Global Sumud Flotilla (GSF; ), uneori denumită și Global Freedom Flotilla (), a fost o inițiativă internațională condusă de societatea civilă lansată la mijlocul anului 2025 care a încercat să spargă blocada israeliană asupra Fâșiei Gaza dar a eșuat în urma interceptării de către forțele navale israeliene. Este numită după cuvântul ṣumūd (stabilitate sau reziliență). Inițiativa a apărut în iulie 2025, organizată de Freedom Flotilla Coalition, Mișcarea Globală spre Gaza, Maghreb Sumud Flotilla și Sumud Nusantara, în timpul războiului din Gaza. Flota a cuprins peste 40 de nave și 500 de participanți din mai mult de 44 de țări, transformându-l în cel mai mare convoi de acest tip condus de civili din istorie. Unele tentative de spargere a blocadei israeliene au avut succes înainte de 2010, dar de atunci navele au fost interceptate sau atacate de forțele israeliene, incluzând un atac cu drone în mai 2025 și interceptări în apele internaționale în iunie și iulie 2025. Până la începutul zilei de 3 octombrie, Israelul a interceptat toate navele flotillei, după ce au fost raportate atacuri cu drone, și navele militare au fost trimise pentru a oferi asistență. Flotila a fost prima misiune umanitară navală neautorizată care s-a apropiat la 70 de mile marine (130 km) de coasta Gaza de la impunerea blocadei în 2009.

Flotilla a început să navigheze la sfârșitul lui august 2025, delegațiile și convoaiele plecând din Otranto, Genova și Barcelona, urmate de cele din Catania, Syros și Tunis la începutul lui septembrie. Pe 3 septembrie, convoiul italian a ajuns în Sicilia iar navele tunisiene au început să andocheze în Tunis. Patru zile mai târziu, o parte din convoiul spaniol a ajuns în nordul Tunisiei, unde la primele ore ale zilei de 9 septembrie, un foc a izbucnit pe una dintre nave, fiind suspectat ca un atac cu drone. Un al doilea atac incendiar a fost raportat în noaptea următoare pe o altă navă. Pe 19 septembire, convoaiele spaniole și tunisiene s-au unit în Sicilia, plecând spre Grecia. Pe 22 sptembrie, convoiul grec a plecat din Milos către Creta, ajungând acolo următoarea zi. În noaptea de 24 septembrie, unsprezeece nave au fost atacate de drone. Pe 28 septembrie, în timp ce convoaiele s-au unit în Creta, flotilla a plecat spre Gaza. Între 1 și 2 octombrie, marina israeliană a interceptat navele, luând în detenție sute de oameni. În lumina interceptărilor, proteste sponatne au izbucnit în mai multe locuri din Europa ca răspuns. Trei zile mai târziu, 42 de deținuți au început greva foamei în semn de protest, și pe 6 octombrie mai mult de o sută de activiști au fost deportați din Israel. Participanții au raportat maltratări în timpul detenției, fapt respins de Ministerul de Externe israelian, iar interceptarea a fost condamnată de mai multe personalități politice. Pe 8 octombrie, o flotilă ulterioară formată din 9 nave, organizată de FFC și Thousand Madleens to Gaza, a fost interceptată, participanții fiind reținuți la aproximativ 120 de mile marine de Gaza.

Inițiativa a primit sprijin din partea a peste o duzină de miniștri de externe, politicieni și partide politice italiene, parlamentari din Spania și Portugalia, președintelui Columbiei, Gustavo Petro, și a Raportorului Special al ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, Francesca Albanese. În schimb, ministrul israelian al securității naționale, Itamar Ben-Gvir, a declarat că participanții ar trebui închiși ca teroriști, iar ministerul israelian de externe a promis că va opri flotila. Ca răspuns la atacurile asupra flotilei, ministerul italian al apărării a trimis nave ale Marinei Italiene pentru a ajuta flotila, iar prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez a trimis o navă a Marinei Spaniole în cazul unei operațiuni de salvare. Având în vedere că navele marinei se retrăgeau pe măsură ce flotila se apropia de Gaza, Ministerul Apărării Naționale din Turcia a confirmat că va continua să asigure siguranța flotilei, dacă va fi necesar. Comisia Europeană a declarat că nu susține flotilele de ajutor către Gaza.

Context

Israelul a impus o blocadă navală asupra Fâșiei Gaza încă din ianuarie 2009. Oficial, blocada israeliană se extinde pe 150 de mile marine.

În 2010, prima flotilă compusă din șase nave a fost interceptată de forțele israeliene, rezultând în moartea a 10 participanți și zeci de răniți de către comandourile israeliene, provocând o indignare internațională semnificativă. De atunci, tentativele din 2011, 2015, 2016, 2018 și 2025 au fost toate interceptate, efectuate raiduri sau atacate de forțele israeliene. Din martie până în iulie 2024, un coridor maritim pentru ajutoare a fost deschis sporadic între Cipru și Gaza, folosit de barje în cadrul Operațiunii Safeena și de armata americană.

În martie 2025, Israelul a impus o blocadă totală de trei luni asupra aprovizionărilor către Fâșia Gaza. În timpul acestei blocade, o flotilă a fost atacată în luna mai de drone, iar altele au fost interceptate în iunie și iulie de forțele israeliene. GSF a denunțat ilegalitatea dezbătută a blocadei Israelului asupra Fâșiei Gaza și a subliniat dreptul palestinienilor din Gaza de a-și controla apele teritoriale, solicitând protecție din partea comunității internaționale și calificând misiunea lor drept „umanitară, legală și de neoprit”. Unii experți juridici israelieni, precum Yuval Shany, profesor de drept internațional la Universitatea Ebraică din Ierusalim, sunt de părere că blocada este „justificată militar” din cauza conflictului armat dintre Israel și Hamas. Cu toate acestea, alte grupuri (inclusiv Comitetul Internațional al Crucii Roșii) au calificat măsura drept „pedeapsă colectivă”, ceea ce ar constitui o încălcare a Convențiilor de la Haga și a celei de-a patra Convenții de la Geneva. Fostul Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, Amnesty International, Oxfam, o misiune independentă de constatare a faptelor a OHCHR și mai mulți raportori speciali ai ONU privind teritoriile palestiniene ocupate au numit, de asemenea, blocada ilegală în conformitate cu dreptul internațional umanitar.

Formare GSF a fost fondată în iulie 2025, în mijlocul genocidului din Gaza, prin consolidarea multiplelor mișcări activiste și umanitare — și anume Coaliția Flotilei Libertății, Mișcarea Globală către Gaza, Flotila Maghreb Sumud și Sumud Nusantara — într-un efort maritim coordonat. La începutul lui septembrie, organizația Emergency s-a alăturat flotillei cu o navă pentru asistență medicală.

Participanți

Se spune că flotila este cel mai mare convoi maritim condus de civili din istorie, cuprinzând peste 50 de nave de diferite dimensiuni care pleacă din mai multe porturi din întreaga Mediterană și converg spre Gaza. Organizatorii au adunat la un loc activiști, medici și artiști reprezentând cel puțin 44 de țări, printre care se numără Greta Thunberg, Rima Hassan, Thiago Ávila, Yasemin Acar (în special participanți la Flotila Libertății din Gaza din iunie 2025), Ada Colau, Robert Martin, Tony La Piccirella, Emma Fourreau (participanți la flotila din iulie), Adèle Haenel, Zwelivelile Mandela, Tadhg Hickey, Cele Fierro, Sofia Aparício și Zainal Rashid Ahmad; Inițiativa a primit declarații publice de susținere din partea unor personalități precum Francesca Albanese (Raportorul Special al ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate), Mark Ruffalo, Abby Martin, Rahma Zein, Bob Vylan, Zerocalcare, Alessandro Barbero, Fiorella Mannoia, Anna Foglietta, Alessandro Gassmann, Elisa, Isabella Ferrari, Nina Zilli, Luis Tosar, Carlos Bardem, Victoria Luengo, Roger Waters, Susan Sarandon, Gustaf Skarsgård, Liam Cunningham și mulți alții din întreaga lume.

Comitetul director este compus din Ávila, Acar, Kleoniki Alexopoulou, Melanie Schweizer, Karen Moynihan, Maria Elena Delia, Saif Abukeshek, Nadir Al-Nuri, Marouan Ben Guettaia, Wael Nawar, Hayfa Mansouri și Torkia Chaibi. Thunberg, care inițial făcea parte din comitet, a demisionat la mijlocul lunii septembrie. Purtătorii de cuvânt ai mișcării sunt Ávila, Abukeshek și Jeweher Chenna.

Pregătiri și plecări

Flotila a plecat între august și septembrie 2025, convoaiele plecând din Genova pe 30 august, din Barcelona pe 31 august și din Tunis și Catania pe 7 septembrie (plecare planificată inițial pentru 4 septembrie); sosirea lor a fost estimată pentru mijlocul lunii septembrie. Acțiunile pregătitoare au inclus înregistrarea a peste 15.000 de participanți, împreună cu sesiuni de instruire, evenimente de solidaritate și tabere în apropierea punctelor de plecare. Acest lucru a dus la participarea a peste 500 de persoane și 40 de nave. Încărcătura din Italia consta în 45 de tone de ajutoare umanitare.

Navele malaeziene, sub numele de „Sumud Nusantara Asian Flotilla”, au plecat și ele cu alimente și ajutoare pe 23 august 2025. Alături de Flotila Nusantara și „Watermelon Flotilla”, sponsorizate oficial de guvernul Malaeziei, o delegație indiană trebuia să se alăture din Calcutta, dar s-a retras din motive de siguranță.

Navele din Genova, patru în total, au fost salutate la plecare de o mulțime de 40.000 de cetățeni. Un oficial sindical a declarat că se vor lua măsuri în cazul unui incident; acestea ar include acțiuni coordonate din partea muncitorilor portuari din întreaga Europă pentru a bloca toate transporturile civile către Israel.

Pe 11 septembrie, un grup de activiști egipteni și-au exprimat dorința de a se alătura flotilei și, prin urmare, au trimis o cerere oficială guvernului egiptean pentru a le permite participarea, care altfel ar fi fost anulată. Aceștia au descris prima lor barcă ca fiind „complet echipată” și au spus că echipajul său era pregătit. Convoiul, care trebuia să plece pe 28 septembrie, nu a făcut acest lucru, delegația egipteană confirmând că încă așteaptă o aprobare din partea guvernului. Pe ​​30 septembrie, în timp ce delegația egipteană sorta donații la sediul său din Dokki, Giza, doi membri ai comitetului pregătitor ar fi părăsit sediul pentru a cumpăra cafea și, pe drum, au fost arestați de Poliția Națională Egipteană. Un alt participant a fost, de asemenea, arestat ulterior.

Primele călătorii ale convoiului

Spaniolii

Convoiul din Spania, în mod concret unde se afla Thunberg, s-a întors pentru puțin timp în port după plecarea sa inițială din cauza condițiilor meteo, care includeau vânturi de 56 km/h. Navele au putut să se pregătească să plece din nou în seara zilei de 1 septembrie. În timpul primei sale nopți, convoiul, în cea mai mare parte a sa, s-a îndepărtat cu 92,6 km de Barcelona.

În decurs de o zi de la plecare, membrii flotilei deja raportau drone neidentificate care îi urmăreau în apele internaționale. Unele dintre ambarcațiuni au făcut o oprire tehnică în Menorca și Mallorca în dimineața zilei de 3 septembrie pentru a repara problemele mecanice, în timp ce până la cinci nave s-au întors din nou la Barcelona din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. În aceeași zi, două nave au fost raportate ca fiind încă în portul Barcelona, fără să fi părăsit portul din cauza unor probleme tehnice similare cu cele ale navelor care se opriseră în Menorca și Mallorca. În primele nopți, mulți participanți la convoiul din Spania au raportat că au suferit de rău de mare și vărsături și că navele au suferit scurgeri de apă, probleme electrice și alte probleme mecanice.

Membrul comitetului director, Thiago Ávila, a anunțat că, în noaptea de 4 spre 5 septembrie, convoiul spaniol se va împărți în două grupuri: unul va continua să se îndrepte spre Tunis, în timp ce celălalt va aștepta în Menorca navele încă acostate la Barcelona, ​​pentru a preveni ca vreo navă să fie lăsată singură pe mare din motive de securitate. Pe 7 septembrie, o parte din convoi a ajuns în portul Sidi Bou Said din nordul Tunisiei, în fața unor mulțimi mari de susținători.