Covaleda este un municipiu spaniol din comarca Pinares, în provincia Soria, Castilia și León.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Teritoriul municipal al localității Covaleda se află între contraforturile munților Sierra de Urbión, la nord, și cei ai muntelui Sierra de Resomo, la sud. În cadrul zonelor definite în provincie, Covaleda aparține subzonei Pinares din Zona de Nord. Altitudinea deasupra nivelului mării este de 1214 m, iar distanța până la reședința de provincie este de 41 km. Topografia municipalității, aparținând provinciei Soria, este foarte neregulată, deoarece se află între două lanțuri muntoase și este traversată de râul Duero de la nord-vest la sud-est. În ceea ce privește altimetria, altitudinea medie a teritoriului este de aproximativ 1500 m deasupra nivelului mării, iar punctele sale extreme sunt următoarele:

Cea mai mare altitudine corespunde bazei vârfului Urbión, la aproximativ 2228 m altitudine, pe a cărui linie de demarcație se află limitele provinciilor La Rioja și Soria. Punctul cel mai jos corespunde bazinului Duero, cu 1183 m, iar cele mai înalte sunt „Congosto”, cu 1824 m și „Pico Marañón”, de 1474 m.

Suprafața teritoriului municipal este de 105,66 km² și reprezintă aproape 6,9% din totalul subzonei Pinares, care atinge 1520 km². Municipiul aparține districtului judiciar Soria.

Comune limitrofe

Ecologie Pe acest teritoriu municipal extins (105 km²), unde pinul de pădure deține o suveranitate incontestabilă asupra pinilor negri, fagilor, stejariilor și altor specii de arbori. În Rețeaua Natura 2000 sunt incluse următoarele locuri: Sit de importanță comunitară cunoscut sub numele de Riberas del Río Duero y afluentes, ocupând 86 de hectare, adică 1% din teritoriu. Sit de importanță comunitară cunoscut sub numele de Sierras de Urbión y Cebollera, ocupând 2282 de hectare, respectiv 22% din suprafața sa. Zonă de protecție specială pentru păsări cunoscută sub numele de Sierra de Urbión, ocupând 2257 de hectare, adică 22% din teritoriu.

Hidrografie Municipiul este traversat de râul Duero de la nord-vest la sud-est.

Climă Covaleda, la fel ca o mare parte a sectorului nordic al Sistemului Iberic, are un climat temperat fără sezon secetos, cu vară temperată.

Istorie Originile localității Covaleda datează din Epoca Bronzului, unele vestigii putând fi identificate și astăzi în Paso de los Arrieros sau Pozo San Millán. Mărturiile istorice atestă faptul că pe teritoriul actualei Covaleda au locuit triburile celtibere ale pelendonilor și duracilor, cu care cuceritorii romani s-au confruntat, nu întotdeauna cu succes. Unele tradiții menționează, de asemenea, o întemeiere realizată de popoare bretone, de la care se pare că provine porecla de „bretos” pe care o primesc locuitorii din Covaleda.

Numele său apare în Votos de Fernán González în favoarea mănăstirii San Millán de la Cogolla, documente întocmite în anul 939, în care locuitorii sunt îndemnați, alături de alte sate din zonă, să doneze respectivei mănăstiri „un caș pentru fiecare casă”. În 1095, cătunul Cobaleta a fost donat de către conții de Lara, Don Gonzalo Núñez de Lara și soția sa Goto, Mănăstirii San Millán, conform celor apărute în cartea Crónica de los príncipes de Asturias y Cantabria. Aceștia au anticipat repopularea orașului Ávila, așa cum reflectă Carta de fondare a respectivului oraș. Existența cărăușiei, baza economiei zonei de pini timp de secole, este atestată încă din 1387.

Recensământul din 1528, în care nu erau numărați clericii, nobilii și hidalgo, înregistra existența a 62 de birnici, adică unități familiale care plăteau impozite. La căderea Vechiului Regim, localitatea s-a constituit în municipiu constituțional în regiunea Castilla la Vieja, districtul Soria, care la recensământul din 1842 număra 144 de gospodării și 574 de locuitori.

La 6 septembrie 1923 s-a declanșat un incendiu care a distrus 93 de case. Un vânt puternic și o vară foarte secetoasă au contribuit la propagarea rapidă a focului. S-a calculat că aproape o treime din populație a rămas fără adăpost. a promis ajutoare imediate și permisiunea de a efectua o tăiere extraordinară de pini, însă schimbarea guvernului produsă de lovitura de stat a lui Miguel Primo de Rivera a împiedicat îndeplinirea promisiunilor. Un an mai târziu, fusese reconstruită doar cazarma Gărzii Civile.

În anul 2017 s-a desfășurat la Covaleda cea mai mare întâlnire de cercetași din istoria Spaniei, la care au participat 4876 de cercetași, inclusiv grupuri din străinătate, evenimentul având loc în Raso de la Nava. Acest eveniment a fost organizat de Mișcarea Scout Catolică din Spania.

Demografie Localitatea are o populație de 1560 de locuitori (conform datelor furnizate de INE din 2025).

Monumente și locuri de interes Biserica Sfântul Chiric și Sfânta Julieta (San Quirico y Santa Julita). Este o biserică în stil gotic târziu, dedicată martirilor Sfântul Chiric și Sfânta Julieta. Datează din secolul al XVII-lea și este construită peste o biserică anterioară, din care a mai rămas doar arcul acoladă al intrării din secolul al XV-lea. Ermitul Fecioarei de la Câmp (Ermita de la Virgen del Campo), construit între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, care a fost cumpărat de locuitorii din Covaleda de la călugării benedictini din . Ferăstraiele hidraulice (Sierras de Agua), cunoscute și sub numele de „Ferăstraie Verticale”, sunt lucrări hidraulice rustice, adevărate minuni ale imaginației meșteșugarilor, transformate în gătere pentru lemn care utilizau direct forța apei râurilor și pârâielor pe care erau amplasate. În prezent scoase din uz și înlocuite de gătere moderne, acestea au rămas integrate în peisajul pădurii ca martor tăcut al activității tradiționale de prelucrare a lemnului și al muncii oamenilor locului. Podul Sfântul Dominic (Puente de Santo Domingo). A fost declarat Bun de Interes Cultural la categoria Monument la 29 iunie 2000. Podul Soria (Puente de Soria). A fost declarat Bun de Interes Cultural la categoria Monument la 29 iunie 2000. Se află la kilometrul 43 al șoselei CL-117.

Lagune de origine glaciară Laguna Larga: este cea mai mare. Laguna Helada: care formează mici ochiuri de apă și un mediu mlăștinos. Laguna del Hornillo: ascunsă de morena înaltă care o înconjoară.

Izvoare Fuente de la Arenilla Este o construcție pe două niveluri. Jgheabul principal se află la nivelul superior, unde în tubul conductei a fost introdus un dop de lemn care, împreună cu forma elementelor de fixare metalice, seamănă cu un cap de cal; apa curge într-o cuvă pătrată cu adâncitură rotundă, de unde este condusă spre jgheabul din partea inferioară a ansamblului. Acest al doilea jgheab este atașat de zidul scărilor de acces și curge într-o cuvă dreptunghiulară. Pe platforma superioară a incintei, sub stâncile care o adăpostesc, există o inscripție din fier pe care scrie „Anul 1994”; incinta este protejată cu balustrade din lemn. Fântâna este situată într-un loc de popas cu mese și grătare, într-un cadru înconjurat de pini.

Fuente de Bocalprao Este o fântână cu două guri de scurgere inserate într-un paravan de piatră cu formă curb-convexă; jgheaburile sunt așezate deasupra unei cuve dintr-un singur bloc de piatră, de unde apa este canalizată către o altă cuvă situată la marginea drumului. Apa acestei fântâni este captată din pârâul care coboară din „Raso del Pino Seco”. Se află într-un mediu cu pini, având un loc de popas dotat cu refugiu, mese și grătare.

Fuente de la Cagalera Apele sale provin dintr-un izvor captat și condus puțin peste 12 metri până la marginea drumului. Trei jgheaburi mici, situate în partea frontală și pe cele două laterale ale unui bloc de lemn ce pare să semene cu o broască țestoasă, deservesc această fântână realizată dintr-un paravan de piatră cu ziduri laterale joase, ce servesc drept bănci. Fântâna are o cuvă trapezoidală cu o placă de piatră pe care este gravat un mistreț. Paravanul este încoronat cu un motiv cu bază pătrată terminat în formă piramidală, pe acesta aflându-se o tăbliță cu numele fântânii și data „11-9-1996”. La dreapta fântânii, de cealaltă parte a unei stânci mari, se află o masă de piatră cu bănci și un mic adăpost de lemn. Informațiile culese spun că numele fântânii nu se datorează efectelor apei, foarte apreciată de localnici, ci faptului că forma diedrului stâncos la baza căruia se află izvorul și culoarea galben-verzuie dată de polenul pinilor îi dau aspectul unui „fund cu diaree”.

Fuente de la Canal Este un ansamblu format din jumătăți de trunchiuri de pin scobite, care canalizează apa de șiroire până la marginea drumului, formând această fântână. Cu câțiva metri înainte de a ajunge în acest punct, în dreapta drumului forestier, se află izvorul La Canal, în prezent necaptat și neamenajat, deși în trecut a fost amenajat sub formă de puț mic (cubillo).

Fuente del Cubo Fântână cu jgheab de fier, introdus într-un altul cu diametru mai mare, într-un mic paravan de piatră la capetele căruia se află bănci cu formă curbă ce servesc la stabilizarea terenului. Deasupra jgheabului este gravată emblema Corpului Silvic (Guardería Forestal). Fântâna este situată într-un loc de popas cu mese și jocuri pentru copii; incinta este închisă, iar accesul se face printr-o poartă rotativă pe care se citește numele fântânii.

Fuente Paso de los Arrieros Este o fântână cu jgheab de fier inserat într-o placă de piatră de formă circulară; jgheabul se termină într-un con inversat pentru a fi folosit ca pahar propriu și este așezat deasupra unei mici cuve tot din piatră. De cealaltă parte a drumului se află o masă de piatră și un grătar.

Fuente del Pozo de San Millán Este un izvor amenajat ca fântână într-o groapă dreptunghiulară săpată în pământ. Se află lângă un mic loc de popas format din două mese (una dintre ele fără tăblii) și două grătare. În fața acestui loc de popas, de cealaltă parte a râului care poate fi trecut prin vad vara, se află esplanada Pozo de San Millán, unde există câteva morminte antropomorfe.

Fuente de los Apretaderos O retenție din cărămidă și ciment între două stânci colectează apa de șiroire, formând această fântână; are un jgheab de fier original care nu mai curge din cauza unei spărturi în retenție; în respectiva spărtură a fost plasat un alt tub metalic care servește drept jgheab. Fântâna este situată la baza unui mic loc de popas, cu câteva mese și grătare, construit deasupra unor blocuri de piatră.

Cultură Sărbători Sfântul Chiric și Sfânta Julieta (San Quirico y Santa Julita – titularii parohiei). Se sărbătoresc la 15 și 16 iunie. Sfântul Laurențiu (San Lorenzo – patronul satului). Se sărbătorește în zilele de 9, 10, 11, 12 și 13 august.

Evenimente sportive Extrem Covaleda Desafio Urbión: este o cursă montană de nivel ridicat, cu un traseu de aproximativ 30 km și o diferență de nivel acumulată de circa 5000 m. A început să fie organizată în anul 2014.

Gastronomie Felul de mâncare tipic este caldereta de cordero (tocăniță de miel), un preparat consistent pe care obișnuiau să îl mănânce cărăușii în deplasările lor prin Spania și cei care lucra la întreținerea și îngrijirea pădurilor din Covaleda. Alte produse caracteristice sunt mezelurile de casă și pastrama (cecina) de mistreț, căprioară și cerb, delicatese deosebite, maturate în Sierra de Urbión.

Dulciurile și produsele de patiserie realizate cu ingrediente naturale și fără conservanți, care au o mare tradiție în această localitate.

Note

Legături externe

Categorie:Localități din Provincia Soria