miniatura|Reactorul Nuclear de la Măgurele miniatura|Harta țărilor care au avut proiecte de cercetare nucleară sau arme nucleare
Programul Dunărea a fost un proiect secret al României, inițiat în perioada regimului comunist, care avea ca obiectiv dezvoltarea capacităților interne pentru producerea armelor nucleare. Programul a fost lansat în anul 1978, în contextul tensiunilor geopolitice ale Războiului Rece și al dorinței conducerii politice de la acea vreme de a consolida autonomia strategică și militară a statului român față de marile puteri.
Proiectul a implicat cercetări avansate în domeniul fizicii nucleare, al ingineriei energetice și al tehnologiilor asociate îmbogățirii materialelor fisionabile, fiind coordonat de structuri guvernamentale și militare strict confidențiale. Activitățile s-au desfășurat în cadrul unor institute de cercetare și unități industriale aflate sub controlul statului, cu acces limitat la informații și personal atent selecționat.
Istorie În 1970, Republica Socialistă România a ratificat Tratatul privind Neproliferarea Armelor Nucleare, care le interzicea dezvoltarea și construirea propriilor arme nucleare. Cu toate acestea, între 1978 și 1989, România a avut un program de arme nucleare, incluzând facilități de extragere a plutoniului. Programul a început concomitent cu proiectul primei centrale nucleare din România. Acesta a fost desfășurat în secret la Institutul de Fizică Atomică din Măgurele, unde un reactor de cercetare VVR-S-60 fusese construit între anii 1955 și 1957 de o echipă mixtă româno-sovietică. Din 1980, reactorul a folosit combustibil nuclear foarte îmbogățit de tip S-36.
În 1992, după Revoluție, noul guvern a raportat voluntar încălcarea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, care ulterior a sesizat Consiliul de Securitate al ONU. Reactorul de la Măgurele a fost oprit în 1997 și închis în 2002, iar uraniul îmbogățit folosit a fost returnat Rusiei în 2009 și 2012.
Materiale România a achiziționat uraniu foarte îmbogățit (Highly Enriched Uranium - HEU) din programul american Atoms for Peace, care a furnizat uraniu foarte îmbogățit multor țări. Proiectul a utilizat, de asemenea, un reactor nuclear TRIGA, care le fusese oferit de Statele Unite, pentru a produce plutoniu din HEU. Deși proiectul a reușit să creeze plutoniu, nu a construit efectiv nicio bombă nucleară, deși se estimează că, având în vedere materialele de care dispunea proiectul, ar fi putut fi realizate până la 240 de bombe cu plutoniu, presupunând că pentru fiecare bombă s-ar fi utilizat 10 kilograme de plutoniu.
Potrivit lui Ionuț Purica, fost director al Agenției pentru Deșeuri Nucleare și Radioactive, 26 de kilograme de plutoniu au fost extrase din reactorul de la Măgurele în anii 1980. Cu această cantitate, România ar fi putut fabrica șase bombe nucleare.
Note
Vezi și România și armele de distrugere în masă
Categorie:Programe militare secrete Categorie:Programe de arme nucleare Categorie:Republica Socialistă România