miniatura|Simbol traducere. Glocalizarea (un termen compus din globalizare și localism) se referă la existența simultană a tendințelor globalizante și a celor particularizante, locale, în sistemele sociale, politice și economice contemporane. Conceptul se opune concepțiilor simpliste care privesc procesele de globalizare drept simple extinderi ale limitelor teritoriale. Termenul de glocalizare atrage atenția asupra faptului că importanța tot mai mare acordată integrării la nivel continental și global este însoțită de un interes crescut pentru integrare la nivel local și regional.
Adjectivul glocal desemenează un fenomen „particular și caracteristic pentru un anumit loc, dar și la nivel global”. Termenul de management glocal, caracterizat de îndemnul „gândește global, acționează local”, este utilizat în strategiile de afaceri de tot mai multe companii care intenționează să se extindă și peste hotare.
Utilizări variate Termenul se poate referi la Persoane fizice, gospodării sau organizații care stabilesc și întrețin rețele sociale interpersonale ce combină interacțiunile locale cu interacțiuni la mare distanță Declararea unei localități specifice – o comună, un oraș sau un stat – drept teritoriu mondial, cu responsabilități și drepturi la scară mondială; un proces care a început în Franța în 1950 și care a fost numit inițial mondializare.
Istoricul conceptului Conceptul provine din cuvântul japonez dochakuka, care înseamnă „localizare globală”. Inițial acesta se referea la adaptarea tehnicilor agricole la condițiile locale. A devenit un buzzword atunci când mediul de afaceri japonez l-a adoptat în anii 1980. Cuvântul a fost folosit pentru prima dată de Manfred Lange, șeful Secretariatului Național German pentru Schimbări Globale, care a folosit „glocal” cu referire la lucrarea Blackbox Nature: Cubul Rubik al ecologiei, prezentată de Heiner Benking la o conferință internațională despre știință și politică.
Termenul „glocalizare” a apărut pentru prima dată într-un număr al revistei Harvard Business Review de la sfârșitul anilor 1980. La o conferință din 1997 pe tema „Globalizarea și cultura indigenă”, sociologul Roland Robertson a afirmat că glocalizarea înseamnă „simultaneitatea – co-prezența – tendințelor de universalizare și particularizare”.
Termenul a intrat în rândul vorbitorilor de limbă engleză prin intermediul lui Robertson în anii 1990, al sociologilor canadieni Keith Hampton și Barry Wellman la sfârșitul anilor 1990 și al lui Zygmunt BaumanHampton, Keith and B Wellman. 2002. "The Not So Global Village of Netville", în și (editori), The Internet in Everyday Life, Oxford: Blackwell, pp. 345–371.. Erik Swyngedouw a fost un alt utilizator timpuriu al termenuluiSoja, Edward W. Postmetroplis: Critical Studies of Cities and Regions (Malden, MA: Blackwell Publishing, 2000), 199–200..
Încă din anii 1990, glocalizarea a fost teoretizată în mod productiv de mai mulți sociologi și alți specialiști din domeniul științelor socialeRoudometof, Victor (2016). Glocalization: A Critical Introduction (New York: Routledge). și poate fi înțeleasă ca un proces care combină preocupările localismului cu forțele globalizării sau ca o adaptare și interpretare locală a forțelor globale. Privită drept un cadru teoretic, este compatibilă cu multe dintre preocupările Go, J. (2016). Postcolonial Thought and Social Theory (New York: Oxford University Press). , iar impactul său este deosebit de vizibil în digitalizarea muziciiHebert, D. G. & Rykowski, M. (Eds.), Music Glocalization: Heritage and Innovation in a Digital Age (Cambridge Scholars, 2018). și a altor forme de patrimoniu culturalCameron, F., & S. Kenderdine (2007). Theorizing Digital Cultural heritage: A Critical Discourse. Cambridge, MA: MIT Press.. De atunci, conceptul a fost utilizat în domeniile geografiei, sociologiei și antropologiei. Glocalizarea este, de asemenea, un concept proeminent în studiile de afaceri, în special în domeniul comercializării de bunuri și servicii către un grup eterogen de consumatori.
Sociologie Conceptul de glocalizare este inclus în discursul despre teoria socială. Acest lucru este demonstrat în primul rând prin modul în care el contestă ideea că globalizarea anulează caracterul local, descriind modul în care conceptul de local este construit pe o bază trans- sau supra-locală sau este promovat din exterior. Există, de asemenea, perspectiva conform căreia asocierea dimensiunilor temporale și spațiale cu viața umană, care apar în globalizare, are un impact redus. Se spune, de asemenea, că glocalizarea surprinde apariția unor noi realități indigene unice, care rezultă din interpenetrarea sferelor globale și locale. Termenul „glocklizare” (glocklization), care combină conceptul "glocal" cu un pistol Glock, a fost creat în 2018 pentru a indica forme de glocalizare care sunt percepute ca fiind dezechilibrate și distructive pentru patrimoniul cultural local.Hebert, David & Rykowski, Mikolaj. (2018). Music Glocalization: Heritage and Innovation in a Digital Age. Newcastle: Cambridge Scholars, p.354.
În plus, conceptul de glocalizare are legături strânse cu termenul mai des întâlnit de globalizare și a fost descris ca o abordare mai generală a acestuia. Elementele unice ale glocalizării în acest context includ ideea că diversitatea este esența vieții sociale, că nu toate diferențele sunt șterse, faptul că istoria și cultura funcționează în mod autonom pentru a oferi un sentiment de unicitate experiențelor grupurilor (fie că sunt culturi, societăți sau națiuni), că glocalizarea elimină teama că globalizarea seamănă cu un val uriaș care șterge toate diferențele și că glocalizarea nu promite o lume fără conflicte, ci oferă o viziune asupra lumii mai bine ancorată istoric și mai pragmatică.
Religie Glocalizarea poate fi reprezentată în aproape toate sferele societății sociale, inclusiv în religie. Un exemplu relevant poate fi observat într-un studiu care s-a concentrat pe diferențele dintre islamul din diferite regiuni ale lumii. În acest studiu specific, observațiile făcute între principiile religioase din Indonezia și Maroc au indicat o diferență semnificativă în forma religioasă dintre cele două, îmbinând rădăcinile fundamentale cu tradițiile indigene și cu obiceiurile locale. Studii similare au arătat că regiunile lumii care practică creștinismul și budismul au cunoscut schimbări similare bazate pe practici și norme culturale locale.
Afaceri Deși termenul „glocalizare” s-a dezvoltat mai târziu în secolul al XX-lea, ideea din spatele său are o legătură strânsă de termenul economic și de marketing cunoscut sub numele de micromarketing – prin definiție, adaptarea și promovarea bunurilor și serviciilor la nivel global sau aproape global pentru piețe locale și specifice din ce în ce mai diferențiate.
Turism Glocalizarea poate fi recunoscută, probabil mult mai în amănunt, în operațiunile turistice din întreaga lume - în special în ceea ce privește țările în care ghizii turistici și localnicii sunt la curent cu cultura pop și tehnologia globale, dar își prezintă totuși comunitățile, patrimoniul, istoria și cultura ca fiind distinct „locale”. Un exemplu relevant este menționat de profesorul Noel Salazar de la Universitatea din Pennsylvania, al cărui studiu a analizat aceste caracteristici distinctive ale glocalizării pe insula Java din Indonezia.
Provocări Glocalizarea funcționează cel mai bine pentru companiile care au autoritate descentralizată. Costurile pentru companii cresc deoarece acestea nu pot standardiza produsele și proiectele, iar culturile diferite au nevoi și dorințe diferite, aspect evidențiat în această provocare. Un exemplu de companie care a reușit să creeze noi produse pentru piețele emergente este McDonald's, cu noile sale preparate pe bază de orez în India și China. Acest lucru arată că McDonald's a efectuat cercetări și înțelege cerințele noii sale piețe pentru un meniu de mâncare la pachet de succes. Totuși, acest proces poate fi foarte costisitor și consumator de timp. Una dintre principalele provocări pentru viitorul glocalizării este guvernarea acesteia. Guvernanța glocală reprezintă interconectarea dintre actorii formali și informali la nivel global, național și local, care urmăresc să găsească un teren comun, să ia decizii, să le implementeze și să le aplice. miniatura|Starbucks în Orașul Interzis, China Un exemplu de afacere globală care s-a confruntat cu provocări din cauza localizării produselor sale poate fi ilustrat prin închiderea unui Starbucks din Orașul Interzis din China în 2007. Încercarea companiei Starbucks de a se adapta culturii chineze prin adaptarea meniului la elemente locale, cum ar fi servirea de frappuccino cu ceai verde și extinderea magazinelor, a avut succes în majoritatea zonelor din China, dar când Starbucks s-a extins în Orașul Interzis, a apărut o problemă legată de identitatea culturală. Factorii asociați cu „influențele occidentale” reprezentate de Starbucks au fost percepuți ca o amenințare de o campanie online, care a reușit să determine închiderea magazinului din Orașul Interzis. Liderul acestei campanii, Rui, a declarat că tot ce dorește este ca Starbucks să părăsească Orașul Interzis pașnic și liniștit, iar locuitorii vor continua să se bucure de cafeaua Starbucks în alte părți ale orașului.Han, Gang (Kevin); Zhang, Ai (2009-11-01). "Starbucks is forbidden in the Forbidden City: Blog, circuit of culture and informal public relations campaign in China". Public Relations Review. Includes a Special Section: Public Relations in a Time of Economic Crisis. 35 (4): 395–401. doi:10.1016/j.pubrev.2009.07.004.
Deși există multe provocări legate de globalizare, atunci când aceasta este realizată corect, poate aduce numeroase beneficii; unul dintre ele ar fi faptul că permite companiilor să ajungă la o piață țintă mai mare. Societatea beneficiază, de asemenea, de globalizare, deoarece creșterea competiției pe piață tinde să reducă prețul produselor, ceea ce înseamnă că consumatorii câștigă prin obținerea unor prețuri mai mici. Aceasta contribuie la diminuarea decalajului de inegalitate, deoarece persoanele care înainte nu își permiteau anumite produse, în condițiile în care piața era controlată de monopoluri locale, pot acum achiziționa produsele la un preț mai accesibil.
Deși globalizarea are avantaje pentru consumator, aceasta nu este întotdeauna avantajoasă pentru producător, companiile mai noi și mai mici confruntându-se cu dificultăți în a ține pasul cu costurile reduse de producție ale concurenților multinaționali. Acest lucru duce fie la un preț mai mare și pierderea consumatorilor, fie la un profit mai mic, ceea ce, la rândul său, conduce la o competiție mai redusă pe piață.
Agricultură