argumentat pe motive jurisdicționale, în temeiul Articolului II din Constituție, însă această interpretare a fost acceptată doar de judecătorii Antonin Scalia, Clarence Thomas și William Rehnquist. Curtea a analizat apoi posibilitatea unei căi de atac, respingând propunerea judecătorilor Stephen Breyer și David Souter de a retrimiterea cazului Curții Supreme a Floridei pentru finalizarea renumărării folosind un standard uniform la nivel de stat, înainte de reuniunea electorilor din Florida programată pentru 18 decembrie la Tallahassee. Majoritatea a susținut că nu exista timp suficient pentru stabilirea unei metode alternative în cadrul termenului „de siguranță” de 12 decembrie, prevăzut de Titlul 3, Secțiunea 5, din Codul Statelor Unite (3 U.S.C. § 5). Curtea Supremă a Floridei declarase anterior că Legislativul statului Florida intenționase să respecte acest termen. Considerând că nerespectarea termenului de siguranță ar încălca Codul electoral al Floridei, Curtea a respins prelungirea termenului-limită pentru a permite finalizarea renumărării buletinelor de vot contestate conform standardelor uniforme propuse de Breyer și Souter. Termenul-limită a expirat la două ore după publicarea deciziei Curții.
Decizia Curții Supreme în cazul Bush v. Gore a fost considerată una dintre cele mai controversate din istoria Statelor Unite, întrucât a permis menținerea certificării rezultatelor electorale efectuate de secretarul de stat al Floridei, Katherine Harris - care era, de asemenea, co-președintă a campaniei lui Bush în Florida. Această certificare i-a acordat lui George W. Bush cele 25 de voturi electorale ale statului Florida, oferindu-i în total 271 de voturi electorale, cu un vot peste pragul de 270 necesar pentru a obține majoritatea în Colegiul Electoral. În consecință, candidatul democrat Al Gore a fost înfrânt, acumulând 266 de voturi electorale. Ulterior, organizațiile media au efectuat analize independente ale buletinelor de vot. Potrivit acestor studii, în funcție de criteriile utilizate, renumărarea limitată a subvoturilor din mai multe comitate mari ar fi confirmat victoria lui Bush. Totuși, conform Florida Ballot Project, o renumărare completă la nivel de stat ar fi indicat că Al Gore a obținut mai multe voturi. În urma acestor controverse, statul Florida a renunțat ulterior la mașinile de vot cu cartele perforate, care generaseră buletinele de vot contestate în acest caz.
Context În Statele Unite, fiecare stat organizează propriile alegeri populare pentru desemnarea președintelui și vicepreședintelui. În realitate, cetățenii votează pentru o listă de electori, aceștia angajându-se să sprijine un anumit candidat pentru fiecare dintre cele două funcții în cadrul Colegiului Electoral. Conform Articolului II, secțiunea 1, clauza 2 din Constituția SUA, fiecare legislativ de stat are autoritatea de a stabili modul în care sunt aleși electorii. În hotărârea McPherson v. Blacker, Curtea Supremă a remarcat că, în primii ani ai Republicii, majoritatea legislativelor statelor își numeau direct propriii electori.
În secolul al XXI-lea, legislativele statelor americane au adoptat legi prin care alegătorii sunt desemnați pe baza votului popular exprimat în fiecare stat. Deși prevederile acestor legi diferă de la un stat la altul, majoritatea - inclusiv Florida - atribuie toate voturile electorale candidatului care obține o pluralitate a voturilor populare din statul respectiv. La nivel național, candidatul care acumulează majoritatea absolută a voturilor electorale (270 din totalul de 538, începând cu 1963) este declarat câștigător al alegerilor prezidențiale sau viceprezidențiale.
La 8 noiembrie 2000, Divizia Electorală a statului Florida a anunțat că George W. Bush a obținut 48,8% din voturile exprimate în stat, înregistrând o marjă de victorie de 1.784 de voturi. Deoarece diferența dintre candidați era mai mică de 0,5% din totalul voturilor, legea statului impunea declanșarea unei renumărări automate.See Fla. Stat. § 102.141(4). (This archived version of the Florida statute is dated July 2, 2001, and is from Archive.org.) Până la 10 noiembrie, după finalizarea aparentă a renumărării automate în toate județele, cu excepția unuia, marja de avantaj a lui Bush se redusese la 327 de voturi.
Potrivit analistului juridic Jeffrey Toobin, analizele ulterioare au arătat că 18 comitate din Florida, reprezentând aproximativ un sfert din totalul voturilor exprimate în stat, nu au realizat renumărarea automată impusă prin lege. Cu toate acestea, „nimeni din campania lui Gore nu a contestat vreodată presupunerea” potrivit căreia procesul de renumărare automată fusese finalizat. Conform legislației electorale din Florida,See Fla. Stat. § 102.166. (This archived version of the Florida statute is dated July 2, 2001, and is from Archive.org.) un candidat poate solicita efectuarea unei renumărări manuale într-un comitat. În acest context, Al Gore a cerut renumărări manuale în patru comitate - Volusia, Palm Beach, Broward și Miami-Dade. Gore nu a solicitat renumărări în comitatele predominant republicane. Cele patru comitate au aprobat cererea și au început procesul de renumărare manuală. Legea statului Florida prevedea, de asemenea, ca toate comitatele să își certifice rezultatele electorale către secretarul de stat în termen de șapte zile de la data alegerilor,See Fla. Stat. § 102.112. (This archived version of the Florida statute is dated April 21, 2001, and is from Archive.org.) însă mai multe dintre comitatele implicate în renumărări manuale au semnalat că nu ar putea respecta acest termen.
La 14 noiembrie, data limită prevăzută de lege, Curtea de Circuit din Florida a hotărât că termenul de șapte zile pentru certificarea rezultatelor era obligatoriu, însă județele puteau ulterior să își modifice declarațiile. Instanța a stabilit, de asemenea, că secretarul de stat avea autoritatea discreționară de a decide dacă va include sau nu în certificarea finală eventualele declarații întârziate, după „luarea în considerare a tuturor faptelor și circumstanțelor relevante”. Înainte de expirarea termenului limită, la ora 17:00 din 14 noiembrie, comitatul Volusia a finalizat renumărarea manuală și și-a certificat rezultatele. La aceeași oră, secretarul de stat al Floridei, Katherine Harris, a anunțat că a primit declarațiile certificate din toate cele 67 de comitate, deși Palm Beach, Broward și Miami-Dade se aflau încă în proces de renumărare manuală.
Harris a emis un set de criterii pe baza cărora urma să decidă dacă va accepta depunerile întârziate și a solicitat fiecărui comitat care intenționa să trimită astfel de rezultate să transmită, până pe 15 noiembrie, ora 13:00, o declarație scrisă care să explice faptele și circumstanțele ce justifică întârzierea. Patru comitate - inclusiv cele trei care nu respectaseră termenul inițial - au transmis aceste declarații. După analizarea documentelor, Harris a concluzionat că niciunul dintre comitate nu prezentase motive suficiente pentru prelungirea termenului. Ea a anunțat, de asemenea, că va certifica rezultatele alegerilor prezidențiale pe 18 noiembrie, după primirea declarațiilor finale privind voturile prin corespondență din străinătate de la toate comitatele. Pe 17 noiembrie, Curtea Supremă a statului Florida a emis un ordin care îi interzicea lui Harris să certifice rezultatele în timp ce instanța analiza apelurile aflate pe rol. Ulterior, la 21 noiembrie, Curtea a permis continuarea renumărărilor manuale și a amânat data certificării oficiale până la 26 noiembrie.Palm Beach County Canvassing Bd. v. Harris, So.2d 2346-2349 (21 noiembrie, 2000) ("The petition presents the following questions: whether the Florida Supreme Court established new standards for resolving Presidential election contests, thereby violating Art. II, § 1, cl. 2, of the United States Constitution and failing to comply with 3 U. S. C. § 5, and whether the use of standardless manual recounts violates the Equal Protection and Due Process clauses."").
Derularea evenimentelor Până la 8 decembrie 2000, fuseseră pronunțate mai multe hotărâri judecătorești referitoare la alegerile prezidențiale din Florida. În acea zi, Curtea Supremă a statului Florida, cu un vot strâns de 4 la 3, a dispus renumărarea manuală, la nivelul întregului stat, a buletinelor de vot considerate neconcludente. Pe 9 decembrie, ca răspuns la o cerere de urgență formulată de George W. Bush, Curtea Supremă a Statelor Unite a ordonat suspendarea procesului de renumărare. În același timp, instanța a tratat cererea lui Bush privind remedierea situației ca pe o petiție pentru emiterea unui mandat de certiorari, a admis solicitarea, a cerut părților să depună documentele necesare până la ora 16:00 a zilei de 10 decembrie și a programat audierile pentru dimineața zilei de 11 decembrie. Deși, în mod obișnuit, Curtea nu emite opinii publice cu privire la acordarea unui certiorari (pentru care este necesar votul a cel puțin patru dintre cei nouă judecători), judecătorul Antonin Scalia a publicat un aviz de acord cu decizia Curții, argumentând că „este necesar un răspuns scurt la opinia de respingere (a judecătorului Stevens)”.
Pledoariile în cazul Bush v. Gore au avut loc la 11 decembrie. Reprezentarea juridică a lui George W. Bush a fost asigurată de avocatul din Washington, D.C., Theodore Olson, în timp ce Katherine Harris a fost reprezentată de avocatul din Florida, Joseph Klock. În numele lui Al Gore a pledat avocatul newyorkez David Boies. În timpul scurtei deliberări a Curții Supreme a Statelor Unite asupra cauzei Bush v. Gore, Curtea Supremă a statului Florida a emis clarificări privind propria decizie din 21 noiembrie în cazul Palm Beach County Canvassing Board v. Harris (Harris I),Palm Beach County Canvassing Board v. Harris, 772 S2d 1273 (Fla December 11, 2000). la solicitarea Curții Supreme federale formulată pe 4 decembrie, după pledoariile în cazul Bush v. Palm Beach County Canvassing Board. Având în vedere caracterul excepțional și urgent al cauzei, Curtea Supremă a Statelor Unite și-a publicat opinia în dosarul Bush v. Gore pe 12 decembrie, la doar o zi după audierea pledoariilor.