Constituția din 1965 a fost a treia constituție a guvernării comuniste din România.

Constituția din 1965 a reafirmat subordonarea statului partidului (redenumit PCR din PMR la 24 iulie 1965), a celebrat trecerea la modelul economic socialist și a definit un nou țel ideologic. Printr-o modificare adusă în 1974, a fost creată funcția de președinte al statului.

Context Nicolae Ceaușescu a devenit secretar general al PMR la 22 martie 1965, cea mai puternică funcție în România, care i-a dat posibilitatea să ceară și să obțină aprobarea unei noi constituții.

Constituția a fost adoptată de MAN la 21 august 1965 sub conducerea lui Ștefan Voitec și promulgată de Președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica.

Constituția din 1965 a fost modificată substanțial în urma Revoluției din 1989 și a ieșit din vigoare după adoptarea unei noi constituții la 21 noiembrie 1991.

Rolul conducător al PCR Rolul conducător al partidului este reafirmat cu cea mai mare claritate

Într-o distanțare de sovietici, au fost înlăturate referirile la Uniunea Sovietică introduse în Constituția din 1952 și a fost afirmat un principiu al “neamestecul in treburile interne” Articolul 14. , care a dus la un comunism naționalist.

Toate instituțiile statului totalitar sunt instrumente ale partidului pentru atingerea unor țeluri ideologice:

De la socialism spre comunism Lupta de clasă este considerată câștigată. Modelul economic socialist a fost introdus în toată economia și este proclamată Republica Socialistă România. Articolul 1.

Toate mijloacele de producție aparțin statului:

Se afirmă pentru prima dată un nou scop, cel al comunismului, cu oameni ai muncii care

În timp, accentul pe o ideologie abstractă va duce la o decuplare aproape completă cu realitatea. Reapar unele drepturile individuale Articolul 28. , dar se precizează că ele „nu pot fi folosite in scopuri potrivnice orinduirii socialiste si intereselor celor ce muncesc” Articolul 29. .

Președintele RSR

Consiliul de Stat a înlocuit Prezidiumul MAN în 1961, iar Președintele Consiliului de Stat a preluat atribuțiile Președintelui Prezidiumului MAN, între care erau activitățile care revin de obicei unui președinte al statului. Nicolae Ceaușescu a devenit președintele Consiliului de Stat la 9 decembrie 1967.

Prin modificarea Constituției din 1965 cu Legea 1/1974 din 28 martie 1974, se înființează funcția de președinte al statului care preia activitățile Președintelui Consiliului de Stat. Președintele statului este ales de MAN Articolul 72. și are puteri extensive în toate ramurile: legislativă (prezidează Consiliul de Stat), executivă (numește și revocă miniștri) si judiciară (numește și revocă membrii Tribunalului Suprem) Articolul 75. În contrast, articolul 88 în Constituția din 1923 precizează că regele „nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecații, nici a interveni prin nici un mod în administrația justiției”. . El este comandantul armatei Articolul 74. și reprezintă statul în relațiile externe la nivel înalt Articolul 75..

În 1974 se creează astfel cadrul constituțional în care statul este subordonat unui singur om.

Galerie de imagini

Note

Legături externe

Categorie:1965 în România Categorie:Constituțiile României Categorie:Constituții abrogate