Margaret "Deedee" McMullen Corradini () a fost o femeie de afaceri și politiciană americană care a fost al 32-lea primar al Salt Lake City, Utah, între 1992 și 2000. Corradini a fost prima femeie care a ocupat funcția de primar al Salt Lake City.

Corradini, la momentul decesului său vicepreședinte senior la Prudential Utah Real Estate, a fost și președinta . A făcut parte din consiliul WSJ-USA și a fost președintă timp de trei ani, având un rol principal în eforturile de a introduce săriturile cu schiurile feminine în cadrul Jocurilor Olimpice de iarnă.

Biografie Corradini s-a născut Margaret Louise McMullen (deși „Deedee” era o poreclă din copilărie) în Providence, Rhode Island, fiind fiica lui Marie-Louise (Strehlau) și a reverendului Horace „Mac” Martin McMullen. În copilărie a urmat școala timp de 11 ani în Liban și Siria. A studiat la între 1961 și 1963. A obținut o diplomă de în 1965 și o diplomă de master în 1967, ambele în Psihologie, de la . A fost pentru congresmanul din Utah și apoi pentru reprezentantul din New York la începutul anilor 1970.

Deși statul Utah are o orientare puternic republicană, Corradini a fost democrată. Acest lucru nu este neobișnuit pentru Salt Lake City, care tinde să voteze Partidul Democrat mult mai frecvent decât alte regiuni din Utah.

Corradini vorbea fluent franceza și araba.

Eforturile lui Corradini au oferit Utah-ului impulsul inițial care a adus statului organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2002. Corradini a fost prima femeie care a primit , în fața unei audiențe televizate de sute de milioane de telespectatori, atunci când acesta a fost predat orașului Salt Lake City la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1998 din Nagano, Japonia.

Sub conducerea sa, populația orașului a cunoscut o creștere semnificativă, pe măsură ce zona metropolitană Salt Lake City și restul statului au început să crească cu mii de familii pe lună.

Totuși, a fost și supusă scrutinului public ca urmare a consecințelor falimentului companiei Bonneville Pacific, un producător de energie alternativă listat public, intrat în proceduri de faliment în 1991. Deși nu a fost niciodată director executiv al companiei, Corradini fusese membru în consiliul de administrație și — confruntată cu perspectiva unor procese de lungă durată care ar fi costat milioane, indiferent de responsabilitatea reală sau de rezultat — a acceptat o înțelegere de 805.000 de dolari, o sumă foarte mare având în vedere că nu a fost demonstrată nicio responsabilitate sau culpă. Ulterior, Corradini a fost criticată pentru solicitarea a aproximativ 231.000 de dolari sub formă de cadouri și împrumuturi de la prieteni și cunoscuți pentru a plăti înțelegerea; deși au existat insinuări, în special în presa alternativă, nu au fost formulate acuzații serioase de conduită necorespunzătoare. În ianuarie 1999, a anunțat că nu va mai candida pentru realegere în anul următor.

și Prima Biserică Unitariană din Salt Lake City, printre altele (inclusiv succesorul său ), au criticat un acord negociat de ea în numele orașului pentru vânzarea unui tronson din Main Street — atunci proprietate a orașului — adiacent către Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă."Judge to rule on plaza suit". Deseret Morning News. 27 January 2004. See online version at . Totuși, transformarea acestui tronson într-o piață a bisericii fusese unul dintre cele 14 proiecte majore propuse de oraș în Planul Second Century din 1962."Downtown Salt Lake City Second Century Plan Map". J. Willard Marriott Library Special Collections. University of Utah. https://content.lib.utah.edu/cdm/ref/collection/coa/id/3115 . Accessed 4 April 2007."Short Overview of Plaza Negotiations". LDS Church news release. . Retrieved 13 January 2007. Planul din 1962 prevedea: „Se propune ca Main Street dintre cele două blocuri ale bisericii fie să fie închisă traficului rutier, fie să fie instalat un pasaj subteran. Acest lucru ar unifica puternic cele două blocuri ca un reper vizual în partea de nord.”

În timpul mandatului său, Corradini a susținut puternic (și în cele din urmă cu succes) relocarea liniilor feroviare ale Union Pacific care divizau , implementarea sistemului de și a obținut finanțare federală masivă pentru reconstrucția sistemului de autostrăzi înaintea Jocurilor Olimpice (unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură de transport public din istoria recentă a Statelor Unite). De asemenea, a fost forța principală din spatele construirii stadionului de baseball pentru (pe atunci) echipa AAA (echipa afiliată ), precum și a reamenajării unei gări de marfă vechi de 50 de ani într-un complex mixt de 30 de acri (121.000 m²), în valoare de 375 de milioane de dolari, , care a inclus magazine, restaurante, spații de birouri și locuințe, un cinematograf cu 12 săli, și muzeul pentru copii .

Corradini a fost președinta în 1998. A fost, de asemenea, președinta International Women's Forum și președinta consiliului de administrație al , al cărui membru pe viață a fost.

Corradini a murit de cancer pulmonar la 1 martie 2015, la vârsta de 70 de ani.

Jocurile Olimpice de iarnă din 2002 Eforturile lui Corradini au oferit Utah-ului impulsul inițial care a adus statului organizarea Jocurile Olimpice de iarnă din 2002.

Corradini a călătorit în întreaga lume, întâlnindu-se cu membri ai Comitetului Internațional Olimpic pentru candidatura orașului Salt Lake City la ediția din 2002. Ea a făcut lobby pe lângă pentru majorarea taxei pe vânzări, aprobată prin vot popular, în vederea construirii de facilități pentru sporturile de iarnă menite să atragă Jocurile Olimpice de iarnă.

Corradini a fost prima femeie care a primit , în fața unei audiențe televizate de sute de milioane de telespectatori, atunci când acesta a fost predat orașului Salt Lake City la ceremonia de închidere a Jocurile Olimpice de iarnă din 1998 de la Nagano, Japonia.

Corradini a avut un rol esențial în introducerea probelor feminine de bob și scheleton în cadrul Jocurilor Olimpice din 2002 din Utah.

Sărituri cu schiurile feminine Corradini a făcut campanie pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2002 în calitate de primar și apoi a condus eforturile pentru introducerea săriturilor cu schiurile feminine în programul Jocurilor de iarnă. Când Comitetul Internațional Olimpic (CIO) le-a comunicat ei și sportivelor de sărituri cu schiurile în 2008, în legătură cu participarea la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, că femeilor nu li se va permite să concureze la această probă, Corradini și alte susținătoare ale săriturilor cu schiurile feminine au intentat un proces în Canada, susținând că excluderea probei încălca drepturile omului ale sportivelor. Procesul a fost respins înainte de Jocurile Olimpice de iarnă din 2010. În 2011, pe baza îmbunătățirii performanțelor și a participării, CIO și-a dat aprobarea pentru introducerea săriturilor cu schiurile feminine, începând cu Jocurile Olimpice de iarnă din 2014. Timp de aproape un deceniu, Corradini a condus această luptă, care a inclus și un apel la atunci când sportivele au luptat pentru dreptul de a concura la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010. CIO a respins de două ori includerea sportului la Jocurile de la Vancouver, motivând că participarea la nivel mondial nu era suficient de răspândită.

După ce săriturile cu schiurile feminine au fost adăugate în programul olimpic, Corradini a declarat: „Avem o singură probă, și anume trambulina normală. Bărbații au trambulina normală, trambulina mare, proba pe echipe și combinata nordică. Ne gândim deja la 2018 pentru a deveni cu adevărat egale cu bărbații, așa că încă mai avem mult de lucru.”

Transportul în SLC În timpul mandatului său, Corradini a susținut puternic (și în cele din urmă cu succes) relocarea liniilor feroviare ale Union Pacific care divizau , a promovat sistemul de metrou ușor și a obținut finanțare federală masivă pentru reconstrucția sistemului de autostrăzi înaintea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2002 (unul dintre cele mai mari proiecte de lucrări publice de transport din istoria recentă a Statelor Unite).

Corradini a devenit o susținătoare timpurie a transportului feroviar ușor, care a debutat pe Main Street în ultimul an al mandatului său de primar. Ea a contribuit la crearea bazelor pentru un nod de transport care conectează , trenurile de navetă și autobuzele, în ceea ce fusese anterior cartierul cu lumină roșie al orașului.

În promovarea primei ramificații TRAX, Corradini s-a confruntat cu o rezistență puternică din partea proprietarilor de afaceri, care se opuneau desființării temporare a Main Street pe durata lunilor de construcție necesare instalării șinelor.

Infrastructură Corradini a susținut renovarea părții vestice degradate a cartierului de afaceri al orașului printr-un proiect ambițios pe 50 de blocuri, care a implicat mutarea drumurilor, podurilor și coridoarelor de autostradă. Acest lucru a deschis calea pentru centrul comercial și rezidențial The Gateway — un complex mixt în valoare de 375 de milioane de dolari, cu aproximativ 2 milioane de picioare pătrate de magazine, restaurante, spații de birouri și locuințe, precum și un cinematograf cu 12 săli, un planetariu și un muzeu pentru copii.

Corradini a condus, de asemenea, eforturile de renovare a Aeroportul Internațional Salt Lake City și a adăugat o a treia pistă.

Implicare comunitară și premii

Președinta în 1998 Președinta timp de peste 10 ani Președinta Președinta consiliului de administrație al , al cărui membru pe viață a fost Membră în consiliul de administrație al Una dintre primele femei membre ale Senior Distinguished Fellow în la Richard W. Riley Institute of Government, Politics and Public Leadership, Vicepreședinte senior la Prudential Utah Real Estate În 2012, Corradini a fost inclusă de în lista „21 Leaders for the 21st Century” A primit în 2015 un număr de concurs al Campionatelor Mondiale, semnat de 30 dintre cele mai bune săritoare cu schiurile din lume

Note

Categorie: Nașteri în 1944 Categorie: Decese în 2015 Categorie:Primari din Statele Unite ale Americii Categorie:Absolvenți ai University of Utah Categorie:Femei în politică Categorie:Oameni din Rhode Island