Caltojar este un municipiu spaniol din comarca Berlanga, în provincia Soria, Castilia și León.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localitatea Caltojar se află lângă râul Escalote, la poalele munților din sudul provinciei Soria, aproape de granița cu Guadalajara. Pe teritoriul său se varsă râul Bordecorex (numit și râul Torete). De la înființarea sa, a aparținut de Tierra de Berlanga până în anul 1695, când, odată cu abolirea vicomitatului de Arenillas, a fost creat marcatul de Caltojar.

Din municipiu fac parte, pe lângă reședința Caltojar, satele Bordecorex și Casillas de Berlanga.

Comune limitrofe

Spații protejate Pe teritoriul comunei sunt incluse următoarele situri din rețeaua Natura 2000: Situl de importanță comunitară cunoscut sub numele de Altos de Barahona, care ocupă 2 768 hectare, reprezentând 33% din suprafața sa. Zona de protecție specială pentru păsări cunoscută sub numele de Altos de Barahona, care ocupă 2 068 hectare, reprezentând 25% din teritoriu.

Toponimie Toponimul este de origine arabă: calat („fortăreață”) și thagr („frontieră” sau „regiuni limitrofe”), ceea ce indică existența unui castel.

Istorie A făcut parte din comunitatea Berlanga. La căderea Vechiului Regim, localitatea s-a constituit ca municipiu constituțional în regiunea Castilla la Vieja, având la recensământul din 1842 un număr de 102 gospodării și 420 de locuitori. La mijlocul secolului al XIX-lea, așezarea avea înregistrate 117 case. Este descrisă în al cincilea volum al dicționarului lui Pascual Madoz astfel:

Între recensământul din 1857 și cel anterior, teritoriul municipiului a crescut prin încorporarea celui din Casillas de Berlanga. În 1920 are o populație de fapt de 762 de locuitori, dintre care 758 sunt de drept. La sfârșitul secolului al XX-lea, teritoriul municipiului crește deoarece încorporează Bordecorex.

Demografie Localitatea are o populație de 53 de locuitori (INE 2025).

Monumente și locuri de interes Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, declarată bun de interes cultural la categoria monument începând cu 10 aprilie 1981. Este una dintre cele mai remarcabile construcții romanice din provincie. Reprezintă o operă târzie din prima treime a secolului al XIII-lea, în care se îmbină elemente de tranziție cu trăsături arhaizante. Dispune de o absidă centrală somptuoasă (absidele laterale nu sunt vizibile, fiind încastrate în construcții mult mai moderne; Carlos Lafora susține că acestea au fost înlocuite cu capele în secolul al XVIII-lea), terminată, la fel ca prezbiteriul, printr-o friză dublă de arcade lombarde sprijinite pe modilioane cu cinci rulouri etajate. Structura este articulată vertical prin șase contraforturi prevăzute cu câte trei semicoloane; cea centrală este mai groasă și urcă până la friza superioară, în timp ce coloanele laterale se opresc la nivelul frizei inferioare. În absidă sunt deschise trei ferestre înguste, tip meterez.

Portalul sudic este încadrat într-un corp ieșit în relief, terminat cu modilioane cu rulouri. Acesta are cinci arhivolte sprijinite pe cinci perechi de coloane, având capiteluri cu influențe deja gotice. În timpan sunt decupate două arce în plin cintru cu intradosul decorat cu vârfuri de diamant. Restul timpanului este ocupat de un basorelief mare, realizat rudimentar, care reprezintă un războinic cu scut. Portalul nordic, în prezent zidit, are trei arhivolte sprijinite pe trei perechi de coloane cu capiteluri decorate cu palmete și motive bulbose. În frontoanele de est și vest se află câte un oculus cu evazare dublă, cel din vest având arhivolte fine. Clădirea este compusă din trei nave, fiecare având trei travee. Navele laterale sunt acoperite cu bolți de muchii, la fel ca nava centrală, însă acestea sunt de factură gotică; prezbiteriul are o boltă în leagăn frânt, iar absida centrală o boltă în sfert de sferă. Bolțile navelor se sprijină pe patru piloni cruciformi și opt semicolumne adosate, iar arcele de intrare în capelele absidiale laterale sunt dublate și așezate pe coloane duble. Întreaga configurație este de clară influență burgundă. Capitelurile din interior sunt bine conservate și au o execuție mai aspră, reprezentând fructe bulboase mari, frunze striate și palmete, două dintre ele fiind istoriate. În interior se află și un amvon neobișnuit, sculptat cu motive geometrice de puternică influență orientală. Turnul este lipit de navă și este mult mai recent, fiind terminat cu un acoperiș de ardezie care contrastează cu piatra ocru și cu țigla de pe navă.

Pe teritoriul localității se găsesc trei turnuri de veghe musulmane care supraveghează valea râului Escalote. Toate trei datează din secolul al X-lea și se află în diverse stadii de conservare. Prima și cea mai înaltă dintre ele este situată lângă vârful Ojaraca (1 119 metri), care desparte văile râurilor Escalote și Bordecorex. Din Caltojar, pe drumul spre Rello, după 2 km pornește o altă cale spre platoul unde este amplasată fortificația. Aceasta păstrează doar jumătate din perimetru, observându-se urmele grinzilor unui planșeu de lemn la jumătatea înălțimii. Are plan circular, o înălțime de 7,5 m, un diametru de aproximativ 5 m și ziduri de 1,2 m grosime. Este structurată pe parter și două etaje. Zidăria este realizată din piatră de calcar fasonată grosier, legată cu mortar de var. La bază prezintă pietre de mari dimensiuni, ușor prelucrate sub formă de blocuri, dispuse circular. Absența deschiderilor confirmă destinația strict militară, singura excepție fiind o fereastră mică la etajul al doilea. Comunică vizual cu turnurile din La Riba de Escalote, La Veruela, turnul Tiñón și cu castelul din Berlanga. A doua fortificație este numită La Veruela (sau Los Pilones), situată la aproximativ 2,5 km pe drumul spre Bordecorex. Păstrează o înălțime de 9 m, are plan circular și ziduri groase, fiind împărțită în trei niveluri: cel inferior fără deschideri, iar cel de-al doilea conține poarta de acces. Prezintă o pornire neobișnuită de zid pe latura de nord, integrată în restul construcției. În urma restaurării din 2001, a fost adăugată o scară metalică pentru accesul la intrarea situată la înălțime, precum și scări interne care fac legătura între etaje și terasă. Comunică vizual cu turnul Ojaraca. Starea sa este optimă, fiind un punct vizitat frecvent de călătorii care merg spre San Baudelio sau Rello. Din cel de-al treilea turn, cunoscut sub numele de La Corona și situat pe o colină lângă șoseaua spre La Riba de Escalote, au rămas doar mormane de dărâmături care nu permit o descriere detaliată.

Comuna cuprinde, de asemenea, ermitele Maica Domnului a Îndureratei (Ntra. Sra. de las Angustias) și Sfântul Baudelius (San Baudelio), în stil mozarab, aflată în Casillas de Berlanga.

Note

Bibliografie

</ref>

Legături externe

Categorie:Localități din Provincia Soria