Amendamentul Corwin este o propunere de la Constituția Statelor Unite, care nu a fost niciodată adoptat. El ar fi protejat sclavia la nivelul statelor de procesul federal de amendare a Constituției, precum și de abolirea sau limitarea ei de către Congres.
Deși nu folosește explicit cuvântul sclavie, amendamentul Corwin a fost gândit anume pentru a proteja sclavia de puterea guvernului federal. La finalul mandatului, cel de al 36-lea Congres al Statelor Unite a propus amendamentul Corwin pe , puțin înainte de izbucnirea Războiului Civil American, cu intenția de a preveni războiul și de a conserva Uniunea. A fost adoptat de Congres dar nu a fost niciodată ratificat de numărul necesar de legislative ale statelor.
Mai multe state din Sud după alegerile prezidențiale din 1860, formând ulterior Statele Confederate ale Americii. Mai multe măsuri legislative federale, inclusiv amendamentul Corwin, au fost propuse în această perioadă în speranța fie de a reconcilia părțile din Statele Unite, fie de a evita secesiunea statelor de graniță. Senatorul William H. Seward și congressmanul , republicani și aliați ai președintelui ales Abraham Lincoln, au introdus amendamentul Corwin, care a fost sprijinit și de președintele la final de mandat, James Buchanan, precum și de Lincoln însuși în . Întrucât a fost ratificat de doar câteva state din Nord și de Kentucky, amendamentul Corwin nu și-a îndeplinit obiectivul de a preveni războiul și de a conserva Uniunea. În cele din urmă, în timpul Războiului Civil, amendamenul și-a pierdut popularitatea.
Text
Textul se referă la sclavie în termeni ca „instituții interne” și „persoane reținute pentru muncă sau serviciu” și evită folosirea cuvântului „sclavie”, după exemplul stabilit de din 1787, care, în propunerea sa de Constituție, folosea un limbaj similar cu referire a statutul legal: „persoane reținute pentru serviciu”, „numărul total de persoane libere..., din celelalte persoane”, „migrarea și importarea de astfel de persoane”.
Istoricul legislativ thumb|left|upright|Congressmanul , autorul amendamentului În decembrie 1860, când s-a întrunit a doua sesiune a celui de al 36-lea Congres, prăpastia între statele sclavagiste și cele libere se lărgise atât de mult încât se transforma într-o criză de . Senatul a format rapid un „comitet al celor treisprezece” pentru a cerceta posibile măsuri legislative care să rezolve problema sclaviei. Camera a format un „comitet al celor treizeci și trei” cu același obiectiv. În congres s-au introdus peste 200 de rezoluții cu referire la sclavie,Jos. R. Long, "Tinkering with the Constitution", Yale Law Journal, vol. 24, no. 7, May 1915, 579 inclusiv 57 de propuneri de amendamente constituționale. Cele mai multe reprezentau compromisuri gândite pentru a evita conflictul militar. Senatorul Jefferson Davis a propus unul care proteja explicit dreptul de proprietate asupra sclavilor.Ewen Cameron Mac Veagh, "The Other Rejected Amendments", The North American Review, vol. 222, no. 829, December 1925, 281-2 Un grup de membri ai Camerei au propus o convenție națională care să consfințească secesiunea drept „separare demnă, pașnică, și dreaptă” care să rezolve chestiuni ca distribuția echitabilă a bunurilor guvernului federal și drepturile de navigație pe râul Mississippi. Senatorul a propus și el un compromis constând din șase amendamente constituționale și patru rezoluții ale Congresului, care au fost amânată indefinit din .
Pe , comitetul din Cameră a avansat un plan care cerea un amendament pentru protejarea sclaviei, aplicarea legilor sclavilor fugari, și abolirea adoptate de state. Amendamentul constituțional propus declara:
În vreme ce Camera dezbătea măsura în săptămânile următoare, statele Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana și Texas s-au alăturat Carolinei de Sud în secesiunea față de Statele Unite. Atmosfera conflictuală din Cameră din timpul dezbaterii a fost risipită de republicanul aboliționist din Illinois, care a chestionat sfera de aplicabilitate a amendamentului: „este inclusă și poligamia, cealaltă relicvă geamănă a barbarismului?” Democratul din Missouri a răspuns: „domnul dorește să știe dacă i se va interzice să comită acea infracțiune?”
Pe , congressmanul Thomas Corwin, care anterior prezidase comitetul Camerei, a introdus propriul său text, dar nici el nu a fost adoptat. A doua zi, după o serie de voturi preliminare, Camera a votat cu 123 pentru și 71 împotrivă rezoluția inițială, dar era nevoie de o majoritate de două treimi, iar măsura nu a fost adoptată.Francis Newton Thorpe, A Short Constitutional History of the United States (Boston: Little, Brown, 1904), 207 Pe , însă, Camera a revenit și a aprobat versiunea lui Corwin—propunerea de rezoluție a Camerei nr. 80—cu o majoritate de 133 la 65, depășind la limită majoritatea de două treimi necesară.Victor, 467
Senatul a preluat propunerea de amendament pe , dezbătându-l fără pauză până în primele ore ale dimineții de . La votul final, amendmentul a fost adoptat cu exact majoritatea necesară de două treimi: 24–12.
La scurt timp, a fost transmis pentru ratificare legislativelor statelor. Rezoluția comună ce conținea amendamentul Corwin cerea ca el să fie transmis legislativelor statelor, cu credința că va avea o șansă mai mare de succes în legislativele statelor din Sud decât în cazul , dar fiind că la acel moment acestea din urmă se desfășurau în tot Sudul și acolo se vota secesiunea față de Uniune.
Amendamentul Corwin a fost a doua propunere pentru un „al treisprezecelea amendament” transmisă statelor de către Congres, prima fiind din 1810.
Răspunsul prezidențial Președintele la final de mandat, James Buchanan, a susținut amendamentul Corwin, și a făcut pasul fără precedent de a-l și semna., The Thirteenth Amendment and American Freedom: A Legal History (New York University Press, 2004), 2 Semnătura lui pe o rezoluție comună a Congresului era ceva redundant, întrucât președintele nu are niciun rol oficial în procesul de amendare a Constituției., 3 U.S. (3 Dall.) 378 (1798)
În primul său discurs inaugural din , Abraham Lincoln a spus despre amendamentul Corwin:Textul primului discurs inaugural al lui Lincoln, accessat la
Cu doar câteva săptămâni înainte de izbucnirea Războiului Civil, Lincoln a trimis o scrisoare guvernatorilor tuturor statelor în care le transmitea amendamentul propus, notând că el fusese aprobat și de Buchanan. Scrisoarea lui nu spunea nimic despre susținerea sau opoziția personală a lui Lincoln față de amendament.
Istoria ratificării Amendamentul Corwin a fost ratificat de: dreapta|miniatura|
Kentucky: Ohio: 58 Ohio Laws 190 (ratificare retrasă în )61 Ohio Laws 182 Rhode Island: Maryland: Harold Holzer, Lincoln President-Elect: Abraham Lincoln and the Great Secession Winter 1860-1861 (NY: Simon & Schuster, 2008), 429Laws of the State of Maryland, Made and Passed At a Session of the General Assembly begun and held at the City of Annapolis on the third day of December 1861, and ended on the tenth day of March 1862. (Chapter 21, pages 21 and 22) (ratificare retrasă în ) Illinois: (ratificare retrasă în )
În , înainte de ratificarea amendamentului în 1863 de către , o convenție constituțională a statului Illinois și-a stabilit obiectivul de a ratifica amendamentul Corwin. Întrucât legiuitorii din Illinois erau atunci delegați la covenție—și nu se întruniseră efectiv ca legislativ al statului—validitatea acțiunii de atunci este discutabilă.
, constând mai ales din reprezentanți ai ceea ce avea să devină Virginia de Vest, au votat pentru aprobarea amendamentului la . Virginia de Vest nu a mai ratificat, însă, amendamentul după ce a fost primită ca stat separat în 1863.
În 1963, la peste un secol de la transmiterea amendamentului Corwin legislativelor statelor, republicanul din Dallas a propus o rezoluție de ratificare în .House Joint Resolution No. 67, 58th Texas Legislature, Regular Session, 1963 Motivația sa era probabil legată de alte „instituții interne”, întrucât el și-a declarat explicit opoziția față de sclavie. Rezoluția a fost înregistrată la Comisia de amendamente constituționale a Camerei pe , dar nu a fost niciodată pusă pe ordinea de zi.
Încercările de retragere a amendamentului thumb|upright=0.8|Amendamentul Corwin a fost aprobat de al 36-lea Congres al SUA în martie 1861 Pe , în timpul celui de al 38-lea Congres, în condițiile în care victoria Uniunii devenea foarte probabilă, senatorul republican din Rhode Island a introdus propinerea rezoluție a Senatului nr. 25Congressional Globe, pp. 522-523 pentru retragerea amendamentului Corwin Amendment de la considerearea lui de către legislativele statului și oprirea procesului de ratificare. În aceeași zi, propunerea de rezoluție a lui Anthony a fost transmisă Comisiei juridice a Senatului. Pe , senatorul de Illinois , președintele Comisiei juridice, a primit permisiunea Senatului de a scoate propunerea din Comisie, dar nu s-a mai făcut nimic.Congressional Globe, p. 2218; Mac Veagh, 282-3; Caplan, 128
Discuții pe marginea impactului ipotetic Amendamentul Corwin nu a fost niciodată adoptat. Dacă ar fi fost, în virtutea , ar fi făcut sclavia față de și față de intervenția Congresului. Ca urmare, ulterioarele Amendamente ale Reconstrucției (al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea) nu ar fi fost admisibile, întrucât ele aboleau sau modificau instituțiile interne ale statelor.
O altă teorie concurentă sugerează, însă, că doar ale Constituției inițiale (din care singura activă astăzi este cea care protejează puterea egală de vot a statelor în Senat) poate fi protejată de amendamente ulterioare în conformitate cu formula cunoscută de amendare. Conform acestei teorii, un amendament ulterior care ar intra în conflict cu un amendament Corwin deja ratificat ar putea fie să abroge explicit amendamentul Corwin (la el cum al XXI-lea amendament a abrogat explicit al XVIII-lea amendament) sau ar putea implicit să-l lase caduc în întregime sau parțial..
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
Scrisoarea lui Abraham Lincoln prin care transmite amendamentul Corwin guvernatorului Carolinei de Nord John W. Ellis, March 16, 1861
Categorie:1861 în politica Statelor Unite ale Americii Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite