Sezonul (în ebraică:הסזון - Hasezon din franceză - saison, prescurtare a locuțiunii „la saison de chasse” - „sezon de vânătoare”) a fost numele acțiunilor întreprinse între decembrie 1944 și martie 1945 de principala organizație evreiască paramilitară și clandestină din Palestina mandatară, Hagana împotriva rivalelor naționaliste mai mici, Irgun și Lehi, pentru a le forța să înceteze operațiunile împotriva forțelor și instituțiilor Mandatului Britanic. Lupta a inclus predarea unor membri ai Irgun în mâinile britanicilor, precum și incidente în care membri ai Irgun au fost reținuți și interogați de membri din Haganá. Contextul Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, conducerea populației evreiești din Palestina (Eretz Israel) s-a aflat într-o dilemă. Membrii comunității s-au simțit sfâșiați între lupta împotriva britanicilor pentru dreptul la imigrație liberă și pentru procesul de constituire a unui stat evreu și dorința de a lupta alături de britanici, împotriva Germaniei naziste care aplica în Europa planuri de prigonire și nimicire a poporului evreu.
Președintele Agenției Evreiești, David Ben-Gurion, a declarat: „Vom lupta împotriva Cărții Albe Cartea Albă prin care Regatul Unit, pentru a satisface cererile arabilor, a limitat la o cifră redusă numărul emigranților evrei spre Palestinaca și cum nu ar exista război împotriva lui Hitler și vom lupta împotriva lui Hitler ca și cum nu ar exista nicio Carte Albă”. Într-adevăr, în cursul anului 1940, Irgun și-a încetat și el operațiunile împotriva regimului mandatar britanic și și-a trimis oamenii să-i asiste pe britanici în diverse misiuni. Într-una dintre ele, în Irak, chiar comandantul Irgunului, David Raziel, a fost ucis.
Politica conducerii oficiale, condusă de Ben-Gurion se baza pe cooperarea cu Marea Britanie și încerca să influențeze guvernul acesteia să accepte să înregistreze pe soldații evrei din Palestina din armata sa, ca parte a unei brigăzi evreiești oficiale. Acțiunile Irgunului, precum și ale organizației și mai mici de rezistență Lehi au hărțuit puternic autoritățile mandatare din Palestina. Britanicii, care adoptaseră o politică de „dezbină și stăpânește” în raport cu evreii și arabii, au decis să adopte aceeași politică și în relația lor cu taberele politice din populația evreiască. Ei i-au avertizat pe conducătorii evrei că, dacă luptătorii anti-britanici clandestini nu vor fi frânați, înființarea brigăzii evreiești nu va fi aprobată, iar armata britanică va fi silită să folosească măsuri energice împotriva colectivității evreiești (cunoscută ca Ishuv). Reprezentanților mainstream ai evreilor palestinieni în Anglia li s-a spus că acțiunile celor din Irgun (Etzel) și Lehi întăreau opinia publică proarabă din Anglia. (În cele din urmă, britanicii și-au amânat decizia până în iulie 1944, iar Brigada Evreiască nu a fost trimisă pe frontul antihitlerist decât la sfârșitul lunii februarie 1945).
În 1943, conducerea Agenției Evreiești a luat o decizie strategică de a-i ajuta pe britanici în orice mod, atât pentru a contribui la efortul războiului împotriva Germaniei naziste, cât și în speranța că acest lucru va duce la realizări politice în Palestina după sfârșitul războiului. Ea s-a temut că acțiunile Irgunului și ale membrilor Lehi (denumită de britanici „Banda Stern”) vor sabota aceste eforturi și vor trage întregul colectiv evreiesc într-o luptă pe care nu și-o dorea în această etapă. De asemenea, exista îngrijorare cu privire la reacția guvernului britanic la acțiunile acestot „organizații separatiste”. Conducătorii organizațiilor Irgun și Lehi s-au opus acestei decizii strategice, înțelegând că, atâta timp cât britanicii controlau Țara Israelului, aceștia împiedicau înființarea statului evreiesc și imigrația evreilor, în timp ce evreii europeni erau nimiciți în Holocaust. Acest lucru a dus la un conflict aprins între liderii Irgunului și Lehi, de o parte, și conducătorii Agenției Evreiești și ai Haganá, de altă parte.
În toamna anului 1943, Lehi a reluat operațiunile militare împotriva forțelor britanice. Câteva luni mai târziu, în februarie 1944, și comandantul Irgun, Menachem Begin, a declarat o „răscoală” (Mèred) declarată împotriva puterii Mandatului Britanic. Această declarație de rebeliune susținea că britanicii au trădat încrederea acordată de comunitatea evreiască și că aplicarea strictă a legilor din Cartea Albă care împiedicau imigrația evreilor care voiau să fugă din Europa era un act criminal. Prin urmare, Irgunul a anunțat că va începe să efectueze atacuri împotriva diferitelor obiective britanice pentru a le înlătura stăpânirea în Palestina (Țara Israelului). Aceste decizii au stârnit o mare împotrivire în rândul conducătorilor Agenției Evreiești, conduși de Ben-Gurion, care a lansat o luptă publică în încercarea de a forța cele două organizații să înceteze aceste acțiuni antibritanice.
Între februarie 1944 și noiembrie 1944, au avut loc contacte între comandanții „Haganá”, Irgun și Lehi, în încercarea de a aplana divergențele și de a ajunge la o politică convenită, dar fără succes, toate părțile păstrându-și cu tărie pozițiile. Dezbaterea a mers mai adânc decât problema luptei împotriva britanicilor și a scos la iveală chestiunea „suveranității naționale” - dacă aveau conducătorii Agenției Evreiești autoritatea de a-și impune conducerea asupra întregii așezări, în virtutea alegerilor organizate în țară, chiar și în absența autorității oficiale a statului? Liderii Agenției, care căutau să-și asigure statutul exclusiv de conducători ai populației evreiești din Țara Israelului, au considerat această chestiune un test important de forță. Cu toate acestea, în paralel cu negocierile dintre părți, forțele „Hagana” au început să se pregătească pentru rezolvarea conflictului prin forță, dacă era necesar. Au justificat acest lucru spunând că Irgun își desfășura acțiunile, încălcând instrucțiunile conducerii alese a evreilor palestinieni.
Hotărârea 250px|miniatura|dreapta|Comunicatul autorităților britanice din Palestina și al comandantului forțelor britanice din Orientul Mijlociu denunțând acțiuni teroriste antibritanice ale organizatiilor Irgun și Lehi. The Palestine Gazette No. 1364, 12 octombrie 1944, pagina 1943. La 6 noiembrie 1944 Eliyahu Hakim și Eliyahu Bet Tzuri. membri ai Lehi, l-au asasinat pe ministrul britanic pentru Orientul Mijlociu, Lord Moyne. Acțiunea aceasta a fost picăturile care au umplut paharul pentru conducerea Agenției Evreiești și ea a luat o serie de decizii pentru a frâna pe membrii Irgun și Lehi, pe care britanicii îi defineau ca teroriști, au decis să continue cooperarea cu britanicii în lupta lor împotriva acestor organizații, inclusiv predarea membrilor lor în mâinile britanicilor, concedierea celor suspecți a fi membri în aceste organizații din locurile lor de muncă și scoaterea copiilor lor din școli și grădinițe S-a refuzat acordarea de adăpost și refugiu membrilor celor două organizații, s-a decis împiedicarea colectării de fonduri pentru finanțarea activităților acestor organizații
Operațiunea „Sezonul” a fost îndreptat în mare parte împotriva membrilor Irgunului, și nu împotriva membrilor Lehi. Acest lucru s-a datorat, se pare, angajamentului unui comandant al acesteia din urmă, Nathan Yellin-Mor față de Hagana, de a nu acționa împotriva britanicilor. Potrivit istoricului Yoav Gelber, Irgun reprezenta o amenințare politică pentru Hagana, în timp ce Lehi, cu mult mai mică și radicală, nu era. Unii, însă, atribuie acest fapt amenințării celor din Lehi că, dacă oamenii săi vor fi atinși, vor riposta împotriva membrilor Haganá.
Printre liderii „Haganá” însărcinați cu această problemă s-au numărat Igal Alon, Shimon Avidan, Moshe Dayan, Israel Galili, Moshe Sne, Yaakov Dori, Eliyahu Golomb și Teddy Kollek. Pentru a pune în aplicare deciziile, a fost înființată o forță specială sub comanda lui Shimon Avidan, formată din membri Palmachului și ai serviciului de informații Shai, dintre care unii au fost special antrenați pentru a îndeplini misiunea.
Unitatea Sezonului a început să monitorizeze membrii Irgunului și să culeagă informații. O parte din informații au fost transmise britanicilor. În plus, persoane suspectate că ar fi membri ai Irgun au fost răpite. Pe lângă răpiri, zeci de activiști și susținători ai Irgunului au fost concediați din locurile lor de muncă, iar studenții au fost exmatriculați din instituțiile de învățământ.
Livrarea de informații către britanici O listă a donatorilor Irgunului, care fusese descoperită, a fost înmânată britanicilor. În timpul „Sezonului”, „Departamentul de Operațiuni Speciale” al Haganá a livrat britanicilor informații despre câteva sute de membri ai Irgunului și despre depozite de muniții și explozibili ale acestuia. Transferul de informații a fost efectuat în principal de către Teddy Kollek, care se afla în contact direct cu serviciul de informații britanic MI5. Bazându-se pe aceste informații, britanicii au arestat mai mulți comandanți ai Irgunului și sute de membri ai acestuia. Unii au fost deportați în lagăre de detenție din Eritreea, în Africa. Conform mai multor mărturii, personalul Agenției Evreiești a furnizat, din motive politice, și numele unor activiști din Organizația Sionistă Revizionistă care nu erau deloc membri ai Irgunului. Într-o scrisoare de la Înaltul Comisar al Palestinei către Ministrul Coloniilor, datată 1 martie 1945, acesta scria: „Din păcate, listele Agenției Evreiești cu așa-numiții teroriști continuă să includă multe persoane care nu au legătură cu terorismul, dar care sunt indezirabile din punct de vedere politic pentru Agenție. Acest lucru sporește dificultățile cu care se confruntă poliția în separarea caprelor de oi” „Un stat pe drum” și „Anotimpul”, pe site-ul israelian Daat.
Răpiri 200px|miniatura|dreapta|Un turn de observație al Haganei la Kiriat Anavim, în care au fost deținuți în timpul „Sezonului” membri ai Irgunului Echipe ale unității speciale au răpit membri ai Irgunului din ascunzătorile lor în kibuțurile Ein Harod, Mishmar Ha'emek, Alonim și altele. În unele cazuri, răpitorii purtau uniforme ale Poliției Mandatare, iar dacă întâlneau ofițeri de poliție, spuneau că arestau teroriști sau hoți.
Eliezer Yaakov Tavin, șeful serviciului de informații al Irgunului, a fost arestat și deținut de oamenii Sezonului timp de aproximativ șase luni și, aparent, a fost, de asemenea, interogat violent. Conform unor mărturii, unele dintre persoanele răpite au fost supuse unor interogatorii violente și deținute în condiții dure. Eyal Naveh, Naomi Vered, David Shahar, Naționalismul în Israel și la celelalte națiuni - Construirea unui stat în Orientul Mijlociu, Rechs Educational Projects Ltd., 2009, pagina 59.
La un moment dat, conducerea Agenției Evreiești a ordonat „Haganei” să-i predea pe membrii Irgunului britanicilor. Comandantul adjunct al Irgunului, Yaakov Meridor, a fost într-adevăr, predat britanicilor. Însă În privința altor persoane, ordinul nu a fost aplicat cu scrupulozitate și au existat membri ai „Haganei” care au refuzat și au fost scutiți de a-l pune in practică. Cu toate acestea, a existat deja o cooperare parțială între „Departamentul de Operațiuni Speciale” al Agenției Evreiești și Serviciul Secret Britanic în domeniul luptei împotriva Irgunului.
În multe cazuri, rudele celor răpiți s-au adresat Poliției Mandatare, care a acționat pentru a-i localiza pe răpitori și chiar a arestat suspecți de răpiri, în special taximetriști ale căror vehicule au fost folosite pentru răpire. Cu toate acestea, aceștia din urmă au fost eliberați după anchetă.
Înaltul Comisar al Palestinei a scris că, în discuțiile cu Haim Weizmann și Moshe Sharett, „am anunțat categoric că ne opunem metodei de răpire și cerem ca aceasta să fie oprită imediat”. El a continuat, afirmând că Agenția Evreiască a anunțat recent că a decis să oprească răpirile
Reacții