Eugeniu Stătescu (n. 25 decembrie 1836, București – d. 30 decembrie 1905, București) a fost un avocat și om politic român din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a ocupat diverse portofolii ministeriale din diverse guverne.
Biografie Studii A urmat studii de drept în țară și le-a finalizat la Paris, cu diploma de doctor in drept. După revenirea în țară, pe lângă practicarea avocaturii, a colaborat ca jurnalist la Românul și alte publicații liberale. În 1868 își începe cariera politică, înscriindu-se în Partidul Național Liberal.Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
Funcții politice și administrative Eugeniu Stătescu a fost unul din membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din a doua jumătate a secolului XIX, fiind membru fondator al partidului în 1875 și prieten și colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu. În perioada 1876-1903, Stătescu a fost de mai multe ori deputat, senator și ministru.Vila Eugeniu Stătescu, Câmpulung Muscel, accesat pe 18 mai 2014
A ocupat pentru prima dată o funcție ministerială în guvernul condus de Ion C. Brătianu, în care a ocupat portofoliul de la Ministerul Justiției, în două perioade: 24 iulie 1876-27 ianuarie 1877 și 23 septembrie 1877-5 iulie 1879.Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001 A revenit într-o funcție executivă în guvernul condus de Dimitrie Brătianu ca ministrul justiției între 10 aprilie 1881 și 8 iunie 1881. După revenirea la conducerea guvernului a lui Ion C. Brătianu a ocupat funcția de ministrul afacerilor străine, între 9 iunie 1881 și 1 august 1882 de unde a trecut din nou la Ministerul Justiției, între 1 august 1882 și 1 octombrie 1883..
Între 4 octombrie 1895 și 19 noiembrie 1896 ocupă portofoliul de ministrul justiției în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza..
La sfârșitul sesiunii parlamentare din primăvara lui 1897 a fost ales președinte al Senatului funcție în care a rămas până la 18 noiembrie 1897.George D. Nicolescu, Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903. A mai îndeplinit această funcție între 24 martie 1901 și 26 februarie 1902.
Vila Stătescu Vila lui Eugen Stătescu din orașul Câmpulung este primul imobil cunoscut a fi fost proiectat de arhitectul Cristofi Cerchez. Imobilul, situat în partea de nord-vest a orașului, pe strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, a fost construit în perioada 1898-1900, suferind ulterior o serie de modificări și reparații. Casa a rămas în posesia urmașilor lui Eugeniu Stătescu până în anul 1918 când a fost donată Cecilia Petrescu Stătescu Eforiei Spitalelor Civile pentru nou înființatul „Azilul Stătescu-Petrescu”. În prezent clădirea adăpostește secția de pneumologie a Spitalului T.B.C. din localitate.
Vila Stătescu a fost declarată monument istoric, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță locală, având codul de clasificare AG-II-m-B-13521.Ministerul Culturii, Lista monumentelor istorice (2010) accesat pe 18 mai 2014
Distincții A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Mare Cruce (9 mai 1897) și „Coroana României” în grad de Mare Cruce (27 mai 1882).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 206
Galerie
Vezi și Partidul Național Liberal (1875–1947)
Note
Bibliografie Gane, Constantin, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I-II, Editura ziarului „Universul”, București, 1936 Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I. Volumul 4: 1888-1895, Editura Librăriei Socec & Comp, București, 1904 Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, Volumul 5: 1895-1899, Editura „Minerva” București, 1915 Nicolescu, George D. Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903 Rosetti, Dimitrie R., Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897 Scurtu Ioan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001
Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Nașteri pe 25 decembrie Categorie:Decese în 1905 Categorie:Decese pe 30 decembrie Categorie:Bucureșteni Categorie:Grupul fondator al Partidului Național Liberal Categorie:Membri ai Partidului Național Liberal Categorie:Miniștri de externe ai României Categorie:Miniștri de justiție ai României Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Avocați români Categorie:Președinți ai Senatului României