Prințul Alexandros Mavrocordatos (sau Alexandru Mavrocordato, în , ) a fost un politician, diplomat și om de stat grec. De origine fanariotă, el a îndeplinit mai multe funcții în Țara Românească (inclusiv cea de postelnic), iar apoi a fost unul din liderii Greciei în timpul războiului de independență, fiind primul șef de stat al Greciei moderne, respectiv primul președinte al parlamentului grec modern. A fost ambasador, ministru în varii guverne, și prim-ministru în mai multe mandate, în perioada 1822–1855.

Biografie

Alexandros Mavrocordatos s-a născut în 1791 în Constantinopol, Imperiul Otoman, într-una dintre cele mai puternice familii fanariote, fiind strănepotul lui Nicolae Mavrocordat. Mama sa făcea parte din familia Caradja. În perioada 1807-1811 a studiat la Liceul Grec din Fanar.

În 1812, unchiul său, Ioan Caragea, a fost numit domn al Țării Românești, angajându-l pe Alexandros ca secretar al său. Datorită capacităților sale organizatorice, Alexandros a fost promovat, ajungând postelnic al Țării. Mavrokordatos a fost unul dintre susținătorii modernizării Țării Românești, înfăptuită în timpul lui Caragea, fiind implicat și în elaborarea Legiuirii Caragea. Temându-se pentru viața sa, Ioan Vodă Caragea a plecat din Țara Românească în 1818, luându-l și pe Alexandros Mavrokordatos cu el, stabilindu-se la Geneva. În exil, Mavrokordatos și-a continuat studiile (în domeniul medical) la Universitatea din Padova.

Alexandros Mavrokordatos a fost membru al societății secrete Eteria și s-a numărat printre grecii fanarioți care s-au grăbit să ajungă în Moreea la izbucnirea Războiului de Independență al Greciei în 1821. La momentul declanșării revoluției, Alexandros Mavrokordatos locuia la Pisa împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley și soția acestuia, Mary Shelley, iar după ce a aflat despre revoltă s-a îndreptat spre Marsilia pentru a cumpăra arme și o navă care să-l ducă înapoi în Grecia.

Mavrokordatos era un om foarte bogat și bine educat, vorbea fluent șapte limbi, iar experiența sa de guvernare în Țara Românească i-a determinat pe mulți să-l considere un viitor lider al Greciei. Spre deosebire de mulți dintre conducătorii greci ai vremii, Mavrokordatos, care trăise în Occident, prefera îmbrăcămintea occidentală și avea Occidentul drept model politic pentru Grecia. Filelenul american Samuel Gridley Howe l-a descris pe Mavrokordatos în următorii termeni:

Mavrokordatos, un om inteligent și viclean, a fost cel mai important politician rezultat din lupta grecilor pentru independență și a dominat, direct sau indirect, diversele adunări care încercau să stabilească un guvern pentru Grecia. A participat activ la eforturile de instituire a unui guvern regulat și, în ianuarie 1822, a fost ales de Prima Adunare Națională de la Epidavros ca „președinte al executivului”, devenind astfel, în fapt, liderul Greciei.

Adunarea de la Epidavros a reprezentat în mare măsură un succes pentru Mavrokordatos, permițându-i să redacteze prima constituție a Greciei și să devină noul conducător al națiunii. Reflectând slaba autoritate a guvernului grec, Mavrokordatos s-a arătat mai interesat de consolidarea propriei baze de putere în Rumelia Occidentală, deplasându-se mai întâi pe Insula Hydra pentru a-și asigura sprijinul flotei hidriote, apoi la Missolonghi, unde a supravegheat construirea fortificațiilor și și-a folosit averea pentru a crea o rețea de patronaj menită să-i atragă sprijinul clanurilor locale.

Mavrokordatos nu a jucat rolul unui lider național propriu-zis și a elaborat o constituție deliberat complicată, în mare parte pentru a se asigura că nimeni altcineva nu putea deveni un lider de succes în absența sa, cât timp el își consolida puterea în Rumelia Occidentală. Un analist a comentat tacticile sale astfel: „Imită istețimea ariciului care, se spune, își netezește țepii și se face subțire pentru a intra în vizuină, iar odată ajuns înăuntru, și-i zbârlește din nou și devine o minge de țepi, împiedicând pe oricine altcineva să mai intre”.

În același an, Mavrokordatos a comandat înaintarea trupelor grecești în vestul Greciei Centrale, suferind o înfrângere severă la Bătălia de la Peta, la 16 iulie, dar reușind să se redreseze parțial prin rezistența sa reușită în timpul primului asediu al Missolonghiului, desfășurat între noiembrie 1822 și ianuarie 1823. La Peta, Mavrokordatos urmărea o victorie a unităților filelene, iar soldații greci aflați sub comanda sa au fost instruiți de filelenul german Karl von Normann-Ehrenfels, pentru a demonstra avantajele instruirii militare profesioniste. Mavrokordatos l-a numit pe Normann-Ehrenfels, fost căpitan în armata Württembergului, în funcția de șef al statului său major.

Mavrokordatos nu a mai candidat pentru o funcție în cadrul adunării de la Argos din 1823, ci s-a autonumit secretar general al executivului, devenind responsabil de fluxul de documente către și dinspre executiv. În 1823, a sprijinit Senatul în conflictul acestuia cu Executivul, dominat de susținătorii rivalului său Theodoros Kolokotronis. În 1824, Mavrokordatos l-a primit în Grecia pe Lord Byron și a încercat să-l convingă să conducă un atac asupra Naupactusului (Lepanto). Tot în 1824, a susținut un complot al filelenilor George Jarvis și Thomas Fenton pentru asasinarea rivalului său Odysseas Androutsos și a cumnatului acestuia, Edward John Trelawny.

Simpatia sa pentru Marea Britanie l-a determinat pe Mavrokordatos, în conflictul ulterior dintre facțiuni, să se alăture opoziției față de „partidul rus”, condus de Dumitru Ipsilanti și Theodoros Kolokotronis. Deși a ocupat pentru scurt timp funcția de ministru de externe sub președinția lui Petrobey (Petros Mavromichalis), a fost nevoit să se retragă din viața politică până în februarie 1825, când a revenit ca secretar de stat. În acel moment a avut loc debarcarea lui Ibrahim Pașa, iar Mavrokordatos s-a alăturat din nou armatei, fiind la un pas de capturare în dezastruoasa bătălie de la Sphacteria, la 9 mai 1825, la bordul navei Ares.

După căderea Missolonghiului, la 22 aprilie 1826, s-a retras temporar, până când președintele Ioannis Kapodistrias l-a numit membru al comitetului pentru administrarea materialelor de război, funcție din care a demisionat în 1828. După asasinarea lui Kapodistrias, la 9 octombrie 1831, și demisia fratelui și succesorului său, Augustinos Kapodistrias, la 13 aprilie 1832, Mavrokordatos a fost numit ministru de finanțe. A fost vicepreședinte al Adunării Naționale de la Argos, în iulie 1832, și a fost desemnat de regele Otto ministru de finanțe, iar în 1833 a devenit prim-ministru al Greciei.

Din 1834, a servit ca trimis diplomatic al Greciei la München, Berlin și Londra, iar după un scurt interludiu ca prim-ministru în 1841, a fost numit trimis la Constantinopol. În 1843, după insurecția de la 3 septembrie, a revenit la Atena ca ministru fără portofoliu în guvernul Metaxas, iar între aprilie și august 1844 a fost șeful guvernului format după căderea partidului rus. Trecând ulterior în opoziție, s-a remarcat prin atacurile sale vehemente împotriva guvernului lui Ioannis Kolettis. În anii 1854–1855 a fost din nou, pentru câteva luni, șef al guvernului. A murit la Egina, la 18 august 1865.

Unul din băieții săi, Gheorghe (1839–1902), a fost căsătorit cu Irena de Sina, fata marelui bancher austriac Simeon de Sina. El a construit Casa Mavrocordat (azi Palatul Copiilor) din Vaslui.

Note

Categorie:Nașteri în 1791 Categorie:Nașteri pe 11 februarie Categorie:Decese în 1865 Categorie:Decese pe 18 august Categorie:Fanarioți Categorie:Absolvenți ai Universității din Padova Categorie:Miniștri greci Categorie:Prim-miniștri ai Greciei Categorie:Șefi de stat ai Greciei Categorie:Diplomați greci Categorie:Oameni din Constantinopol Categorie:Greci din Imperiul Otoman