Pokémon Red Version și Pokémon Blue Version sunt jocuri video de rol (RPG) din 1996, dezvoltate de Game Freak și publicate de Nintendo pentru consola Game Boy. Acestea sunt primele titluri din seria de jocuri video Pokémon și au fost lansate inițial în Japonia sub denumirile Pocket Monsters Red și Pocket Monsters Green, urmate de ediția specială Pocket Monsters Blue mai târziu în același an. Jocurile au fost lansate la nivel internațional în 1998 și 1999 sub numele de Pokémon Red și Pokémon Blue, în timp ce o versiune îmbunătățită, Pokémon Yellow Version: Special Pikachu Edition, a fost lansată în Japonia în 1998 și în alte regiuni în 1999 și 2000.
Jucătorul controlează protagonistul dintr-o perspectivă de sus și navighează prin regiunea fictivă Kanto într-o misiune de a stăpâni luptele Pokémon . Scopul este să devii Campionul Ligii Pokémon, învingându-i pe cei opt lideri de sală și pe cei mai buni antrenori de Pokémon din Kanto, Elite Four. Un alt obiectiv este de a completa Pokédexul, o enciclopedie din joc, obținând toți cei 151 de Pokémon. Red și Blue folosesc Game Link Cable, care conectează două sisteme Game Boy și permite schimbul sau lupta între Pokémon. Ambele versiuni au aceeași intrigă și, deși pot fi jucate separat, jucătorii trebuie să facă schimb între ambele jocuri pentru a obține toți cei 151 de Pokémon originali.
Red si Blue au fost bine primite, criticii lăudând opțiunile multiplayer, în special conceptul de schimb. Au primit un scor agregat de 89% pe GameRankings și sunt considerate printre cele mai bune jocuri realizate, clasate peren pe listele de jocuri de top, inclusiv cel puțin patru ani în „Top 100 Games of All Time” IGN . Jocurile au marcat începutul unei francize de miliarde de dolari, vânzând peste 400 de milioane de exemplare în întreaga lume. Versiunile Red si Blue au fost refăcute pentru Game Boy Advance sub numele FireRed și LeafGreen (2004), în timp ce Yellow a fost refăcut pentru Nintendo Switch sub numele Let's Go, Pikachu! și Let's Go, Eevee! (2018). Originalele au fost relansate pe serviciul Virtual Console pentru Nintendo 3DS în 2016 pentru a comemora cea de-a douăzecea aniversare a lor.
Gameplay Pokémon Red și Blue se joacă la persoana a treia, cu o perspectivă de sus și constă din trei ecrane de bază: o lume de deasupra lumii, în care jucătorul navighează alături de personajul principal; un ecran de luptă cu vedere laterală; și o interfață de meniu, în care jucătorul își poate configura Pokémon-ul, obiectele sau setările de joc.
Jucătorul își poate folosi Pokémon-ul pentru a lupta cu alți Pokémon. Când jucătorul întâlnește un Pokémon sălbatic sau este provocat de un antrenor, ecranul comută la un ecran de luptă pe ture care afișează cei doi Pokémon implicați. În timpul unei bătălii, jucătorul poate alege să lupte folosind una dintre cele maximum patru mișcări, să folosească un obiect, să schimbe Pokémonul activ sau să încerce să fugă; cu toate acestea, fuga nu este posibilă în luptele cu antrenorul. Pokémon au puncte de viață (HP); când HP-ul unui Pokémon este redus la zero, acesta leșină și nu mai poate lupta până nu este reînviat. Odată ce un Pokémon inamic leșină, Pokémon ai jucătorului care au fost implicați în luptă primesc un anumit număr de puncte de experiență (EXP). După ce acumulează suficient EXP, un Pokémon va crește în nivel. Nivelul unui Pokémon controlează proprietățile sale fizice, cum ar fi statisticile de luptă dobândite și mișcările pe care le-a învățat. Unii Pokémon pot evolua, de asemenea, la anumite niveluri. Aceste evoluții afectează statisticile și nivelurile la care sunt învățate noile mișcări. Pokémon aflați în stadii superioare de evoluție obțin mai multe statistici de fiecare dată când trec la un nivel superior, deși este posibil să nu învețe mișcări noi la fel de devreme, sau deloc, în comparație cu stadiile inferioare de evoluție.
Prinderea Pokémon-ului este un alt element esențial. În timp ce se luptă cu un Pokémon sălbatic, jucătorul poate arunca spre el un Poké Ball . Dacă Pokémon-ul este prins cu succes, acesta va intra în proprietatea jucătorului. Factorii care influențează rata de succes a capturării includ HP-ul Pokémon-ului țintă, dacă acesta se află sub un efect de status și tipul de Poké Ball utilizat: cu cât HP-ul țintei este mai mic și cu cât efectul de status și tipul de Poké Ball sunt mai puternice, cu atât rata de succes a capturării este mai mare. Scopul final este de a completa intrările din Pokédex, o enciclopedie Pokémon cuprinzătoare, prin capturarea, evoluția și schimbul de creaturi pentru a obține toate cele 151 de specii.
Pokémon Red și Blue permit jucătorilor să schimbe Pokémon între două cartușe prin intermediul unui Game Link Cable . Această metodă de schimb trebuie utilizată pentru a completa complet Pokédex-ul, deoarece anumiți Pokémon vor evolua doar după ce sunt schimbați, iar fiecare dintre cele două jocuri are Pokémon exclusivi în fiecare versiune. Cablul Link permite, de asemenea, lupta împotriva echipei Pokémon a unui alt jucător. Când joci Red sau Blue pe un Game Boy Advance sau SP, cablul standard de legătură GBA/SP nu va funcționa; jucătorii trebuie să utilizeze în schimb Nintendo Universal Game Link Cable. Mai mult, versiunile în limba engleză sunt incompatibile cu versiunile japoneze, iar astfel de schimburi vor corupe fișierele de salvare, deoarece jocurile folosesc limbi și, prin urmare, seturi de caractere diferite.
Pe lângă faptul că fac schimb între ei și cu Pokémon Yellow, Pokémon Red și Blue pot face schimb de Pokémon cu jocurile Pokémon din a doua generație: Pokémon Gold, Silver și Crystal. Există însă limitări: jocurile nu se pot conecta dacă grupul unui jucător conține Pokémon sau mișcări introduse în jocurile din a doua generație. De asemenea, folosind Transfer Pak pentru Nintendo 64, date precum Pokémon și obiecte din Pokémon Roșu și Albastru pot fi utilizate în jocurile Nintendo 64 Pokémon Stadium și Pokémon Stadium 2. Red și Albastru sunt incompatibile cu jocurile Pokémon din „Generația Avansată” ulterioară pentru Game Boy Advance și GameCube .
Erori Pokémon Red și Blue sunt remarcabile pentru numărul mare de erori, posibil datorită amplorii lor în comparație cu experiența de dezvoltare a Game Freak la acea vreme. Una dintre cele mai populare erori din Red și Blue implică întâlnirea cu MissingNo. (prescurtare de la „Missing Number”), un Pokémon cu erori cu multiple forme care apar atunci când sunt efectuate diferite erori. În plus, mai mulți alți Pokémon pot fi întâlniți folosind erori, cum ar fi Pokémonul mitic Mew, altfel imposibil de obținut. O altă eroare, numită „eroarea EXP underflow”, permite jucătorilor să manipuleze numere întregi fără semn în codul jocului pentru Pokémonii din grupul de experiență „mediu lent” pentru a maximiza nivelul oricărui astfel de Pokémon.
Story Jucătorul începe în orașul său natal, Pallet Town, din regiunea Kanto (inspirat de, dar nu trebuie confundat cu regiunea Kantō din Japonia, din viața reală). După ce se aventurează singur în iarba înaltă, jucătorul este oprit de profesorul Samuel Oak, un faimos cercetător Pokémon. Profesorul Oak îi explică jucătorului că acolo ar putea trăi Pokémon sălbatici și că întâlnirea lor de unul singur poate fi foarte periculoasă. El îl duce pe jucător în laboratorul său, unde jucătorul îl întâlnește pe nepotul lui Oak, un aspirant la titlul de antrenor de Pokémon care îi este rival. Jucătorul și rivalul sunt instruiți să selecteze un Starter Pokémon, dintre Bulbasaur, Squirtle și Charmander. Nepotul lui Oak va alege întotdeauna Pokémon-ul care este mai puternic împotriva Pokémon-ului Starter al jucătorului. Apoi, îl va provoca pe jucător la o luptă și va continua să lupte cu jucătorul în anumite momente.
În timp ce vizitează orașele regiunii, jucătorul va întâlni stabilimente speciale numite Săli Pokémon. În interiorul acestor clădiri se află Lideri ai Sălii, pe fiecare dintre ei jucătorul trebuie să-i învingă într-o luptă Pokémon pentru a obține un total de opt Insigne ale Sălii. Odată ce insignele sunt dobândite, jucătorului i se dă permisiunea de a intra în Liga Pokémon din Indigo Plateau, care este formată din cei mai mari Antrenori Pokémon din Kanto. Acolo, jucătorul se va lupta cu Elite Four și, în final, cu Campionul Ligii Pokémon: rivalul jucătorului. Pe tot parcursul jocului, jucătorul se luptă cu Echipa Rocket, o organizație criminală care folosește Pokémonii pentru diverse infracțiuni. Aceștia concep numeroase planuri pentru a fura Pokémon rari, pe care jucătorul trebuie să le dejuce.
Setare Pokémon Red și Blue se petrec în regiunea Kanto, care se bazează pe regiunea Kantō din Japonia, din viața reală. Aceasta este o regiune distinctă, așa cum se arată în jocurile ulterioare, cu habitate geografice diferite pentru cele 151 de specii de Pokémon existente, alături de orașe și orașe populate de oameni și rute care leagă locațiile între ele. Unele zone sunt accesibile doar după ce jucătorul învață o abilitate specială sau obține un obiect special. Kanto are mai multe așezări: Pallet Town, Viridian City, Pewter City, Cerulean City, Vermillion City, , Celadon City, Fuchsia City, Saffron City, Cinnabar Island, și Indigo Plateau. Toate acestea, cu excepția Pallet Town, , și Indigo Plateau, au o Sală Pokémon cu un lider, iar luptele împotriva Elite Four și bătălia rivală finală au loc pe Indigo Plateau. Zonele în care jucătorul poate prinde Pokémon variază de la peșteri (cum ar fi Mt. Moon, Rock Tunnel, Seafoam Islands și Cerulean Cave) până la mare, unde tipurile de Pokémon disponibili pentru prindere variază. De exemplu, Tentacool poate fi prins doar prin pescuit sau când jucătorul se află în apă, în timp ce Zubat poate fi prins doar într-o peșteră.
Dezvoltare Dezvoltatorul Satoshi Tajiri, a prezentat conceptul Pokémon echipei Nintendo în 1990 , iar acesta a fost întâmpinat cu scepticism. Aceștia considerau că ideile sale erau prea ambițioase și le era greu să le vadă atractivitatea. Cu toate acestea, Shigeru Miyamoto a văzut un mare potențial în această idee și a convins compania să continue proiectul.
Conceptul inițial pentru Pokémon a pornit de la hobby-ul colecționării de insecte, o activitate populară de care Tajiri se bucura în copilărie. În timp ce creștea, însă, a observat o urbanizare mai accentuată în orașul în care locuia și, prin urmare, populația de insecte a scăzut. Tajiri a observat că acum copiii se jucau acasă în loc să se joace afară și i-a venit ideea unui joc video, care conținea creaturi care semănau cu insectele, numite Pokémon. El credea că copiii se pot identifica cu Pokémon, numindu-i individual, și apoi controlându-i pentru a reprezenta frica sau furia, ca o modalitate bună de a ameliora stresul. Cu toate acestea, Pokémon nu sângerează niciodată și nu mor în luptă, doar leșină. Acesta a fost un subiect foarte sensibil pentru Tajiri, deoarece nu dorea să umple și mai mult lumea jocurilor cu „violență inutilă”.