Anat sau Anatu (în limba ugaritică: 𐎓𐎐𐎚, ʿnt; în ebraică: עֲנָת, ʿAnat; în feniciană: 𐤏𐤍𐤕, ʿNT; în greacă: Αναθ, Anath; în egipteană: ꜥnt, este o zeiță a războiului și a vânătorii în religiile poparelor antice din Levant și Mesopotamia; este cunoscută cel mai bine din textele din Ugarit. Majoritatea cercetătorilor cred că cultul ei a apărut în cultura amorită din epoca bronzului din Mesopotamia Superioară și că predecesoarea ei ar trebui considerată zeița Hanat, menționată în textele din Mari și venerată în orașul cu același nume, situat în regiunea mesopotamiană Suhum. Cultul ei a ajuns și in Egiptul antic.
În Ugarit, Anat era una dintre zeițele principale și primea în mod regulat ofrande, după cum reiese din textele scrise atât în limba ugaritică locală, cât și în limba hurită. Anat, apare, de asemenea, frecvent în mituri, inclusiv în Ciclul lui Baal și în Epopeea lui Aqhat. În primul caz, este descrisă ca o aliată loială a zeului tunetului Baal, alături de Shapash, Kothar wa-Khasis și Astarte, cu care Anat apare adesea. Anat îl ajută pe Baal în lupta sa pentru tron și pentru a obține permisiunea de a-și construi propriul palat și, în cele din urmă, îl jelește și îi răzbună moartea de mâna zeului morții Mot. Natura exactă a relației lui Anat cu Baal este neclară, iar dacă erau soți, iubiți, frate și soră sau toate trei rămâne un subiect de dezbatere în rândul cercetătorilor. Într-un mit, ea participă la masacrul unor oameni, probabil dușmani ai lui Baal. În textele ritualice hurrite, ea apare împreună cu zeități precum Shimige, Ashtabi și Nupatik. În alte părți ale Levantului - din Siria interioară și nordul Canaanului - de exemplu, statutul lui Anat nu era la fel de înalt, dar cultul ei este totuși atestat în Emar, Hatzor și în alte părți.
La sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. sau la scurt timp după acesta, cultul zeiței Anat a fost adus în Egipt, iar zeița a dobândit o oarecare importanță în timpul domniei lui Ramses al II-lea, a cărui devoțiune față de ea este bine cunoscută. Dovezi ale cultului egiptean al zeiței Anat se găsesc și în diverse situri din Palestina controlate de faraoni în epoca bronzului. Ea a rămas parte a panteonului egiptean până în perioada romană. În primul mileniu î.Hr., ea a continuat să fie venerată și în Suhum, în Mesopotamia. Numele Anat apare într-o serie de inscripții feniciene, majoritatea provenind din Cipru. Acestea indică faptul că pe acea insulă a apărut o identificare între ea și zeița greacă Atena, bazată pe asemănările dintre ele. Puținele referințe la Anat în Biblie sunt indirecte și se limitează la toponime și nume teoforice, ceea ce indică, probabil, că nu era venerată în mod obișnuit la evreii antici. 250px|miniatura|dreapta|Numele dublu divin Anat Bethel și Anat Yahu în transcripție ebraică după Papirusul Amherst 63 pagina 304, din insula Elefantina în Egipt, descoperit de Cowley în 1923 Papirusurile din insula Yeb (Elefantina) din secolele V-IV î.Hr. menționează zeitatea „Anat-Yahu”, ceea ce ar fi putut indica fie o relație conjugală între aceste zeități, fie zeitatea în sine ca o ipostază a lui Yahweh. Primele studii au caracterizat-o pe Anat drept o „zeiță a fertilității” asociată cu sexualitatea umană, dar, în ciuda unui sprijin modern, această opinie nu mai este în general acceptată în rândul experților. Etimologiile propuse pentru numele ei și interpretările textelor în care apare sunt supuse dezbaterii. Nici ideea că zeițele din Ugarit și din alte regiuni din apropiere erau interschimbabile și nu aveau caracteristici individuale, asa cum se aprecia adesea în publicațiile timpurii despre Anat, nu mai este acceptată.
Mesopotamia În Mesopotamia, amoriții o venerau pe zeița Anat, așa cum reiese din aparițiile numelui ei ca o componentă a numelor teoforice (în care apare cel mai adesea ca ḫa-na-at, dar și în declinări ca a-na-ti și ca ḫa-na-ta și a-na-ta .M.P.Streck 2000, . În dicționarul amorit–akkadian datând din vremea lui Hammurabi sau Rim-Sin I, Anat (ḫa-na-tum) este amintită în coloana cuvintelor amorite printr-un echivalent al lui Ashtar ((un semn "dingir" care identifică zeii)INANNA în sumerograma Ištar) din coloana cuvintelor akkadiene.A.George,M.Krebernik 2022 În orașul antic Anat a fost găsită o inscripție care o descrie pe Anat ca fiind „cea mai puternică dintre toate Estheroth”A.Cabigneaux, A.I.Bahija 1972p.380O.Keel, Chr.Uehlinger1998 p.105
Egipt thumb|dreapta|250px|Statuia lui Ramses al II-lea și al lui Anat care își pune mâna pe umărul lui, Muzeul Egiptean din Cairo Cultul lui Anat a ajuns din Canaan și în Egiptul Antic împreună cu cultul surorii ei, Astarte (Ashteret) (de însemnătate secundară față de Anat). R.Schmitt p.219, poate odată cu hicsoșiiM.D.Cassuto Zeița Anat 1958 p.49-50 între regii cărora a fost și unul pe nume Anat-Har sau Anat-El ".W. F. Albright 1945 p.17Horon 2000 p.310 În timpul Dinastiei a 18-a iar și mai mult, sub Dinastia a 19-a, Anat era considerată una din cele mai mari zeițe ale egiptenilor, o puternică zeiță a războiului. Ramses al II-lea și-a chemat una din fiice Bintanat (fiica lui Anat).I.G.Horon 2000,pag.320. Coroana Atef era caracteristică pentru Anat, ceea ce se vede când Anat, cu atef pe cap, șade călare pe cal, iar lângă ea șade Baal-Seth călare pe un leu.O.Keel,Chr.Uehlinger, 1998 p.68 O.Keel, M.Shuval, Chr.Uehlinger 1985-1994 p.417. 250px|miniatura|dreapta|Zeița Anat în ipostaza ei egipteană. pe tron, cu suliță și scut în mână și cu coroana Atef Zeița călare, însoțită, de o parte și de alta, de figuri masculine caracteristice pietrelor de mormânt egiptene, și poate fi găsită și pe un tipar antic de figurine găsit la Tel Karnayim, lângă Beit Shan în Israel. . Calul servea în Epoca bronzului târziu doar în scopuri militare. . Pe două fragmente pictate din Tanis și pe un mormânt aflat la British Museum zeița apare cu o coroană atef, și cu porecla ei specifică nb.t p.t nb.t nṯr.w, "Doamna cerului, Doamna zeilor" O.Keel,Chr.Uehlinger 1998 p.86sau „Regina cerului și Doamna tuturor zeilor”
Și pe un mormânt dintr-un templu egiptean din Beit Shan (unde Anat era foarte venerată) de la sfârșitul epocii bronzuluiO.Keel,Chr.Uehlinger, 1998 p.88 din zilele lui Ramses al II-lea (sec al XIII-lea î.Hr.)zeița este descrisă cu coroana atef, și ținând un sceptru was și un simbol Ankh.În două locuri este arătată șezând lângă Ramses al II-lea, cu mâna pe umărul acestuia, iar altădată șezând pe un tron cu scut și sulița ridicată. În texte egiptene din Epoca bronzului târziu, Anat a fost imaginată ca o vacă alăptând, dar și ca zeiță a războiului și patroană protectoare a luptătorilor. O.Keel,Chr.Uehlinger, 1998 p.126
În papirusul magic Harris 501 Ashteret și Anat sunt prezentate ca două mari zeițe, care au rămas grele, dar nu au născut, fapt interpretat ca lipsă de maturitate, deoarece nu s-au integrat în sfera feminină matură a căsătoriei și a procreerii, pentru a rămâne în sfera masculină a războaielor și vânătorii. R.Schmitt 2013p.220 În vremea faraonului Horemheb, dupa campanie de cuceriri de la Gebal (Byblos) la Karkemish, dregătorul grajdurilor Sennefer a mărturisit într-o inscripție votivă că oferit ofrande regelui, lui Ptah „cel de la miazăzi de zidul său”, Domnul Vieții și al celor Două Țări (Egiptul de Sus și cel de Jos), lui Ashtoret, Doamna cerului, lui Anat, fiica lui Ptah, Domnul Adevărului, lui Reshef, Domnul cerului, și lui Kadesh, Doamna Stelelor de pe cer. Zeii Levantului, Ashtoret, Anat și Reshef posedau puteri militare, și în același timp, erau Zeii Canaanului, care luptau de partea Egiptului și înrolarea acestor zei, (mai ales Ashtoret, zeița cailor) era menită să asigure stăpânirea egipteană în Canaan. R.Schmitt 2013 p.221 Alte scrieri egiptene atribuie cultelor lui Anat și Ashtoret însușiri de tămăduire și magie apotropaic .
Ugarit Nume și caracteristici Personajul Anat, așa cum apare din poezia epică ugaritică excelează printr-un spirit de eroism și curaj. Este o războinică formidabilă care își supune dușmanii și se bucură să se scalde în sângele lor. Ea este loială fratelui ei Baal în războaiele sale împotriva dușmanilor săi și, sprijinindu-l, se poartă cu îndrăzneală chiar față de zeul El, tatăl ei, pe care toți ceilalți zei îl tratează cu respect. Fiind o zeiță feminină, personajul ei este asociat și cu fertilitatea, ceea ce explică faptul că se alătură lui Baal, zeul vieții, împotriva Mării destructive Yam și a Morții (Mot) Porecla ei „Yevamat La'Ammam” (Născătoarea de popoare) este, de asemenea, asociată cu fertilitatea. Frumusețea ei este considerată exemplară, așa cum apare în Epopeea lui Keret sau Kirta.Tzvi și Shifra rin Alilot Haelim - Shirot Ugarit (Faptele zeilor - Epopeile din Ugarit) (în ebraică) Editura Inbal, Philadelphia,PA 1996, p.441-442.
Ea este numită „Betelat Anat” (Fecioara Anat, nu ca status constructus, în mod similar cu Fecioara biblică a lui Israel și Fecioara Sionului), „Yevamat La'immam” Născătoarea de popoare)Tzvi și Shira Rin - Faptele zeilor p.121, sau „Shet Er” (Doamna Stâncii/Muntelui)(Fecioara Anat).Faptele zeilor p.115 și „Raham Anat” (Fecioara Anat).Faptele zeilor p.322 Anat este descrisă în mai multe locuri ca având capacitatea de a zbura (în formula fixă „tad'etz fen'm et'er er'etz” tăblițe UT ʻnt IV vi-V vi în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.147-153 tăblițe UT 51 IV-Vîn Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.219-227 tăblițe UT 76 II-III în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.355-358,362-365 tăbliță UT Aqht 3 în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.549, 586-588 tăblițe UT II-III 76 în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.569-572,548 tăbliță UT Aqht 2 VI în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.569-572,548de a pluti in aer, tăbliță UT Aqht 3 obv.în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.586-588,549 „sărind de pe pământ” tăbliță UT în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor 602 pp.655-660și înzestrată cu aripi. tăblițe UT 76 II-III în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor pp.355-358, 362-265. Numele sălașului zeiței este „'E'r” (înrudit cu cuvântul ebraic meará „peșteră”) și „In'bab” (din cuvântul „nabub”, care se referă tot la o peșteră) și este descris și ca „'E'r”, o peșteră sau o stâncă (munte). tăblițe UT ʻnt IV, ʻnt II ix, 6 în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor în Tzvi și Shira Rin Faptele zeilor p.129,144,166,369,374,683
Faptele lui Baal și Anat Vezi și Ciclul lui Baal