Mutismul selectiv (MS) este o tulburare de anxietate în care o persoană care altfel este capabilă să vorbească devine incapabilă să vorbească atunci când este expusă la situații specifice, locuri specifice sau anumitor persoane, unul sau mai multe dintre acestea servind drept . Mutismul selectiv coexistă de obicei cu tulburarea de anxietate socială. Persoanele cu mutism selectiv rămân tăcute chiar și atunci când consecințele tăcerii lor includ rușinea, ostracizarea socială sau pedeapsa.

Semne și simptome DSM-5 descrie mutismul selectiv ca o dificultate persistentă de a vorbi în anumite contexte sociale în care se așteaptă vorbirea, cum ar fi la școală, în ciuda capacității de a vorbi în alte situații. Simptomele nu ar trebui să fie prea temporare și trebuie să afecteze capacitatea persoanei de a se comporta într-o anumită situație. Ar trebui luate în considerare și alte posibile diagnostice.American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (Fifth ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing. p. 195. .

Alte simptome Conform descoperirilor Dr. Elisa Shipon-Blum, pe lângă lipsa vorbirii, persoanele cu mutism selectiv prezintă adesea și alte comportamente și caracteristici comune, cum ar fi:

Timiditate, anxietate socială, teamă de jenă socială sau izolare socială și retragere Dificultate în menținerea contactului vizual Expresie goală și reticență în a zâmbi sau zâmbet neîncetat Dificultăți în exprimarea sentimentelor, chiar și față de membrii familiei Tendința de a se îngrijora mai mult decât majoritatea persoanelor de aceeași vârstă Sensibilitate la zgomot și mulțimi

Pe de altă parte, în multe cazuri se observă câteva trăsături pozitive:

Inteligență, curiozitate sau percepție peste medie Un simț puternic al binelui și al răului Creativitate Dragostea pentru arte Empatie Sensibilitate față de alte persoane

Cauze Se presupune că majoritatea copiilor și adulților cu mutism selectiv au o predispoziție ereditară la anxietate. Aceștia au adesea temperamente inhibate, despre care se presupune că sunt rezultatul supraexcitabilității zonei creierului numită amigdala. Această zonă primește indicații ale posibilelor amenințări și declanșează răspunsul de luptă sau fugă. Inhibițiile comportamentale, sau temperamentele inhibate, cuprind sentimente de suferință emoțională și retragere socială. Într-un studiu din 2016, a fost investigată relația dintre inhibiția comportamentală și mutismul selectiv. Copiii cu vârste cuprinse între trei și 19 ani cu mutism selectiv pe parcursul vieții, fobie socială, comportament de interiorizare și subiecții sănătoși din grupul de control au fost evaluați folosind chestionarul Retrospective Infant Behavioral Inhibition (RIBI), evaluat de părinți, format din 20 de întrebări care abordau timiditatea și frica, precum și alte subscale. Rezultatele au indicat că inhibiția comportamentală predispune într-adevăr la mutism selectiv. Corespunzând ipotezei cercetătorilor, copiii diagnosticați cu mutism selectiv pe termen lung au avut un scor de inhibiție comportamentală mai mare la început. Acest lucru indică corelația pozitivă dintre inhibiția comportamentală și mutismul selectiv.

Prevalența Estimările privind prevalența mutismului selectiv (fracțiunea din populație care îl experimentează la un moment dat) se confruntă cu provocări metodologice și variază între 0,2% și 1,6%. Studiile nu sunt de acord cu privire la faptul dacă prevalența este mai mare în rândul bărbaților, al femeilor sau al niciunuia. Prevalența este puțin mai mare în rândul copiilor care au imigrat într-o altă țară, vorbesc o limbă minoritară sau au întârzieri de vorbire sau limbaj.

Tratament Contrar opiniei populare, persoanele cu mutism selectiv nu se ameliorează neapărat odată cu vârsta. Un tratament eficient este necesar pentru ca un copil să se dezvolte corect. Fără tratament, mutismul selectiv poate contribui la depresie cronică, anxietate suplimentară și alte probleme sociale și emoționale.Selective Mutism Group: Ask the Doc archives: When do I need to seek professional help for my child?

Istoric În 1877, medicul german Adolph Kussmaul a descris copiii care erau capabili să vorbească normal, dar care adesea refuzau să o facă, ca având o tulburare pe care a numit-o afazie voluntară. Deși acesta este acum un termen învechit, a făcut parte dintr-un efort timpuriu de a descrie conceptul numit acum mutism selectiv.

În cultura populară Unul dintre personajele principale din sitcom-ul american Teoria Big Bang, Raj Koothrappali, nu a putut vorbi cu femei din afara familiei sale, decât dacă se afla sub influența alcoolului sau a medicamentelor, până la finalul sezonului 6.

În drama britanică pentru adolescenți Skins, se crede că Effy Stonem a suferit de mutism selectiv. Pe tot parcursul primului sezon al serialului, Effy nu vorbește deloc și comunică cu familia sau prietenii ei doar prin expresii faciale. A fost chiar confruntată cu acest lucru: Michelle, prietena fratelui ei mai mare, a întrebat-o: „De ce nu vorbești, Effy? Te întreabă cineva de ce? Trebuie să însemne ceva. Nu-i pasă nimănui?”

Note

Lectură suplimentară

McHolm, Angela E., Cunningham, Charles E., & Vanier, Melanie K. (2005). Helping Your Child with Selective Mutism. Oakland, Calif.: New Harbinger Publications. . .

Categorie:Anxietate