Charles Alston () a fost un pictor, sculptor, ilustrator, muralist și profesor american, care a trăit și a activat în cartierul Harlem din New York.Diana L Linden; Larry A. Greene (2001). "Charles Alston's Harlem Hospital Murals: Cultural Politics in Depression Era Harlem". Prospects. 26: 391. doi:10.1017/S0361233300000983. A fost una dintre figurile importante ale Renașterii Harlem. Alston a fost primul afro-american numit supraveghetor în cadrul Proiectului Federal de Artă al Administrației pentru Progresul Lucrărilor (WPA). De-a lungul carierei sale, a realizat picturi murale pentru Spitalul Harlem și pentru clădirea Golden State Mutual Life Insurance. În 1990, bustul lui Martin Luther King Jr., realizat de Alston, a devenit prima reprezentare a unui afro-american expusă la Casa Albă.
Biografie Charles Henry Alston s-a născut la 28 noiembrie 1907, în Charlotte, Carolina de Nord, fiind fiul reverendului Primus Priss Alston și al Annei Elizabeth (Miller) Alston. A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei;Pierce, Lemoine (2004). "Charles Alston – An Appreciation". The International Review of African American Art (4): 33–38. dintre aceștia, trei au supraviețuit copilăriei: Charles, sora sa mai mare, Rousmaniere, și fratele său mai mare, Wendell. Tatăl său se născuse în sclavie, în anul 1851, la Pittsboro, Carolina de Nord. După Războiul Civil American, a urmat studii la Colegiul St. Augustine din Raleigh, pe care l-a absolvit, devenind ulterior un pastor influent și fondator al Bisericii Episcopale St. Michael, o congregație afro-americană. Primus Priss Alston a fost descris drept un „om al rasei”, termen folosit pentru a desemna afro-americanii care și-au dedicat activitatea promovării comunității de culoare. El și-a cunoscut viitoarea soție pe când aceasta era elevă la școala unde preda. Charles a primit porecla „Spinky” de la tatăl său, poreclă pe care a păstrat-o și la maturitate. În 1910, când Charles avea trei ani, tatăl său a murit subit în urma unei hemoragii cerebrale. Contemporanii l-au descris ca fiind „Booker T. Washington din Charlotte”.
În 1913, Anna Alston s-a recăsătorit cu Harry Bearden, unchiul artistului Romare Bearden, ceea ce i-a făcut pe Charles Alston și Romare Bearden veri. Cele două familii Bearden locuiau față în față, iar prietenia dintre Charles și Romare avea să dureze întreaga viață. În copilărie, Alston a fost influențat de desenele cu trenuri și automobile realizate de fratele său mai mare, Wendell, pe care le copia frecvent. De asemenea, s-a jucat cu lutul, realizând sculpturi inspirate de peisajul Carolinei de Nord. La maturitate, Alston a rememorat aceste experiențe timpurii ca fiind primele sale contacte cu creația artistică, descriindu-le drept începutul interesului său pentru modelaj și realizarea de obiecte. Mama sa broda cu pricepere și a început să picteze la vârsta de 75 de ani, iar tatăl său avea, la rândul său, abilități de desen, pe care le-a folosit inclusiv în corespondența cu Anna Alston, realizând mici schițe decorative în scrisorile adresate acesteia. miniatura|Soldatul Alston împreună cu studentul său de artă și verișorul său, Romare Bearden (dreapta), discutând despre una dintre picturile sale, „Lucrători la bumbac”, în 1944. Amândoi erau membri ai Regimentului 372 Infanterie staționat în New York City. În 1915, familia Bearden-Alston s-a mutat la New York, urmând traseul multor familii afro-americane în contextul Marii Migrații. Tatăl vitreg al lui Charles Alston, Harry Bearden, a sosit primul, pentru a găsi un loc de muncă, pe care l-a obținut ca supraveghetor al operațiunilor lifturilor și al personalului chioșcurilor de ziare de la Hotelul Bretton, situat în Upper West Side. Familia s-a stabilit în Harlem și era considerată parte a clasei mijlocii. În perioada Marii Depresiuni, comunitatea din Harlem a fost afectată sever din punct de vedere economic, iar „forța stoică” manifestată de locuitori în fața dificultăților a fost reflectată ulterior în creația artistică a lui Alston. La Școala Publică 179 din Manhattan, aptitudinile sale artistice au fost recunoscute timpuriu, iar în anii petrecuți acolo i s-a încredințat realizarea tuturor afișelor școlii. În 1917, Harry și Anna Bearden au avut o fiică, Aida C. Bearden, care s-a căsătorit ulterior cu baritonul de operă Lawrence Whisonant.
Educație universitară Alston a absolvit Liceul DeWitt Clinton, unde s-a remarcat prin performanțe academice deosebite și a fost redactor artistic al revistei școlii, The Magpie. A fost membru al Societății Naționale de Onoare Arista și a urmat cursuri de desen și anatomie la școala de sâmbătă a Academiei Naționale de Artă. În perioada liceului, a intrat în contact pentru prima dată cu pictura în ulei și a aflat despre saloanele artistice organizate de mătușa sa, Bessye Bearden, frecventate de personalități culturale precum Duke Ellington și Langston Hughes. După absolvire, în 1925, s-a înscris la Universitatea Columbia, alegând această instituție în detrimentul unei burse oferite de Școala de Arte Frumoase a Universității Yale.
Alston s-a înscris inițial în programul prearhitectural, însă și-a pierdut interesul după ce a devenit conștient de dificultățile întâmpinate de arhitecții afro-americani în exercitarea profesiei. După o perioadă în care a urmat și cursuri de premedicină, a concluzionat că matematica, fizica și chimia nu corespundeau aptitudinilor sale și s-a orientat către programul de arte frumoase. Pe durata studiilor la Universitatea Columbia, a devenit membru al fraternității Alpha Phi Alpha, a colaborat cu publicația Columbia Daily Spectator și a realizat caricaturi pentru revista studențească Jester. În paralel, a frecventat restaurantele și cluburile din Harlem, unde și-a cultivat interesul pentru jazz și pentru muzica afro-americană. În 1929, a absolvit Universitatea Columbia și a primit bursa Arthur Wesley Dow, care i-a permis să studieze la Teachers College, unde a obținut diploma de master în 1931.
În anii 1942 și 1943, Alston a fost staționat în armată la Fort Huachuca, în Arizona. În perioada în care lucra la un proiect de pictură murală la Spitalul Harlem, a cunoscut-o pe Myra Adele Logan, care era atunci medic intern chirurg la această instituție. Cei doi s-au căsătorit la 8 aprilie 1944. Locuința lor, care includea și atelierul artistului, era situată pe Edgecombe Avenue, în apropiere de Highbridge Park. Cuplul locuia în vecinătatea familiei și organiza frecvent reuniuni, în cadrul cărora Alston gătea, iar Myra cânta la pian. În anii 1940, Alston a urmat ocazional cursuri de artă, studiind sub îndrumarea lui Alexander Kostellow. La 27 aprilie 1977, Alston a murit după o îndelungată luptă cu cancerul, la câteva luni după decesul soției sale, survenit în urma unui cancer pulmonar. Slujba de pomenire a avut loc la 21 mai 1977, la Biserica Episcopală St. Martin din New York. miniatura|Ilustrația lui Alston a istoricului afro-american Carter G. Woodson, realizată pentru Biroul de Informații de Război
Carieră În perioada în care își urma studiile de masterat, Alston a ocupat funcția de director al activităților pentru băieți la Casa de Copii Utopia, instituție fondată de James Lesesne Wells. Tot atunci, a început să predea la Centrul de Artă Comunitară Harlem, fondat de sculptorița Augusta Savage în subsolul clădirii care a găzduit ulterior Centrul Schomburg pentru Cercetare în Cultura Afro-americană. Abordarea sa pedagogică a fost influențată de ideile lui John Dewey, Arthur Wesley Dow și Thomas Munro. În această perioadă, Alston l-a instruit pe Jacob Lawrence, în vârstă de aproximativ zece ani, asupra căruia a exercitat o influență semnificativă. De asemenea, poetul și filosoful Alain Locke l-a familiarizat cu arta africană.
La sfârșitul anilor 1920, Alston s-a alăturat lui Romare Bearden și altor artiști afro-americani care au refuzat să participe la expozițiile organizate de Fundația William E. Harmon, cunoscute pentru prezentarea exclusivă a artiștilor de culoare în cadrul expozițiilor itinerante. Alston și colegii săi considerau că aceste expoziții erau destinate în principal unui public alb și reprezentau o formă de segregare culturală. Ei au protestat împotriva acestei practici, susținând integrarea deplină a artiștilor afro-americani în circuitul artistic general, pe baze egale cu ceilalți artiști, indiferent de rasă.
În 1938, Alston a primit o bursă din partea Fondului Rosenwald, care i-a permis să călătorească în sudul Statelor Unite, aceasta fiind prima sa revenire în regiune de la plecarea din copilărie. Călătoriile efectuate împreună cu Giles Hubert, inspector al Administrației pentru Securitate Agricolă, i-au oferit acces la diverse comunități și contexte sociale, pe care le-a documentat fotografic, surprinzând numeroase aspecte ale vieții rurale. Aceste fotografii au stat la baza unei serii de picturi de gen și portrete dedicate vieții afro-americanilor din sudul Statelor Unite.
În 1940, Alston a finalizat lucrarea Fermierul de tutun, un portret al unui tânăr fermier afro-american, îmbrăcat în salopetă albă și cămașă albastră, reprezentat cu o expresie serioasă, dar tinerească, așezat în fața peisajului rural și a clădirilor asociate activității sale. În același an, Alston a beneficiat de o a doua finanțare din partea Fondului Rosenwald pentru a continua călătoriile în sud, petrecând o perioadă îndelungată la Universitatea din Atlanta.
În anii 1930 și la începutul anilor 1940, Alston a realizat ilustrații pentru numeroase reviste, printre care Fortune, Mademoiselle, The New Yorker și Melody Maker. De asemenea, a conceput coperți de albume pentru muzicieni precum Duke Ellington și Coleman Hawkins, precum și coperți de carte pentru autori precum Eudora Welty și Langston Hughes. În 1940, Alston a fost angajat ca artist la Biroul de Informații de Război și Relații Publice al Statelor Unite, unde a realizat desene reprezentând afro-americani de seamă. Aceste imagini au fost distribuite de guvern și publicate în peste 200 de ziare afro-americane din întreaga țară, fiind utilizate pentru a promova relații pozitive și bunăvoință în rândul comunităților de culoare.
Alston a renunțat la activitatea comercială pentru a se dedica exclusiv propriei arte și, în 1950, a devenit primul instructor afro-american de la Art Students League, unde a predat până în 1971. În același an, una dintre picturile sale a fost expusă la Metropolitan Museum of Art și a fost printre puținele lucrări de artă ale artistului achiziționate de muzeu. Prima sa expoziție personală a avut loc în 1953 la John Heller Gallery, care reprezenta artiști precum Roy Lichtenstein, iar Alston a expus la această galerie de cinci ori între 1953 și 1958.
În 1956, Alston a devenit primul instructor afro-american la Muzeul de Artă Modernă (MoMA), unde a predat timp de un an înainte de a călători în Belgia în reprezentarea MoMA și a Departamentului de Stat al Statelor Unite. În timpul Expo 58, a coordonat centrul comunitar pentru copii. În 1958, Alston a primit o bursă și a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Litere.
În 1963, Alston a co-fondat grupul Spiral împreună cu vărul său, Romare Bearden, și cu Hale Woodruff. Spiral a funcționat ca un colectiv de discuție și explorare artistică pentru un grup de artiști afro-americani care reflectau asupra modului în care ar trebui să se raporteze la societatea americană într-o perioadă de segregație. La întâlnirile Spiral au participat artiști și susținători ai artei, printre care Emma Amos, Perry Ferguson și Merton Simpson. Grupul a fost considerat echivalentul din anii 1960 al Grupului 306. Alston a fost descris ca un „activist intelectual” și, în 1968, a susținut o prelegere la Universitatea Columbia despre activismul său. La mijlocul anilor 1960, Spiral a organizat o expoziție de lucrări alb-negru, care însă nu a fost niciodată sponsorizată oficial din cauza unor neînțelegeri interne.