În criminologie, o carte de vizită este un obiect anume lăsat uneori în urmă de un infractor la , adesea ca o modalitate de a batjocori poliția sau de a revendica responsabilitatea. Numele derivă de la cardurile pe care oamenii obișnuiau să le lase atunci când mergeau în vizită la cineva, iar locatarul nu era acasă. O carte de vizită poate fi folosită, de asemenea, ca o modalitate prin care un individ îi transmite cuiva că este în viață după ce a fugit sau a dispărut, fără a se dezvălui sau a avea contact direct cu acea persoană. Este adesea lăsată pe noptieră în timp ce persoana doarme, pe podeaua sufrageriei și uneori chiar la cimitir, dacă se cunosc orele la care cineva merge să își viziteze persoanele dragi. Totuși, unii infractori aleg să nu lase o carte de vizită, deoarece aceasta poate fi utilizată de autorități sau detectivi pentru a-l urmări pe infractor și, în cele din urmă, pentru a-l aresta.
Exemple istorice Se crede că Jack Spintecătorul a lăsat două cărți de vizită pe strada Goulston din Londra, pe 30 septembrie 1888, noaptea în care le-a ucis pe și : o bucată din șorțul lui Eddowes și un Graffiti pe care scria Juwes are the men That Will not be Blamed for nothing (Evreii sunt oamenii care nu vor fi învinuiți degeaba). Unii autori cred că graffiti-ul s-ar fi putut afla deja acolo înainte ca bucata de șorț să fie aruncată și că cele două nu ar trebui corelate. Ucigașul Zodiac din 1968, din San Francisco, California, trimitea prin poștă criptograme către ziarul San Francisco Chronicle, compuse din litere și semne zodiacale, semnate cu o . , în Washington, D.C., au fost legate printr-o serie de cărți de Tarot lăsate de lunetiști, care conțineau mesaje pentru polițiștii care investigau crimele.
Exemple în ficțiune În seria de filme de aventură a lui Fritz Lang din 1919–1920, , un păianjen era cartea de vizită a organizației criminale cunoscute sub numele de „The Spiders”. În piesa de teatru din 1905, lasă o carte de vizită (o stacojie) la fiecare dintre intervențiile sale.
Note
Categorie:Criminologie