miniatura|Portretul votiv al lui Sima Buzescu în mănăstirea Căluiu. Stolniceasca Sima Buzescu (născută Rudeanu; ) a fost sotia marelui stolnic Stroe Buzescu, martoră și prima femeie cronicar din Țăriile Române.

Familia S-a născut în preajma anului 1550, și a fost fata logofătului Gheorghe Rudeanu, nepoată de frate a lui Dobromir, mare ban, și al Neacșei, mama Doamnei Stanca, deci Sima era vara Doamnei Stanca. Sima a fost și sora marelui logofăt Teodosie Rudeanu. Pe la 1565–70, ea s-a căsătorit cu Stroe Buzescu, dar n-au avut copii. După moartea lui Mihai Viteazul, tronul i-a fost oferit lui Stroe, dar l-a refuzat.

Piatra funerară a lui Stroe Buzescu După moartea soțului ei, Sima a scris pe piatra sa funerară "...Iar jupânul Stroe, atâta voie pe creștini văzând, stătu împotriva tătarilor, de se lovi cu Mârza, cumnatul hanului, și-l înjunghie pre el; și dintr-acel război se răni la obraz și peste trei săptămâni i se întâmplă moartea, în luna lui Octombrie, 2 zile, leat 7110 — și nu fu pe voia câinilor tătari! Scris-am eu, jupâneasa Sima a stolnicului Stroe. Dacă voi muri, să mă îngropați aici!", astfel fiind considerată prima femeie din Țara Românască, care să fie cronicară.

Luptele pentru pământuri

Sima și Florica miniatura|Domnița Florica, fiica lui Mihai Viteazul. Domnitorul Radu Șerban ia dat ca dar lui Stroe Buzescu moșia Apele-Vii, fără a știi că ele au fost cumpărate mai-nainte de Mihai Viteazul, ci că ele sunt avere personală a lui și nu domnească. După moartea lui Stroe,el îi lasă Simei Apele-Vii. În 1608 Domnița Florica, fiica lui Mihai Viteazul, care se găsea într-o încurcătură, căci moșiile tatălui ei, erau considerate avere domnească, ci nu personală, își trimisese oamenii, ca să bată slugiile Simei, să-i omoare oile și să facă stricăciuni proprietății. Jupânițele se duc la divan pentru judecată, iar boierii și domnul dau dreptate Simăi, iar Florica se retrage dându-se bătută. Mai târziu Sima își dă seama de faptul că moșia a fost proprietate personală și că Mihai cumpărase moșia. Sima îi face pe românii din moșia Apele-Vii, oameni liberi, într-e 1608-12. Florica văzând că acum moșia nu mai este apărată de Sima, reîncepe judecata în Decembrie 1612. Domnul Radu Mihnea îi cheamă pe boierii care aveau poziții pe vremea lui Mihai Viteazul, să spună ce știu ei despre cumpărarea moșiei Apelor-Vii. Boierii chemați: Teodosie Rudeanu fost Logofăt (fratele Simei), Cârstea fost armaș, Dediul vel Vistiernic, Hrizea vel Logofăt și Preda vel Clucer, toți sunt în favoarea țăraniilor liberi de la Apele-Vii, iar astfel Florica pierde din nou cazul.

Sima și copii lui Radu Buzescu Stroe le-a spus rudelor sale ca Sima să fie lăsată în pace să trăiască pe moșiile sale și să stăpânească cele 30 sălașe de țigani, ai lui Stroe, până la moartea ei. Dar Marica și fratele ei, Radu Buzescu Stolnicul, copii lui Radu Buzescu Clucerul, au dat-o pe mătușa lor în judecată în 1616, căci, spuneau ei, moșia Stănescii, nu a căzut pe partea soțului Simei, ci pe partea lui Radu Clucerul, tatăl lor. Sima se apără, aducând cartea lui Stroe și cerând boieri bătrâni ca martori. Bătrânii au fost de partea Simei, dar Marica și Radu au respins mărturiile lor, astfel că domnitorul Radu Mihnea, fu nevoit s-o facă pe Sima să jure pe evanghelie, lucru pe care la și făcut. Astfel Sima a câștigat și judecata aceasta.

Martoră După moartea lui Stroe, Sima a mai trăit peste 30 pe ani. În 1633 (sau 1635, după George Ionescu-Gion), într-un zapis dăruit mănăstirii Govora spune "Din boierii cei mai bătrâni am rămas numai eu!". Atunci când doi boieri se certau pe moșii și le trebuia martori, Sima era chemată din Oltenia până la Târgoviște sau București, jura și atunci când jura judecata era isprăvită. Nu se știe data morții sale.

Note

Categorie:Familia Buzescu Categorie:Românce din secolul al XVI-lea Categorie:Românce din secolul al XVII-lea