Alexandru-Brăduț Șerban, cunoscut sub numele de Cuxi (n. 19 decembrie 1960, Cluj, Județul Cluj, România – d. 11 februarie 1983, versantul vestic al Vârfului Pietrele, Munții Retezat, România), a fost un alpinist român cu o evoluție rapidă, desfășurată între anii 1980-1983, în Carpații României și în Alpii elvețieni. El s-a remarcat prin cele 153 de ascensiuni și escalade efectuate în acest interval de timp, mai ales prin ascensiunea solitară a Vârfului Matterhorn (4478 m) din Alpii elvețieni și prin escalada de iarnă a Fisurii Albastre (directe) din Peretele Văii Albe, Munții Bucegi. În octombrie 1982, Alexandru-Brăduț Șerban a luat parte la realizarea a două premiere alpine absolute, în Peretele Data din Cheile Aiudului. Acesta a fost membru al Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca – Secția Alpinism, schior, salvamontist în cadrul Salvamont Cluj, autor și student al Facultății de Electrotehnică din Cluj-Napoca.
Alexandru-Brăduț Șerban este menționat printre „nume sonore ale alpinismului românesc” din anii ʹ80. Relevanța sa în alpinismul românesc a declanșat postum o mișcare memorială în rândul alpiniștilor din România, cunoscută sub numele de „Memorialul Cuxi”; manifestare anuală perpetuată vreme de peste patru decenii.
Tinerețea și educația Alexandru-Brăduț Șerban s-a născut la 19 decembrie 1960, în Cluj, astăzi Cluj-Napoca, Județul Cluj, România, fiind al doilea copil al inginerului constructor și agronom Alexandru Șerban, conferențiar universitar în cadrul Institutului Agronomic din Cluj, astăzi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca – descendent al vechii familii românești Șerban de Cernești – și al fizicienei Corina Șerban (născută Miculescu), cadru didactic universitar la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Întrucât evenimentul nașterii sale a avut loc în pragul Crăciunului, noul membru al familiei Șerban a primit și numele de Brăduț.
Dată fiind pasiunea tatălui său pentru vânătoare, Alexandru-Brăduț Șerban a cochetat cu farmecul naturii încă din copilărie. Dragostea sa față de animale l-a ținut departe de îndeletnicirea cinegetică a tatălui, dar a rămas captivat de munții și pădurile pe care le-a cutreierat în compania acestuia și a mamei sale.
În atare împrejurări, tânărul Cuxi (rebotezat astfel de mama și de sora sa mai mare – Marcela-Paula) a avut deschisă calea spre turismul montan și schiul de pârtie (schi alpin), iar mai târziu – în perioada studenției – spre alpinism și schi în afara pârtiei. Ca preșcolar, Alexandru-Brăduț Șerban a urcat alături de mama sa în Șaua Bucurii din Munții Retezat, iar la 8 ani și jumătate a urcat primul său vârf; Bucura I (2433 m), din același masiv muntos. La vârsta de 9 ani, în compania părinților săi, Alexandru-Brăduț Șerban a parcurs Creasta Făgărașului, de la Bâlea la Podragu.
După absolvirea liceului, în urma examenului de admitere în învățământul superior, Alexandru-Brăduț Șerban a devenit student al Facultății de Electrotehnică, specializările „Automatică” și „Calculatoare” din cadrul Institutului Politehnic din Cluj – astăzi, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Ascendența sa pe ambele ramuri genealogice, cutumele înaltei societăți din care făcea parte, mediul cultural familial cu suportul său educațional, social și material și-au pus amprenta asupra educației și personalității lui Alexandru-Brăduț Șerban și asupra perspectivelor sale de afirmare.
În vara anului 1982, după un itinerar parcurs alături de părinții săi în Europa de Vest, ca iubitor de artă, Alexandru-Brăduț Șerban a întreprins singur o călătorie la Roma; acolo a luat contact cu opere renascentiste din creația lui Michelangelo Buonarroti, a călătorit apoi la Paris, unde a vizitat Musée national d'Art moderne și atelierul lui Constantin Brâncuși din Centrul Cultural „Georges-Pompidou”. Cu același prilej, Alexandru-Brăduț Șerban a vizionat creațiile lui Auguste Rodin, de la muzeul ce poartă numele artistului. Despre aceste experiențe culturale el a relatat apoi în jurnalul său, publicat postum.
În aceeași perioadă, unchiul său, biospeologul clujean Mihai Șerban, i-a deschis calea către speologie.
Pasiunea pentru schi și alpinism
Copil fiind, Alexandru-Brăduț Șerban a intrat în lumea schiului însoțit de mama sa. Entuziasmul care l-a cuprins față de acest domeniu l-a propulsat apoi în rândul schiorilor instruiți de celebrul antrenor Dan Căpitan, sub îndrumarea căruia s-au format și au evoluat ca schiori de performanță copii din mai multe generații.
Alexandru-Brăduț Șerban a debutat ca alpinist pe 12 octombrie 1980, în traseul Școala Turdeană din Cheile Turzii, sub îndrumarea speologului și alpinistului Valentin Crăciun (Vali) – cercetător științific la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, fotograf pasionat, șeful și fondatorul principal a Secției Alpinism din cadrul Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca –, făcând atunci echipă cu alpiniștii Marius Bob și Cristi Oancea.
La două luni de la debutul său în alpinism, pe 14 decembrie 1980, Alexandru-Brăduț Șerban s-a angajat în traseul Surplomba Sanșil din Cheile Turzii, fiind pentru prima dată cap de coardă, echipat precar și având ca secund un alpinist începător. După o serie de incidente periculoase, escalada s-a încheiat printr-o retragere norocoasă.
Ca alpinist, Alexandru-Brăduț Șerban a avut o evoluție surprinzător de rapidă și fructuoasă, remarcată de medicul și alpinistul Constantin Mititeanu (Dinu) – membru fondator a Secției Alpinism a Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca.
În alpinism, Alexandru-Brăduț Șerban și-a găsit lumea sa, capabilă să-i ofere împlinirea de care avea nevoie; un refugiu din viața citadină și echilibrul său sufletesc.
Dintre marii alpiniști ai lumii la acea vreme, Alexandru-Brăduț Șerban l-a ales drept model de urmat pe celebrul alpinist tirolez Reinhold Messner.
Principalele escalade și ascensiuni efectuate de Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi)
Vreme de doi ani și patru luni, cât a durat evoluția sa în alpinism, Alexandru-Brăduț Șerban a efectuat cel puțin 153 de escalade și ascensiuni montane în Carpații României și în Alpii elvețieni, în toate anotimpurile, cu diferiți coechipieri. Dintre acestea se remarcă:
Escalada de iarnă a traseului Fisura Albastră din Peretele Văii Albe, Munții Bucegi, efectuată în 22-23 decembrie 1982; escaladă de maximă dificultate „pe care foarte puțini alpiniști o au în palmaresul lor.”; Traseul Diedrul Surplombat din Cheile Râmețului, urcat alături de alpinistul Neluțu Rațiu, în iulie 1981; Premiera traseului memorial „Emilian Cristea” din Peretele Data, Cheile Aiudului, realizată în octombrie 1982; Ascensiunea solitară a Crestei Hörnli, de pe versantul elvețian al Vârfului Matterhorn, din 11-12 august 1982; Traseul Armata din Cheile Bicazului, urcat în echipă cu alpinistul Mirel Domșa, în iulie 1982; Traseul Fisura Artei din Cheile Bicazului, urcat împreună cu alpinistul Călin Călin, în iulie 1982; Traseul Intersectat din Turnul de Fildeș, Cheile Bicazului, urcat împreună cu alpinistul Călin Călin, în iulie 1982;
Traseul Surplomba de la Gâtul Iadului din Peretele Bardosului, Cheile Bicazului, urcat în iulie 1981; Premiera traseului Fisura de Vest din Peretele Data, Cheile Aiudului, realizată în octombrie 1982; aceasta fiind prima escaladă în premieră a lui Alexandru-Brăduț Șerban; Traseul Fisura Mult Dorită din Peretele Vulturilor, Munții Bucegi, urcat împreună cu alpinistul Iancu Badin, în august 1981; Escalada de vară a traseului Fisura Albastră din Peretele Văii Albe, Munții Bucegi, realizată împreună cu alpinistul Iancu Badin, în august 1981; Traseul Scorpion din Peretele Coștilei, Munții Bucegi, urcat împreună cu alpinistul Dinu Mititeanu, în august 1981;
Traseul Vigh Tibi (Tibor) din Peretele Uriaș al Cheilor Turzii, urcat împreună cu alpinistul Mircea Nicoară, în iunie 1981. Traseul Obermayer din Vadu Crișului, Bihor, escaladat de două ori succesiv în aceeași zi, în noiembrie 1982; Traseul Alveolelor din Munții Piatra Craiului, urcat împreună cu alpinistul Bebe Pozdârcă, în septembrie 1981; Ascensiunea solitară pe Piz Cristallina (3128 m), în Alpii elvețieni, din 8 august 1982; Traseul Lespezile Lirei din Piatra Craiului, escaladat în condiții de iarnă, la sfârșitul lunii noiembrie 1982; Escalada de iarnă a traseului Comănescu din Bucegi, Padina, urcat în echipă cu alpinistul Emilian Cristea, în februarie 1981; Escalada de iarnă a traseului Turnul Ascuțit din Cheile Turzii, urcat în echipă cu alpinistul Marius Tomescu, la 6 februarie 1983 – cu cinci zile înainte de moartea lui Alexandru-Brăduț Șerban, aceasta fiind și ultima sa escaladă.
Alexandru-Brăduț Șerban s-a bucurat de aprecierea mai multor antrenori și alpiniști, printre care și Emilian Cristea, maestru emerit al sportului. După moartea acestuia, Alexandru-Brăduț Șerban i-a dedicat ultima sa premieră și escalada de iarnă a traseului Fisura Albastră.
Deținător a celei mai mari performanțe a Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca, Secția Alpinism
Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) este deținătorul celei mai mari performanțe a Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca, Secția Alpinism – din toată perioada sa de existență –, prin escalada de iarnă a celebrului traseu Fisura Albastră (Directă), din Peretele Văii Albe, Munții Bucegi; escaladă desfășurată în 22-23 decembrie 1982, cu două zile de aclimatizare prealabilă, respectiv 20-21 decembrie 1982. Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) și coechipierul său de atunci sunt primii clujeni care au realizat această performanță.
Premiera de iarnă a traseului Fisura Albastră aparține alpiniștilor Robert Domneșteanu și Igor Popovici, fiind realizată în zilele de 30 decembrie 1962-1 ianuarie 1963. Opt ani mai târziu, în 28-29 ianuarie 1971, echipa formată din alpiniștii Iosif Gheție – maestru al sportului – și Cezar Manea a reușit prima repetare a premierei de iarnă a acestui traseu.
Al treilea român pe Vârful Matterhorn Alexandru-Brăduț Șerban este al treilea român care a urcat pe Vârful Matterhorn (4478 m) din Munții Alpi, în 11-12 august 1982, într-o ascensiune solitară a versantului elvețian, pe Creasta Hörnli.
Premiera românească a Vârfului Matterhorn a fost realizată în 30 august 1929, de către alpinistul Vasile Steopoe, devenit ulterior secretar la Clubul Alpin Român, iar cea de a doua ascensiune românească pe Vârfului Matterhorn a avut loc în 1968 și aparține alpinistului Valeriu Ionescu. Ascensiunea efectuată de Alexandru-Brăduț Șerban pe Vârful Matterhorn este menționată în ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC: Alpinism și escaladă – Ascensiunile alpiniștilor români în munții înalți ai lumii
Ca solitar, în timpul ascensiunii sale pe Matterhorn, Alexandru-Brăduț Șerban și-a asumat riscuri majore care i-au pus viața în pericol.
În perioada dictaturii Ceaușescu, dreptul la libertatea de mișcare era inexistent pentru mai bine de douăzeci de milioane de români. În aceste condiții, alpiniștii de rând aflați în spatele „Cortinei de Fier” nu puteau avea acces în Alpii francezi, elvețieni și italieni. Doar o pătură subțire a societății românești se bucura de privilegiul de a călători în Europa de Vest. Din această ultimă categorie făcea parte și familia Șerban, grație relațiilor sale cu Dăscălescu – secretarul II al județenei P. C. R. (Partidul Comunist Român), nepot al primului ministru cu același nume (Constantin Dăscălescu) –, precum și datorită încrederii de care se bucura în ochii Securității, în special a generalului Constantin I. Ioana și a șefului Securității clujene, pe nume Corin.
Premiere alpine