Beate Zschäpe (născută Apel; ) o activistă politică germană de extremă dreapta și membră a National Socialist Underground (NSU), o organizație teroristă neonazistă. În iulie 2018, ea a fost condamnată la închisoare pe viață pentru numeroase infracțiuni comise în legătură cu NSU, inclusiv crimă și incendiere.
Biografie Mama lui Beate Zschäpe, Annerose Apel, a fost cetățean al Germaniei de Est și a studiat stomatologia la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Tatăl lui Zschäpe a fost un coleg român, student la stomatologie, Valer Boankic. Zschäpe nu l-a întâlnit niciodată, iar ambii au negat orice legătură de rudenie până la moartea lui Boankic în anul 2000. Mama ei nu a știut de sarcină până cu puțin timp înainte de naștere și s-a întors la București pentru a-și continua studiile, lăsând-o pe Zschäpe în grija bunicii sale, aranjament care a devenit recurent pe parcursul copilăriei sale. În primii cinci ani de viață, Zschäpe a fost crescută în mare parte de bunici și de doi tați vitregi. După ce mama lui Zschäpe s-a întors în Germania, a lucrat în contabilitate la Zeiss.
Crescând în cartierul auster din Jena, relația lui Zschäpe cu mama sa a fost, în cel mai bun caz, una dificilă. Mama ei a fost căsătorită prima dată cu un iubit cu care a avut o relație intermitentă, de care era separată în timpul relației cu tatăl biologic al lui Zschäpe, dar cuplul a divorțat după trei ani, în 1978. În același an, mama lui Zschäpe s-a recăsătorit, s-a mutat la Camburg și a divorțat din nou până în 1979, păstrând numele de familie al celui de-al doilea soț pentru fiica sa. În primii 15 ani de viață, ea s-a mutat de șase ori în Jena și în împrejurimi.
Un raport școlar pentru al doilea an de școală (1982/1983) precizează: „Beate se străduiește să obțină rezultate bune la învățătură, dar adesea îi lipsesc concentrarea și ordinea necesare, astfel încât nu își atinge capacitatea maximă... este implicată activ și cu bucurie în viața de pionier”.
În 1991, după ce a terminat clasa a zecea, a părăsit școala generală, Școala Johann Wolfgang von Goethe din districtul Winzerla din Jena, și a început să lucreze în cadrul unui program de creare de locuri de muncă ca asistent de pictor. Apoi a urmat o ucenicie ca grădinar, din 1992 până în 1996, specializându-se în cultivarea legumelor.
Evoluția politică În perioada dizolvării Germaniei de Est și a reunificării, a existat o creștere generală a ideologiei de extremă dreapta în rândul tinerilor din națiunile pe atunci încă separate. Zschäpe se alăturase în 1989 unei bande de punkeri de stânga din cartierul său, alături de care s-a implicat în furturi din magazine, dar a devenit tot mai atrasă de extrema dreaptă în jurul anului 1991. L-a cunoscut pe Uwe Mundlos, fiul unui profesor de informatică de la Universitatea de Științe Aplicate din Jena, care ajunsese în Winzerla cu familia sa chiar înainte de căderea Zidului Berlinului. Ea a format o relație cu acesta și a intrat în mediul subteran neonazist din Jena, intrând în contact cu rețeaua neonazistă națională și internațională. Uwe Böhnhardt, ai cărui părinți erau profesor și inginer, a devenit un prieten apropiat al acestora.
Mama lui Zschäpe și-a pierdut locul de muncă după reunificarea din 1991, rămânând șomeră până în 1996. În această perioadă, Zschäpe a suferit o ooforectomie și s-a înstrăinat tot mai mult de mama sa și de iubitul acesteia. În ianuarie 1998, Zschäpe a întrerupt contactul cu familia și, în următorii paisprezece ani, a locuit cu Mundlos și Böhnhardt, mutându-se de șapte ori între cinci apartamente din Zwickau și Chemnitz. Zschäpe a folosit douăsprezece pseudonime diferite pentru vizite medicale și asigurări.
Un prieten de la acea vreme a descris-o ulterior pe Zschäpe ca fiind primitivă, lipsită de idei, cu un comportament vulgar și un mod de exprimare fără nicio preocupare pentru bunele maniere. El l-a descris pe Mundlos ca fiind inteligent, dar leneș. Criminalitatea (inclusiv furtul de calculatoare de la școala sa) l-a lăsat pe Böhnhardt fără nicio calificare. Un co-acuzat în procesul NSU o descrie pe Zschäpe ca pe o persoană ambițioasă, care nu acceptă subordonarea. O scrisoare scrisă de Zschäpe în timp ce se afla în închisoare are 26 de pagini, fiind scrisă caligrafic, clar și fără greșeli de ortografie. Schițele din aceasta demonstrează o abilitate evidentă la desen.
Detenția și acuzarea La 8 noiembrie 2011, Zschäpe a încercat să se predea poliției printr-un apel telefonic, prezentându-se cu vorbele: „Bună ziua, sunt Beate Zschäpe”. Ea a declarat că este persoana pe care o căutau și că ea era motivul pentru care întregul oraș fusese blocat. Totuși, polițistul care a răspuns la apel nu a recunoscut-o și a spus că nu știe nimic despre un asemenea caz. Câteva ore mai târziu, Zschäpe însăși s-a prezentat împreună cu avocatul ei la secția de poliție din Jena. Începând cu 8 noiembrie 2011, ea a fost menținută în arest. La 11 noiembrie 2011, Parchetul General al Germaniei a început investigarea calității de membru, pe atunci presupusă, a lui Zschäpe într-o unitate teroristă.
La 8 noiembrie 2012, la un an după ce seria de crime a devenit cunoscută, Parchetul General a formulat acuzații împotriva lui Zschäpe și a patru presupuși susținători. În calitate de membru fondator al NSU, ea a fost acuzată că a participat la uciderea a opt cetățeni de origine turcă și a unui cetățean de origine greacă, la atacul criminal asupra a doi ofițeri de poliție în Heilbronn, precum și la tentativele de omor prin atacuri cu bombă ale NSU în centrul istoric al orașului Köln și în Köln-Mülheim.
Conform acuzațiilor, NSU era un grup format din trei membri cu drepturi egale, care și-au comis infracțiunile după ce și-au coordonat diviziunea muncii. În acest proces, se spune că Zschäpe ar fi avut sarcina indispensabilă de a oferi existenței unei astfel de unități teroriste aparența de normalitate și legalitate prin, printre altele, menținerea unei fațade discrete la locurile lor de reședință și prin asigurarea apartamentului lor comun ca refugiu sigur și sediu pentru acțiunile lor. În plus, se spune că ea ar fi fost „responsabilă în mod semnificativ pentru logistica grupului”.
Într-o analiză a amprentelor, s-ar fi găsit probe de ADN ale lui Zschäpe pe articole de ziar despre atacul cu bombă din Köln și despre uciderea lui Habil Kilic. În plus, Zschäpe este acuzată că a dat foc apartamentului grupului din Zwickau la 4 noiembrie 2011, devenind astfel pasibilă de urmărire penală pentru tentativa de omor a unei vecine și a doi meșteri, precum și pentru incendiere deosebit de gravă.
Procuratura din Zwickau a investigat-o, de asemenea, deoarece pe computerul ei fusese găsită pornografie infantilă. Cu toate acestea, s-a spus că această investigație a fost închisă, deoarece pedeapsa pentru aceasta ar fi fost de o „pondere nesemnificativă” în comparație cu pedeapsa pentru acțiunile de care fusese deja acuzată.
În februarie 2013, Annerose Zschäpe a declarat pentru Focus că este de părere că fiica ei este judecată anticipat și că poziția ei nu este examinată în mod obiectiv. Ea a afirmat că o parte dintr-o declarație pe care o dăduse poliției a fost prezentată eronat în presă sau scoasă din context. Ea a adăugat că sunt multe lucruri pe care ar dori să le vadă rectificate, dar că nu a dorit să spună mai multe înainte de începerea procesului.
Procesul NSU Procesul a început la 6 mai 2013 în fața unei secții a Tribunalului Regional Superior din München, care se ocupă de cazuri de securitate a statului. Conform codului de procedură penală, procesul trebuia să aibă loc în unul dintre statele federale în care se afla unul dintre locurile crimelor comise de NSU. Cinci dintre cele nouă crime asupra imigranților au avut loc în Bavaria. Zschäpe a fost apărată de Wolfgang Heer (Köln), Wolfgang Stahl (Koblenz) și Anja Sturm (Berlin).
Zschäpe fusese încarcerată în închisoarea din Köln-Ossendorf, dar a fost mutată la o închisoare din München. Ea a refuzat examinarea de către psihologul desemnat de instanță, Henning Sass. Totuși, ea a fost evaluată de psihiatrul Joachim Bauer, mandatat de echipa sa de apărare; Bauer a diagnosticat-o cu tulburare de personalitate dependentă, lucru despre care avocații apărării au susținut că i-ar fi redus răspunderea penală.
Consiliul său de apărare a susținut că Zschäpe nu poate fi acuzată de complicitate la crimele NSU. În ianuarie 2013, Tribunalul Regional Superior din München a propus relaxarea condițiilor de detenție ale lui Zschäpe, deoarece NSU nu mai exista și, prin urmare, sprijinirea grupului de către femeia încarcerată nu mai era posibilă.
În decembrie 2015, Zschäpe, singurul membru supraviețuitor, a rupt tăcerea după doi ani și jumătate și a făcut o declarație, negând că ar fi fost membră a NSU. Deși a fost implicată cu unii dintre membrii acestuia, ea însăși nu a fost membră și a dezaprobat acțiunile lor. Ea și-a cerut scuze familiilor victimelor, spunând că se simte vinovată din punct de vedere moral pentru că nu a putut preveni crimele și atacurile cu bombă comise de Uwe Mundlos și Uwe Böhnhardt. Puțini au luat scuzele ei în serios sau le-au acceptat. Bild a publicat un titlu care afirma: „Mărturisirea lui Zschäpe – nimic altceva decât scuze!”. În septembrie 2017, procurorii au cerut ca lui Zschäpe să îi fie impusă pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru crimele sale.
La 11 iulie 2018, Zschäpe a fost găsită vinovată de zece capete de acuzare de omor, apartenență la o organizație teroristă și incendiere, fiind condamnată la închisoare pe viață fără posibilitatea eliberării condiționate obișnuite. Ea a făcut apel împotriva sentinței, iar la 19 august 2021, Curtea Federală de Justiție a menținut sentința pe viață a lui Beate și a respins apelul acesteia. În plus, Curtea a constatat că, din cauza gravității infracțiunilor sale, ea nu va fi eligibilă pentru eliberare condiționată după 15 ani.
La 20 septembrie 2021, avocații lui Zschäpe au depus o plângere la Curtea Constituțională Federală. Ei speră să obțină, printre altele, o audiere orală în fața Curții Federale de Justiție, care fusese refuzată pentru apelul de acolo, în timp ce procedura scrisă i-ar fi împiedicat să se exprime cu privire la divergența aparentă a instanței de la legea stabilită, prin considerarea „interesului pentru succesul crimei” ca fiind suficient pentru complicitate. În prealabil, la 26 august 2021, avocații săi prezentaseră plângerea la Curtea Federală de Justiție. Este necesar ca toate încercările de rezoluție să fie făcute în instanțele inferioare înainte ca un caz să poată ajunge la Curtea Constituțională Federală. La 22 septembrie 2021, Curtea Federală de Justiție a respins plângerea, publicând decizia la 4 noiembrie 2021. Curtea Federală de Justiție a declarat că plângerea se baza pe o interpretare falsă a deciziei sale de apel din 19 august 2021 care, a precizat aceasta, stabilise clar atât latura subiectivă, cât și latura obiectivă.
Note
Categorie:Nașteri în 1975 Categorie:Nașteri pe 2 ianuarie Categorie:Germani în viață Categorie:Germani originari din România Categorie:Oameni din Jena Categorie:Criminali germani Categorie:Criminali în serie Categorie:Neonaziști Categorie:Teroriști Categorie:Persoane cu dizabilități Categorie:Terorism în Germania