Scarlat A. Cantacuzino, cunoscut și ca Charles-Adolphe Cantacuzène (n. 6 iunie 1874, București, Principatele Unite - d. 8 august 1949, București, Republica Populară Română) a fost un poet, eseist și diplomat român.

Biografie Născut la București, fiu al magistratului Adolf Cantacuzino, la rândul său fiul lui Constantin Cantacuzino și al soției sale Ecaterina, născută Iarca, Scarlat provenea din familia Cantacuzino. După absolvirea școlii primare în orașul natal, a urmat studiile liceale la Paris, apoi Facultatea de Drept a Universității din Paris.

Scarlat s-a căsătorit în 1912 cu Julietta, fiica lui Basile M. Missir. În anul următor i-a dedicat volumul Amour de Juliette. Fiica lor, Armanda, s-a născut la Paris la 1 septembrie 1913 și s-a căsătorit în 1945 cu Constantin Roco. Aceștia au avut doi copii, Mihaela și Mihail, și doi nepoți, Constance Armanda Roco și Charles Roco.

Cantacuzino a fost, succesiv, atașat, secretar și consilier la legațiile României din Paris, Bruxelles și Haga, iar în 1918, la încheierea Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de însărcinat cu afaceri al României la Paris. În 1922 s-a întors la București, unde a lucrat ca ministru plenipotențiar în cadrul Ministerului Afacerilor Străine, continuând totodată corespondența cu alți scriitori.

Într-o dimineață de august din 1949, în primii ani ai regimului comunist, i s-a comunicat că are la dispoziție câteva ore pentru a părăsi casa, plină de cărți. Spre seară, cu o mică valiză în mână, purtând pălărie și sprijinindu-se în baston, s-a îndreptat spre camera de subsol pe care o închiriase și s-a întins să se odihnească. A fost găsit mort în ziua următoare.

Poezii și eseuri Poet de limbă franceză, care a scris sub numele Charles-Adolphe Cantacuzène, a publicat numeroase volume de poezie, eseuri și studii de istorie literară și a artei. A manifestat un interes deosebit pentru mai multe personalități importante ale secolului al XVIII-lea, precum Frederic cel Mare, Charles-Joseph de Ligne și . Lucrările sale au apărut în revistele Mercure de France, Journal des Débats, Le Figaro și Le Manuscrit Autographe. Atras de poezia lui Stéphane Mallarmé, care i-a devenit prieten, și la recomandarea acestuia, și-a publicat primul volum, Les sourires glacés, la vârsta de 22 de ani, în 1896. Acesta, precum și toate celelalte patruzeci și cinci de cărți ale sale, au fost scrise în limba franceză. Poezia sa, de factură simbolistă, a fost apreciată de Mallarmé, Paul Valéry și Remy de Gourmont. Ea se remarcă prin erudiție și finețe, precum și printr-o stăpânire remarcabilă a subtilităților limbii franceze.

Scrieri

Les sourires glacés, Librairie Académique Perrin, Paris, 1896 Les douleurs cadettes, Librairie Académique Perrin, Paris, 1897 Les chimères en danger, Librairie Académique Perrin, Paris 1898 Cinglons les souvenirs et cinglons les rêves!..., Librairie Académique Perrin, Paris, 1900 Sonnets en petit deuil, Librairie Académique Perrin, Paris, 1901 Litanies et petits états d'âme, Librairie Académique Perrin, Paris, 1902 Remember, Librairie Académique Perrin, Paris, 1903 Les Grâces inemployées, Librairie Académique Perrin, Paris, 1904 L'âme de Monsieur de Nion, C.L.G. Veldt, Amsterdam, 1905 Poussières et falbales, Librairie Académique Perrin, Paris, 1905 Synthèse attristée de Paris, Librairie Académique Perrin, Paris, 1906 Les Retrouvailles, Librairie Académique Perrin, Paris, 1908 Bétises pour Phébé, C.L.G. Veldt, Amsterdam, 1908 (essais) Esprit de Charles-Adolphe Cantacuzène, Amsterdam, 1909 Larmes fouettées, Librairie Académique Perrin, Paris, 1911 Les adorables coincidences, Librairie Académique Perrin, Paris, 1912 Amour de Juliette, Librairie Académique Perrin, Paris, 1913 Apothéoses de météores, Librairie Académique Perrin, Paris, 1913 A une jolie, Poésie du Prince Ch.-Ad. Cantacuzene, Musique de Suzanne Mesureur. Heugel (Musique notée), 1913. Mes Brouillards de roses, Librairie Académique Perrin, Paris, 1914 La Rose du centenaire, C.L.G. Veldt, La Haye, 1914 Lettre du Prince Charles-Adolphe Cantacuzène pour commémoration de centenaire de “Mes adieux a Beloeil” du Prince de Ligne. Association des Ecrivains Belges, Bruxelles-Paris-London, 1914 Hypotyposes, aléas et alinéas, Librairie Académique Perrin, Paris, 1916 Considerations lyriques: suivies d’inédite adnotations de Rivarol sur son examplaire de Hamboug – 1797. Librairie Académique Perrin, Paris, 1917a Mémoires fragmentes de Conseiller de Légation C. Extraits. Librairie Académique Perrin, Paris-Rotterdam, 1917b Les Réalitès roses, Librairie Académique Perrin, Paris, 1918 Parenthèses paresseuses. Librairie Académique Perrin, Paris, 1921 Charleadolphiana. Librairie Académique Perrin, Paris and Ultrecht, 1921 Extraits piquants et inconues de Fréderic II écrivain francais, avec un coup d’oeil de Charles-Adolphe Cantacuzène, Librairie Académique Perrin – Leyde, 1923 Précipité de suavité, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1925, Imprimeur de l’Académie Royale-Bruxelles-Marcel Hayez Poésies dites et inédites du Prince de Ligne, publiés par Eenest Ganay et Charles-Adolphe Cantacuzène. Edition des Annales du Prince de Ligne, Bruxelles, et Librairie Jean Naert, Paris, 1925 Phosphores mordorés, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1926 Quatorze quarts d’heure avec Monsieur Cantacuzène. Par M.G.C., sécrétaire de legation, Paris, 1926. Glyptiques elliptiques, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1927 Identités versicolores, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1927 Les Automnes complémentaires, Librairie Académique Perrin, Paris, 1928 L'au-delà de l'en deçà, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1931 Essai anthologique, Eclats de conversations, Albert Messein, Collection la Phalange, Paris, Paris, 1932 Sonnets sans écho, Librairie Académique Perrin, Paris, Paris, 1932 Prince de Ligne, Mercure de France, Collection des plus belles pages, Paris, 1934 Frédéric II, Mercure de France, Collection des plus belles pages, Paris, 1935 Fragments, Albert Messein Editeur, Paris, 1935 Les plus belles pages de Sénac de Meilhan. Mercure de France, Paris, 1935 Les dernierés aurores, Librairie Académique Perrin, Paris, 1938 Nouveaux fragments, Albert Messein Editeur, Paris, 1940 and 1943

Premii A fost decorat cu Ordinul Steaua României în 1922, Legiunea de Onoare din Franța în 1908, Ordinul Coroanei și Ordinul Leopold din Belgia în 1913, respectiv 1922, Ordinul Coroanei din Luxemburg în 1913, Ordinul Nichrani-Ifticar din Imperiul Otoman în 1914, Ordinul Leul și Soarele din Iran în 1922, Ordinul Sfinților Maurițiu și Lazăr din Italia în 1931, precum și cu ordine din Grecia și Benin.

Note

Categorie:Români expatriați în Franța Categorie:Ofițeri ai Legiunii de onoare Categorie:Cavaler al Ordinului Steaua României Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris Categorie:Familia Cantacuzino Categorie:Scriitori din București Categorie:Scriitori români de limbă franceză Categorie:Istorici de artă români Categorie:Istorici literari români Categorie:Poeți simboliști Categorie:Decese în 1949 Categorie:Nașteri în 1874 Categorie:Poeți români

Legături externe